Am fost pentru o zi …gugulană…

Written by admin. Posted in Cultura

Tagged:

Published on iunie 18, 2015 with No Comments

scris de Florica RANTA CÂNDEA:
Îmi place să cred că muntele ascunde valori perene , de oriunde.
Îmi place să cred că noi, cei din Cetatea Unirii, prin marii Săi Corifei, ne ducem cu plăcerea logodnei brazilor  cu Cerul, acolo, pe Valea Almăjului, nu numai să admirăm Rezervaţia Mulinologică sau Cascada Bigger, ci o facem din respect faţă de trudnicia şi omenia oamenilor de la munte. înzestraţi cu bunătate, crez dumnezeiesc , răbdare şi prietenie trainică.
Îmi place să cred că am gustat, recent din toate aceste bunătăţile umane şi nu numai., acolo pe Valea Almăjului, lăsând Mureşul să-.şi cânte simfonia tăcerii , acasă.
Rudăria, Gărlişte sau Eftimie Murgu, acest sat cu trei nume de botez, şi-a primit goştii în cântec de privighetoare , de băgrini în floare şi glas de ape curgătoare, pe Mori de vânt , în domnesc cânt cu susur de izvor şi vite , păşind agale la păscut de ogor.
……………………………………………………………..
Am fost pentru o zi, gugulană…
………………………………………………….
La Sărbătoarea Muzeelor Săteşti , aflată la a şasea ediţie, am participat, pentru a doua oară, la invitaţia domnului profesor Gheorghe Rancu, Mănăstirea mea de Bodrog, Omul Muzeu arădean dar luat de aproape cincizeci d ani de apele Nerei şi lăsat să se scalde În troaca trecutului prin Muzeul unic tumna în Cuina Casei Dumisale şi intitulat sugestiv, Muzeul Ţării Almăjului.
Dr.Dacian Rancu, Fiul răsărit din una din piesele de colecţie îi calcă bine pe urme şi , iată, a devenit coordonatorul unui proiect demn de peţuire..
……………………………………………
Am fost pentru o zi, gugulană……
…………………………………………….
Şi mă fălesc cu arădenii mei pe care i-am găsit acolo , ascunşi sub vechi costume populare, comuna Felnac sau tornenii din Turnu, soţii Piri, înbrăcaţi de sărbătoare şi gătaţi să coacă pita de acasă tumna în cuptorul improvizat în Salaşele dimprejur ,cu apă din fântâna cu vighire, cu troaca de dospit, cu aluat gata de dospit ..până asudă ..grinda , cu sare din sărăriţă..şi , de ce nu? totul în miresme de busuioc din grindă şi maci înfloriţi în ulciorul unde apa stă rece tot timpul şi cae s-a băut repede după ce, tăţi cei prezemţi am cuştulit la cald, pita.  de renume sau brand pecican , cum i se mai spune , domneşte.
De la Macea, noi am dus pita cu clop şi cursură din care se făcea ..cafea neagră dar acum am învelit-o în foi de călăpăr şi de la Gutenberrg am luat o bogată colecţie peste care , pita amirosea a anafură de Rusalii, cre se apropiau.
…………………………………………..
Am fost pentru o zi, gugulană….
………………………………………….
Alături de împătimiţi şi de valoare colecţionari, din Serbia, Valea Timocului, Bulgaria , dar şi din judeţele Arad, Sibiu, Braşov, Caraş, Timiş, am văzut cum istoria nu moare ci se petrece peste cei 150 de ani scurşi de la naşterea dr.Ion Sârbu şi 210 ani de la plecarea în eternitate a cărturarului Eftimie Murgu, Fii ai Satului.Exponatele care au populat standurile au constat in colecţii de carte veche, bisericească, de reviste şi publicaţii rare dar şi din obiecte de gospodărie sau uz casnic, piglais, vârtelniţă, lanţuri pentru vite, cântare etc.
O prezenţă plină de pitoresc a fost aceea a rapsodului popular Delia Rădmănăştean dinOrţişoara care a dus costume şi cusături vechi şi prezentate, cântându-le o doină de dor bănăţan la fel cum a doinit şi Draganka, de pe Valea Timocului.
…………………………………
Am fost pentru o zi , gugulană……
………………………………………….
L-am ascultat cu o emoţie firească pe scriitorul Ion Marin Almăjan, oaspete de seamă, care a făcut o adevărată pledoarie pentru Cultul Respectului Adevărului Istoric  dar şi pe colonelul Liviu Groza care a primit Titlul de Cetăţean de Onoare al localităţii şi , aflat la o v
venerabilă vârstă ş-a permis să ne spună ca un Testament …Să mă exploataţi cât mai trăiesc !!!!!……………………….
Am fost pentru o zi, gugulană…..
………………………………………
Salutul Institului Cultural de la Viena dar şi al Asociaţiei Hora a fost transmis de doamna Sava Sifora alături de care se cuvine să pomeni , prin frunze de nuc ori de tei, sfinţite cu tămâia Rusaliilor tuturor care au făcut şederea noastră pe Valea Amăjului, una dătătoare de sănătate.
Domule Primari, viceprimari, domnilor consilieri,domnule director de şcoală, stimaţilor dascăli, părinţi preoţi, dragi localnici, să vă fie Casa casă!Masa masă! Aşa cum aţi stropit urda, caşul şi brânza de stână rudăreană cu licori de Recaş, aşa încât noi să dorim o plăcută revedere! Şi în compania Coloanei Infinitului deTimişoara, domnul Aurel Bancu, a apelor plângătoare, a cascadelor căzătoare . motiv pentru care deşi acasă Mureşul ne astrângea de dor, noi, o spunem pe cea din popor..
La obârşie la Izvor
se..ntâlneşte dor
cu dor…
iar dorul trebuie  rău să te doară
să pleci de la câmpie
să îi dai bineţe
Măriei Sale Muntelui
şi GUGULANILOR!
………….La Ceas de seară, mi s-a cântat Gugulan cu car cu miere şi  cu frumoasă muiere…….
Eu vând miere
eu vând piere
dar nu vând a mea  muiere…şi ..totuşi
de prea multă dragoste vă vând şi eu acest Caier de amintiri din preaplinul de care m-am încărcat pe drum la popas de Belinţ
unde profesor filosof Simion Dănilă ne-a dat o Gură de Carte de mii de volume şi care are tradusă opera lui Nietsche în multe limbi dar cartea marelui filosof zace în bibliotecă în chineză, japoneză, franceză, engleză s.a.m.d.
…………………………………………
Iată, dragii mei o Poveste în care , ziua mea cu buletin de GUGULANĂ se datorează unor oameni de la munte!  Şi ca să ne mai fie dor , felia de cuglof cu nucă , ne-a fost pusă la pachet de dragii noştri, Marcelia, Ghiţă ,  Dacian . s.a gazde de fală!
Tachie bună !

No Comments

Comments for Am fost pentru o zi …gugulană… are now closed.