CARTEA – OBOL DE SUFLET! Note de lectură

Carina A. Baba

Acest nou volum monografic ne dă o temă de gândire.

Răsfoind conţinutul, am desluşit atâtea  pretexte clişeice în firul narativ încât personajele ni s-au părut izbite într-o sclipitoare poveste, iar autenticul ne-a produs un sentiment deloc de retragere, ci de parcurgere. Personajele au emoţiile lor, iar încărcătura scrierii provine din construcţia tipică a unei monografii rurale.

Autorul nu lasă lumea satului să dispară,  ci ne invită la masă… într-o bătaie de inimă sau în absenţa ei. Se știe, desigur, autorul nu are pretenția de a fi dregător de neam și țară, și își poartă desculții pași pe mormane de înscrisuri doar pentru suflet și obol, de azi, de ieri, dintotdeauna!

În carte se vorbeşte despre rădăcini, despre felul în care ele i-au bătătorit auorului cărările.

Am intrat în universul cărţii monografice şi ne-am întrebat de ce autorul iubeşte dragostea, cu tot mai multe nuanţe în capitolele cu număr fatidic, treisprezece. Suntem convinşi că nu faima a jurat-o pe autoare să scrie. Mai degrabă cea mai dulce îmbrăţişare spre a nu se pierde pe sine.

Că e mult sau puţin doar autorul poate spune.

Dragostea de iubire nu se poate defini nici mărturisi. Nu trebuie să elogiem patetic efortul autorului, ci să-i ofertăm şi înţelegem ideea inteligent aleasă, deopotrivă.

Deţinătoare a unor date culese fără de oprire, în ani întregi, autorul ne dezvăluie o dragoste neîntreruptă de o viaţă în sute de pagini. Nu ştim când a sunat ceasul, nici când se va fi oprit. E un drum însoţit de o batistă de drumar cunoscător – trecut prin viaţă. Pentru că trebuie să ştim, nu literatura, fie ea şi monografică, a fost cea care s-a adăpat de dragoste, ci dragostea s-a născut din literatură.

Această carte impresionează şi ascunde o pană de gânduri cu o rostită odă satului, dintr-o altă dimensiune spirituală, ridicată la înălţimea culturii imateriale de  la cea materială, ca subtext cu rol comunicativ-reflexiv.

Chiar dacă am fi copleşiţi de o romanţiosul din carte, vom observa prin lectură cum cultura de masă este la îndemâna autorului ca un instrument de conservare a colecţiilor  istorice, geografice, muzeistic preţioase şi nu numai. Autorul a avut nevoie de dragoste spre a se sustrage păcatului arzător al reprezentărilor culturale, pe care şi-a dorit să le surprindă. În încercarea sau în afara încercării de a înţelge patima autorului de a se supune orbeşte  sau de a se transpune la căpătâiul dragostei  îi întrezărim o împreunare şi o reîntoarcere la un timp de care refuză să se despartă.

Sunt capitole despre geografia satului, despre istoria trăită ori povestită, despre tipare, sigilii, nume, cu  porecle, hărţi şi consemnări, dar nu este uitat nici satul Sânmartin, azi depopulat de băştinaşi. Alte înscrisuri vobesc despre interetnicitate şi multiculturalitate care nu au învrăjbit naţia română de alţi plecaţi sau veniţi, din contră! Cartea depăşeşte ariditatea solului de adresare şi este un Tot complet necesar.

Sinteză a informaţiilor, colajul imens al imagografiei, realitatea desecretizată  dintre vecinii din carte, eroii, moştenirile culturale, cuvintele care grăiesc aievea sprijină parcursul cărţii şi-i conferă veridicitate. Cultura satului este pe deplin îmbogăţită. Acum măcenii se întorc la rădăcini. Au rezistat timpului, iar acesta păstrează parfumul anilor.

Cartea numără peste şase sute de pagini, a fost tipărită la Tipografia Gutenberg, este structurată compoziţional pe treisprezece capitole, apoi este adăugat satul Sânmartin, un amplu Glosar ilustrat, Bibliografie, Înscrisuri baladeşti, Înscrisuri mărturisite, Anexe, Rezumat, Traduceri şi Mulţumiri.

Un Semn de Carte cât un Autograf închide fila sau deschide o alta!