D`ale Războiului. Prizoniera cu proteze

scris de prof. Ioan Tuleu: Radu Mărculescu, prizonier de război internat în lagărul de ofițeri de la Oranki, povestește în cartea lui „Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică” cazul de un imens dramatism al unei tinere nemțoaice internată în același lagăr. „În rândul întâi la spectacolele noastre (spectacole de teatru organizate de prizonierii internați n.n.) ședea o tânără și frumoasă nemțoaică. Ședea pe un scaun flancată de doi foarte tineri ofițeri nemți. De scaunul ei se rezema o pereche de cârje. Purta pantaloni care – cum îmi dădui de îndată seama – nu ascundeau zvelte și grațioase picioare de fată, ci sinistre proteze de lemn. Cum va fi ajuns aici în lagăr această minunată făptură, care în ciuda tragicei sale condiții, păstra totuși în privire un zâmbet și o lumină ca o împăcare cu soarta ?

Pe domnișoara von Bredaam am mai întâlnit-o în plimbările mele cu japonezul Yomori Toru. Era permanent asistată de doi ofițeri nemți. Niciodată aceiași. Făceau cu schimbul. O ajutau să meargă în cârje. O țineau să nu cadă. Probabil că nu de mult începuse ea să folosească protezele. Pe unul dintre acești însoțitori, un locotenent prusac, îl cunoscusem mai dinainte. Îmi mai procura câte o carte germană. Cu o astfel de ocazie, vizitându-l la baracă, mi-a povestit tragica ei pățanie. Fusese ridicată de NKVD-ul din orașul ei împreună cu câteva sute de femei, majoritatea din familii burgheze înstărite, unele chiar nobile cum era a ei. Înghesuite în bou-vagon și mânate spre est, la fiece oprire erau ținta bestialităților gărzilor, care alegeau dintre ele, ca dintr-un țarc de vite, pe cele mai tinere și mai drăguțe, apoi le târau până la vagonul ceasovoilor, unde le supuneau unui viol în grup. La o astfel de siluire a căzut victimă și ea. Leșinată după oribilul supliciu, la o staționare a fost târâtă îndărăt spre vagonul ei. Numai că trenul s-a pus brusc în mișcare, iar ea, inertă cum era, a căzut între șine și roțile i-au retezat picioarele. Avea numai 18 ani, până la vremea aceea nici măcar nu o sărutase un băiat. (Radu Mărculescu, Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, Editura Humanitas, București, p. 514)