D`ale Războiului. Disciplină nemţească!

Scris de: prof. Ioan Tuleu

Este cunoscut faptul că una dintre calităţile esenţiale ale armatei germane în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a fost disciplina, la care s-a supus de voie şi de nevoie majoritatea combatanţilor. În contrast cu ceea ce se întâmpla la nemţi, în armata româna rigoarea şi punctualitatea erau de neînţeles. Iată un caz de acest fel povestit de profesorul universitar Alexandru Tohăneanu, pe front sergent TR în Regimentul 40 artilerie, unde era încadrat la serviciul aprovizionare: „La Pavlovgrad divizia noastră (Divizia 20 infanterie n.n.) a trecut în subzistenţa germanilor. Conform uzanţelor germane, ni s-a fixat ora 11 când trebuia să fim la depozitul german pentru primirea subzistenţelor. Ajutorul comandantului, locotenent colonel Negrescu, care obişnuia să facă lucrurile când avea chef, mi-a spus: „Dă-i dracului de nemţi, că mai pot să aştepte” şi m-am prezentat la depozit la ora 12 fără un sfert. Şeful depozitului, un subofiţer neamţ, ne-a dat provizii până la 12 fix după care a spus „halt”. Negrescu a început să se răţoiască spunând că noi am venit să luăm toate subzistenţele. Subofiţerul a început să râdă, i-a arătat ceasul şi ne-a spus să revenim a doua zi la ora 8 pentru a lua restul de subzistenţe. A doua zi Negrescu, cuprins de exces de zel, m-a luat cu el şi la ora 7,30 ne-am prezentat la depozit, care era încă închis. Nemţii, unii se spălau, alţiii beau cafeaua, iar alţii cântau la acordeon, ca în timpul liber. Negrescu s-a dus direct la subofiţerul şef al depozitului şi i-a spus că am venit să ridicăm restul de alimente. Neamţul i-a arătat ceasul că ne este încă ora 8. Atunci a băgat de seamă şi Negrescu că la nemţi se respectă întocmai ora convenită, inclusiv programul de odihnă al soldaţilor şi a mai aflat că a lua din timpul de odihnă al acestora era una din cele mai aspre pedepse. Tot atunci s-a lămurit că la germani era aceeaşi raţie de hrană şi pentru soldat şi pentru general”.