D`ale Războiului. A vândut scutirea de front !

Written by admin. Posted in D'ale razboiului

Tagged: , , ,

Published on martie 03, 2015 with No Comments

scris de: prof. Ioan Tuleu

Războiul a fost pentru unii ofițeri români și un mijloc de a se îmbogăți „vânzând” scutirea de front contra unor sume importante.  Un astfel de caz a fost povestit de veteranul Ioan Brădean din Chișindia care, după luptele contra ungurilor din septembrie 1944 de pe valea Crișului Alb, a fost repartizat la biroul mobilizare de la Ineu. Dar iată povestea veteranului: „Şeful biroului era unul Faur, din Bârsa şi am lucrat sub comanda lui 6 luni. Atunci am văzut cum se sabotează războiul. Eu eram omul de încredere al şefului, aşa că m-o luat şi m-o instruit cum şi ce să fac. Eram la un ghişeu, prevăzut cu un gemuleţ, cu vedere spre curte. Când vedea căpitanul venind pe câte unul cu ordin de mobilizare îmi spunea: ”Vezi că ăsta-i director, ăsta-i patron, ăsta-i bogătan. Atâta iei de la fiecare dacă vrea să scape de front. „Ce contingent eşti, adă ordinul” – întrebam omul ce se apropia cu teamă. „Bună ziua, să trăiţi”, – îmi răspundea şi îmi înmâna ordinul iar eu îl mai întrebam de grad şi de altele. Ordinele erau cu 2 sau 3 stele, care însemna că unele erau urgente iar altele mai puţin urgente. Omul se apropia mai mult de geamul meu, simţindu-se în pericol de a fi trimis pe front, după cum îi dădeam de înţeles şi mă întreba pe şoptite, cum poate să scape. Eu spuneam cu voce tare că nu se poate, dar îi făceam  semn cu degetele de la mână cât îl costă. El zicea că dă şi mai mult şi apoi cu fereală îmi dădea banii, pe care îi puneam în sertar iar eu îi făceam ordin de concediu, semnat de căpitan. Căpitanul nu era în birou în timpul ăsta. Când se făcea seară împingeam cu pumnul banii şi închideam sertarul. Uneori atâta se aduna într-o zi că nu puteam închide bine sertarul”.

 

No Comments

Comments for D`ale Războiului. A vândut scutirea de front ! are now closed.