D-ale războiului: „În război cu muștele!”

scris de : Ioan Tuleu

În mediul plin de scârnăvii din insulele Pacificului, muștele întotdeauna numeroase oricum la tropice, au avut parte de o explozie demografică în timpul războiului dintre americani și japonezi. Specia nu era modesta muscă de casă. Cea mai răspândită specie de muscă din insula Peleliu era musca de carne sau Calliphora vomitoria. Această creatură are un corp rotofei, albastru verzui, cu o tentă metalică, iar aripile sale scot adesea un vâjâit când zboară.

Cu aceste insecte a trebuit să se lupte și infanteristul marin E. B. Selage: „Cu toate cadavrele, excrementele și rațiile de hrană putrezite împrăștiate de-a lungul masivelor din Peleliu, aceste insecte nesuferite erau atât de umflate, ghiftuite și leneșe încât unele deabia mai puteau să zboare. Nu puteai să le alungi sau să le sperii când se lăsau pe vreo conservă cu rații sau un baton de ciocolată. Adesea m-am trezit că îmi alunecă, pe marginea cănii de metal și îmi aterizează în cafea. De fapt trebuia să scuturăm mâncarea ca să alungăm muștele și chiar și atunci refuzau să se urnească uneori. De obicei, trebuia să-mi pun conserva cu tocană pe genunchi, folosindu-mi mâna dreaptă ca să mănânc, în timp ce cu stânga culegeam gângăniile leneșe din tocană. Refuzau să se miște sau să se lase intimidate. Era dezgustător, ca să nu zic mai rău, să vezi ditamai muscoii umflați ridicându-se de pe un cadavru  și roind deasupra rațiilor noastre de hrană.”