D-ale războiului: „Calul, camarad de război”

scris de: Ioan Tuleu

Gerul a făcut mii de victime în iarna lui 1940/1941 printre soldații care luptau în războiul dintre greci și italieni. Dar nu numai oamenii sufereau cumplit ci și nevinovatele animale de povară care erau caii. Spiros Triantafillos a plâns când a fost obligat să-și abandoneze calul după ce acesta se prăbușise într-un morman de zăpadă: „FLĂMÂND, UD PÂNĂ LA PIELE, CHINUIT DE MERSUL LA NESFÂRȘIT PE UN TEREN PIETROS ERA SORTIT SĂ RĂMÂNĂ ACOLO. Mi-am golit desagii ca s-o pornesc pe urmele celorlalți, pe jos, apoi l-am mângâiat puțin pe gât și l-am sărutat. O fi el animal, dar mi-a fost camarad de război. De multe ori am înfruntat  împreună moartea și împreună am trăit nopți și zile de neuitat. L-am văzut cum se uita la mine în timp ce mă depărtam. Și ce privire avea, prieteni. Dezvăluia atâta suferință, atâta tristețe. Am vrut să plâng, dar nu-mi veneau lacrimile. Războiul nu-ți lasă răgaz pentru astfel de lucruri. O clipă m-am gândit să-l omor, dar n-aș fi suportat să fac asta. L-am lăsat acolo, uitându-se lung după mine până când am dispărut în spatele unei stânci.