O(poziție) (ne)firească! UTA „sufocă” sibienii pe o căldură sufocantă, apoi îi „moaie” pe ploaie!

După remizele cu „europenele” Craiova și U Cluj, UTA își trece în cont prima victorie a sezonului, obținută în fața unei grupări cu greutate, Hermannstadt. Caracterizată în primul rând de constanță și omogenitate, grefate pe valoarea și experiența unor jucători de un nivel foarte bun pentru prima ligă românească.

Adi Mihalcea a citit foarte bine jocul trupei lui Măldărășanu și a răspuns cu un fotbal de calitate, agresiv și cu o mare risipă de energie, gustat din plin de cei peste 7.000 de fani din tribună, care nu s-au speriat de cele peste 40 de grade la ora jocului. Chiar dacă la firul ierbii a fost mai cald, s-a jucat un fotbal bun, ofensiv, cu ocazii la ambele porți.

Un lucru foarte important, dincolo de rezultatul meciului, începe să fie creionarea unui prim „unsprezece” în tabăra alb-roșie, exact ceea ce a lipsit în perioada Rednic. Să ne gândim că majoritatea celor din teren au sosit relativ târziu, deficitari din punt de vedere al pregătirii fizice și integrării în noul grup. Sâmbătă, însă, au fost nu puține momentele în care cei de la UTA păreau a avea un plus de omogenitate. Surprinzător cum i-a „simțit” Abdallah pe Costache, la memorabilia dublă ratare și pe Alin Roman, la reușita de kinogramă, care a adus cele trei puncta. Parcă aveau zeci de antrenamente împreună. Notabil!

După veșnica „foșgăială” din sezoanele trecute, cu jucători care de care mai exotici – oare ce mai face „nepalezul” Ezekiel – la UTA moda s-a schimbat cu 180 de grade. În ciuda presiunii timpului, s-a ales atent, e clar că noii veniți au atât calitate cât și potential de creștere. Dar mai au și ambiție, determinare, spirit de luptă, insuflate perfect de banca tehnică. E o UTA care nu cedează, o UTA care știe să și atace periculos, dar și să se apere eroic atunci când e cazul. Mai e mult de lucru, dar prima cărămidă pusă la temelia noii „construcții” alb-roșii, pare să aibă un zidar priceput, Adi Mihalcea.

Iar când cei în tricouri alb-roșii „mor” pe teren, tribuna simte acest lucru. Și reacționează în perfectă rezonanță, atât pe durata partidei când și la final. A dispărut „sictirul”, gesturile de lehamite din partea jucătorilor, tensiunile care au făcut atâta rău. Să fim realiști, vor veni și momente grele în acest sezon, dar relația echipă-suporteri mă face să cred că vor fi depășite mult mai ușor.

Este ceea am simțit, după aceste trei meciuri, în care UTA ne dă speranțe. Fie ca așteptările întregii suflări alb-roșii să se împlinească! HAI UTA!

Fanu’