România neo-protestantă (editorial)

         Dacă ai pus mâna, măcar o singură dată, pe cartea lui Aleksandr Soljenițn, ,,Arhipelagul Gulag”, ai o șansă în viață să înțelegi ce înseamnă depărtarea de Dumnezeu. Pentru că această depărtare se poate face în două feluri: ori pleci tu de lângă El, ori te îndepărtează sistemul de El. Indiferent de motivul depărtării, durerea și tristețea e aceeași.

       Din păcate, ca de atâtea ori în istorie, Biserica nu a fost de partea Domnului. Ci a sistemului. Fie el sistem de ocupație otoman, în care ortodoxia română a fost colaboraționistă și lașă. Fie el sistem de ocupație austriac, în care ortodoxia română a fost subordonată Bisericii Sârbe. Fie el sistem de ocupație sovietic, în care ortodoxia română a fost supusă statului și a colaborat cu el în toate cele pământene. Legenda dăinuirii prin ființă ortodoxă a neamului român e o tâmpenie pe care Biserica o vinde la talcioc precum moaștele false ale mucenicilor care în afară de profit nu aduc nimic acestei instituții.

     De ceva vreme încoace observăm la nivelul opiniei publice o detașare de Biserica Ortodoxă Română (BOR). Nu e o trădare a ortodoxiei, așa cum mulți habotnici ar cuteza să acuze. E doar vorba de a cere socoteală BOR. Unde a fost BOR atunci când ardeau tinerii în Colectiv? Unde a fost BOR atunci când a fost adoptată legea retrocedării și de ce a acceptat, în dauna mujicilor, această lege care a umplut godporația de terenuri și proprietăți? Unde a fost BOR la Revoluția din 1989? De ce a colaborat BOR cu autoritățile comuniste? De ce a cerut și apoi a acceptat în proprietate, la naționalizare, patrimoniul imobiliar al greco-catolicilor? De ce e ilegal să ceri CNAS dosarul unui preot, dar e legal să ceri aceleași instituții dosarul de urmărire a unuia care făcea yoga? De ce a colaborat BOR cu legionarii? De ce ortodoxia ardeleană s-a opus unirii cu patria-mamă? De ce?… De ce?.. De ce?
Iată niște întrebări simple la care BOR nu dorește să răspundă. Și o ține langa înainte cu ființa națională ortodoxă a românilor pe care ea, doar ea, a salvat-o și trecut-o prin istorie.

     Am pomenit de Soljenițn la început… Îmi aduc aminte acum de o scenă, magistral descrisă, așa cum numai un rus putea să o facă, despre puterea credinței. Cică zi de zi politrucul sovietic venea acasă la o țărancă rusoaică și îi explica cu argumente, ba filosofice, ba materialist-dialectice, că Dumnezeu nu există și că icoana cu Maica Domnului pe care o avea pe perete și în fața căreia aprindea câte o lumânare în fiecare seară, e doar un simbol al misticismului. Și omul nu reușea să o lămurească. În fiecare seară, înainte de culcare, țăranca aia proastă din stepele Rusiei continua să aprindă câte o lumânare sub icoană și să se roage Preacuratei. După multă vreme de convingere, în sfârșit, activistul de partid reușește să convingă țăranca să arunce icoana la gunoi. În aceeași zi, aceasta, pe cuiul de care era atârnată înainte icoana, așează portretul lui Lenin. Și de atunci încolo în fiecare seară aprindea câte o lumânare sub tabloul ilustrului și se ruga.

      Vorba lui Eliade: ,,religiile se schimbă, dar sentimentul religios nu dispare”.
Cam așa cred eu că evoluează lucrurile și acum. BOR, din nu știu ce superioritate ideologică, teologică, metafizică etc, refuză dialogul cu societatea. BOR continuă să trăiască în evul mediu și se raportează direct la el. Să nu uităm de declarația mega-fericitului Daniel prin care spune că dorește să recupereze proprietățile bisericești din evul mediu, atunci când trei sferturi de țară aparținea popilor. 
Încet-încet, societatea începe să ceară socoteală bisericii. Dar ceea ce nu înțelege BOR este că aceasta nu înseamnă că societatea se depărtează și de Dumnezeu. 
Societatea evoluează. Biserica se întoarce la evul mediu.

      Din acest contrast istoric se iese greu. Dar, cum spuneam, religiile apar și dispar, sentimentul religios rămâne. Și tot mai mulți români se îndreaptă către noile confesiuni. Aradul are deja aproximativ 30% din populație de confesiuni neo-protestatnte. În 10-15 ani, cel mai probabil, Aradul v-a deveni primul oraș majoritar neo-protestant. Va fi prea târziu atunci pentru BOR să se întrebe cum s-a ajuns aici. În 50 ani pun pariu că în vestul țării neo-protestanții vor depăși numeric ortodocșii. Iar BOR va continua să se judece cu statul român pe tema proprietăților din vremurile apuse. 
Dacă viitorul bate la ușă, iar sentimentul religios nu dispare, acest viitor va fi neo-protestant. Iar BOR devine o cauză pierdută atâta vreme cât în interiorul său nici un sâmbure de reformă nu are voie să încolțească.