Iarnă rusească la Chișinău (editorial)

 

scris de: Cristian Țițca

Am devenit demult imun la toate promisiunile de românism și unificare venite din Republica Moldova. Nu mă mai impresionează deloc mitingurile alea imense, ținute pe perioada verii, în care zeci de mii de moldovani se adună în centrul Chișinăului pentru a cere unirea cu noi. Nu mă însuflețește deloc patriotismul tinerilor moldovani care aleg să își desăvârșească educația universitară în România, pentru că alt stat mai fraier care să le ofere învățământ gratuit nu au găsit. În general mi-e lehamite de Republica Moldova așa cum unui gospodar îi e lehamite să îi deschidă ușa fratelui alcoolic care îl deranjează la miezul nopții pentru a-i cere un deț de țuică sub eternul pretext al durerii de măsele. Căci pentru noi, românii, Republica Moldova nu mai e o rană națională. Nu mai e o datorie patriotică. Moldova de dincolo de Prut a devenit o povară legată în plus la căruța noastră a cărei cai obosiți oricum nu mai au prea multă vlagă pentru a urca dealul. Pentru noi, Moldova a devenit fratele bețiv care în afară de a cere băutură, mâncare și țigări în numele sângelui comun nu face nimic. Nu te ajută la măturat zăpada, nu te ajută la săpat grădina, nu te ajută nici atunci când te calcă tâlharii în miez de noapte și ai nevoie de un pumn sau un par de ajutor. E fratele profitor pe care, de jenă, nici măcar nu îl chemi la nuntă.
Filosofia vițelului care suge de la două vaci a devenit la Chișinău doctrină politică. Când rușii taie gazul, vin românii cu pomana. Când rușii interzic exporturile moldave, venim noi și cumpărăm poșircile alea numite cu emfază ,,vinuri de calitate superioară”.
Iar când își fură căciula singuri a intrat deja în obișnuință să ne ceară să o răscumpărăm noi. Ei bine, nu se mai poate!
Azi a explodat Chișinăul. După o criză politică prelungită, președintele Timofti a reușit în sfârșit să obțină aprobarea Parlamentului pentru numirea unui premier care se declară pro-european. În paranteză fie spus, cam toți pro-eruopenii de la Chișinău erau mai degrabă pro euro, pentru că le plăcea moneda Uniunii, nu din cine știe ce convingeri. O adunătură de hoți cu nimic mai prejos decât pro-rușii din republică. Ei bine, câteva mii de zurbagii, cel mai probabil aduși la ordinul partidelor pro-ruse, au reușit să ocupe spre seară Parlamentul sub pretextul că nu le place moaca noului prim-ministru. Jandarmii au luptat eroic cu protestatarii până când li s-a terminat guma de mestecat după care au plecat către casă. Și iaca așa a devenit Republica Moldova subiect de breaking-news la CNN! Nici dacă ar fi câștigat naționala lor de fotbal Campionatul Mondial nu ar fi căzut o așa mare onoare pe capul lor. 
Bun… Am înțeles cum stau ,,trebile” pe margine de Prut. Analiștii politici de acolo spun că protestatarii ăia nu reprezintă Moldova și că totul e orchestrat de la Kremlin. Și probabil așa și e. Dar stau și mă întreb: toate ONG-urile alea plătite mai pe față, mai prin dos, de autoritățile române, europene și americane, zecile de mii de unioniști care ieșeau la iarbă verde în Piața Marii Adunări Naționale să își arate iubirea din cuget și simțiri față de România, ce fac acum? Pe unde umblați frați de gintă latină? Căci, iaca, rusul nu mai bate la ușă. A intrat în Parlament! Și voi stați și vă uitați ca boii la cum vi se scufundă corabia. Colac peste pupăză, câteva ONG-uri unioniste au și transmis declarații publice cum că ele nu se bagă. Așa să fie. Păcat de banii autorităților române investiți în voi atâta amar de vreme. Păcat de energiile consumate aiurea pentru un ,,proiect măreț” de reîntregire. Păcat de tot. Vă arde casa iar voi vă uitați la televizor.
De aceea vă spun, acum, în final, că dacă ar fi să supunem la vot strategia națională de apărare, eu aș pune ștampila, nu pe proiectul care spune că trebuie să investim în Republica Moldova pentru a o elibera de ruși și a o readuce la patria-mamă, ci pe proiectul de a construi niște baze militare la granița cu Moldova. Pentru că e mai ieftin așa. De ruși ne-am mai apărat noi. Am mai căștigat niște bătălii, am mai pierdut niște războie… Dar de fiecare dată când ne-am bătut între noi am avut numai de pierdut. La revedere Moldovă, îți urez toate cele bune și sper să ieși cu bine din iarna rusească ce a învăluit deja planeta. Noi, așa cum suntem, mai avem o șansă să supraviețiuim. Dar tu?