Complexitatea situației interne a Republicii Democratice Moldovenești proclamate la 2 decembrie 1917 (era lipsită de resurse materiale și umane, ducea lipsă de finanțe, nu dispunea de armată, poliție, nu avea cadrele necesare pentru organizarea și asigurarea funcționării instituțiilor statului etc.), dar și contextul internațional de la răscrucea anilor 1917-1918 i-au determinat pe liderii basarabeni să vadă soluția salvatoare în Unirea ei cu România.

Prezența armatei române în Basarabia a demonstrat că ea este o forță organizată, capabilă să înlăture haosul, să apere bunurile locuitorilor și că creeze o atmosferă de siguranță pentru populație.

Ideea de Unire a Basarabiei cu România era alimentată și de un grup de intelectuali de valoare din Vechiul Regat, Ardeal și Bucovina, refugiați în Basarabia din cauza războiului. Dorința de a se uni cu România, dar și rezoluții de unire, au exprimat, în lunile ianuarie-martie 1918, studenții moldoveni din Basarabia, învățătorii din județul Chișinău, zemstvele din județele Bălți, Soroca, Orhei ș.a. Până și cei mai înfocați adepți ai păstrării independenței Republicii și, evident, adversari ai unirii Basarabiei cu România, au înțeles că existența în continuare a Republicii Democratice Moldovenești era o aberație și o iluzie irealizabilă în condițiile în care imperialismul bolșevic încerca să compromită independența Poloniei, să sugrume dorința de libertate a Bielorusiei, Ucrainei, Georgiei etc. Rusia sovietică devenise o amenințare și a independenței Republicii Democratice Moldovenești (24 ianuarie 1918), a drepturilor naționale și a libertăților democratice ale populației basarabene, câștigate prin revoluția rusă din februarie 1917.

În zilele de 20-23 martie 1918, o delegație a Sfatului Țării (Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, Pan Halippa, vicepreședintele legislativului basarabean, și Daniel Ciugureanu, prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești) s-a aflat la Iași pentru a discuta problema unirii cu guvernul român. Executivul român, recent constituit, în frunte cu Alexandru Marghiloman, a acceptat propunerile de unire făcute de reprezentanții plenipotențiari ai populației dintre Prut și Nistru, având în această privință și asentimentul Puterilor Centrale și, în parte, al Antantei.

În dimineața zilei de marți, 27 martie/9 aprilie 1918, la Chișinău sosește Alexandru Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri al României fiind însoțit de o delegație oficială reprezentativă: generalul Hâjdeu, ministru de Război; generalul Mircescu; I. Mitilineu, secretar general la Interne; Garoflid, secretar general la Domenii; Al. Corteanu, secretar general la Finanțe; I. Bărbătescu, directorul general al Siguranței Statului; M. Pherekyde, seful de cabinet al primului ministru; Al. Kiriacescu, șeful cenzurii presei; colonel Condeescu, din Jandarmeria rurală; Romulus Voinescu, inspector al Siguranței; colonel Gârleșteanu; T. Marinescu, subdirector la Interne; V. Ionescu, comisar de siguranță. De câteva zile, la Chișinău se afla Constantin Stere, care printr-un șir de acțiuni publice (întâlniri, discursuri, interviuri, toasturi etc.) reușise să explice factorilor de decizie locali esența și oportunitatea momentului politic.

Peste câteva ore, Sfatul Țării se întrunește într-o  ședință solemnă programată din timp. După cuvântul de salut rostit de președintele Ion Inculeț, care anunța deputații că astăzi „va fi o ședință istorică pentru națiunea noastră, pentru poporul nostru”, și declarația prim-ministrului român Al. Marghiloman, care sintetiza esența doleanțelor basarabenilor, în baza cărora autoritățile române erau dispuse să accepte unirea Basarabiei cu România, la tribună centrală a parlamentului s-a ridicat deputatul Vasile Cijevschi, pentru a face o declarație „în afară de ordinea zilei”. Acesta a anunțat ca având în vedere activitatea și meritele luptătorului politic și profesorului Constantin Stere, deputații Blocului Moldovenesc au hotărât „să-l primească în mijlocul său”.

Decizia Blocului Moldovenesc a fost susținută de președintele legislativului basarabean, Ion Inculeț, care explica audienței că el, care „a făcut revoluția” la Petrograd, a văzut că „în toate organizațiile democratice și revoluționare” create acolo „cei mai doriți oaspeți au fost emigranții”.

În aplauzele asistenței, deputatul cooptat rostește o scurtă, dar fulminantă cuvântare, în care a argumentat unor deputați moldoveni, mai cu seamă celor din Fracțiunea Țărănească, dar și deputaților din grupul minoritar, necesitatea, oportunitatea și legitimitatea Unirii Basarabiei cu România.

Constantin Stere constata că „în viața omului, ca și a popoarelor întregi, momente așa de înălțătoare nu sunt multe”. Adresându-se reprezentanților plenipotențiari ai Basarabiei îi îndemna să facă față situației și să adopte о hotărâre istorică, pentru care nu ne trebuie altceva decât „cuget și соnștiința curată”. Oratorul continua: „voința de fier a istoriei a pus pe umerii d-voastră о răspundere, pe care n-o puteți înlătura. Nimeni altul decât d-voastră nu poate și n-are dreptul de a vorbi în numele Basarabiei. Noi suntem chemați la aceasta de acel proces elementar care sfărâmă Bastiliile și creează о viață nouă: aici ne-a adus revoluția noastră”.

După o scurtă pauză intervenită din cauza aplauzelor furtunoase ale deputaților și asistenței, C. Stere continua: „Ați aprins aici о făclie care a ars toate pergamentele feudale, care a nimicit toate privilegiile de castă, rămânând un popor care se întemeiază numai pe ogor și pe munca intelectuală. Astăzi noi decretăm drepturile poporului suveran”.

Din cauza opiniilor divergente în problema adusă în discuție, cele două fracțiuni principale ale Sfatului Țării – Blocul Moldovenesc, format în majoritate din deputați cu o clară conștiință națională, și Fracțiunea Țărănească, alcătuită din țărani moldoveni și minoritari, patronați de un lider rus – au elaborat și prezentat în ședință propriile proiecte de rezoluție/declarație. Respectându-se normele democratice, în Sfatul Țării au fost puse în discuție ambele rezoluții/declarații. Mai întâi, la cunoștința deputaților a fost adusă rezoluția Blocului Moldovenesc, căreia i-a dat citire în limba română deputatul Ion Buzdugan, în rusește ea fiind citită de deputatul Vasile Cijevschi. Rezoluția Fracțiunii Țărănești a fost citită de deputatul Vladimir Țîganko, liderul fracțiunii.

Reprezentanții minorităților naționale nu au prezentat proiecte de rezoluție, ci doar au făcut declarații pe marginea proiectelor depuse, exprimând în fond opinii identice. Esența declarațiilor făcute de liderii „fracțiunilor” minoritare – germane (von Lesch), bulgaro-găgăuze (K. Misirkov), ucrainene (A. Osmolovski) și ruse (A. F. Grekulov) – se rezumau la lipsa împuternicirilor în pronunțarea la subiectul discutat: ei au declarat că la momentul delegării lor în Sfatul Țării nu au fost împuterniciți să decidă unirea Republicii Moldovenești cu „orice stat vecin”, de aceea, neavând mandat pentru asemenea acțiune, se vor abține de la vot. Din zona minorităților etnice, opinie separată, exprimată în ședința Sfatului Țării, a făcut doar Felix Dudkevici, deputatul minorității poloneze, care a „salutat călduros nefericitul și în același timp fericitul popor moldovenesc înfrățit, care, în sfârșit, poate să se unească cu poporul românesc legat prin sânge”. Nu și-au făcut public punctul de vedere asupra chestiunii unirii reprezentanții comunității evreiești.

Menționăm că ambele rezoluții, supuse dezbaterii în ședința plenară din 27 martie/9 aprilie 1918, conțineau ideea de unire, diferența constând în modalitatea, în formula de realizare a acesteia. Blocul Moldovenesc se pronunța pentru unirea Basarabiei/Republicii Democratice Moldovenești, pentru totdeauna, cu mama sa România, dar, e adevărat, în virtutea unor circumstanțe, cu unele condiționalități. Ceva mai nuanțată era poziția Fracțiunii Țărănești. Pretinzând că este purtătoarea dorințelor poporului și că reprezintă majoritatea adevărată a populației, și recunoscând toată importanța chestiunii unirii Republicii neatârnate Moldovenești cu Regatul Român și îndeosebi apărând independența Republicii Populare Moldovenești, Fracțiunea Țărănească avansa două variante de soluționare a problemei: 1. prin organizarea unui referendum sau convocarea Adunării Constituante basarabene și 2. recunoscând evidența, prin constituirea unui stat federativ/a unei uniuni federative, în urma unirii popoarelor înfrățite moldovenesc și românesc într-o alianță federativă strânsă. În realitate, modalitatea de unire a Republicii Moldovenești cu România, propusă de Fracțiunea Țărănească (în fapt, observăm că rezoluția face abstracție de existența a două entități politice/state, accentul fiind plasat pe unirea popoarelor înfrățite moldovenesc și românesc), nu era altceva decât o tentativă de subminare a regimului constituțional al statului român, dar și de lichidare a Republicii Democratice Moldovenești, componenta anarhică fiind dominantă într-o atare luare de atitudine.

În contextul politic concret, proiectul de rezoluție propus de Fracțiunea Țărănească, de esență prorusă și respectiv antiromânească, nu avea sorți de izbândă. De aceea președintele Fracțiunii Țărănești a solicitat o pauză pentru ca „să se sfătuiască … cu partidul”, în privința votului pe marginea proiectului prezentat de Blocul Moldovenesc.

După revenirea deputaților în sala de ședințe, deputatul Teodor Bârcă a dat citire declarației „unei părți a fracțiunii țărănești, care s-a separat de acea fracțiune”: „Noi, mai jos iscăliții deputați moldoveni, ne-am hotărât astăzi, în această zi măreață și sfântă pentru națiunea noastră, să ne unim cu toți moldovenii din Sfatul Țării, pentru înfăptuirea unirii noastre cu frații de sânge din România”. În total, s-au desprins din Fracțiunea Țărănească 14 deputați – Bârcă, Galițchi, Găină, Maculețchi, Herța, Cocârlă, Stavriu, Cernov, Chiciormare, Cerescu, Marchitan, Budiștean, Caraiman și Mămăligă. Comentând această ruptură politică, ziarul „Cuvânt Moldovenesc” constata că „sufletul moldovenesc (al acestor deputați – n.n.) a rămas înțelegător la glasul sângelui”. Or, opțiunea pentru Unire a deputaților din Fracțiunea Țărănească a fost determinată nu doar de sufletul moldovenesc și glasul sângelui, ci și de rațiune. Rațiunea a prevalat și în cazul rusului Nicolae Cernov, ucraineanului Ștefan Botnariuc, polonezului Felix Dudkevici, trei deputați minoritari din Sfatul Țării care au sprijinit rezoluția Blocului Moldovenesc și au votat pentru Unirea Basarabiei cu România.

După dezbaterea rezoluției propusă de Blocul Moldovenesc, Sfatul Țării, „în numele poporului Basarabiei”, a votat Declarația de unire a Basarabiei cu România: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunărea, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România!

Din cei 125 de deputați prezenți la ședință, 86 au votat pentru unire (83 de deputați moldoveni și 3 reprezentanți ai grupurilor etnice conlocuitoare (Ștefan Botnariuc – ucrainean; Nicolae Cernov – rus; Felix Dudkevici – polonez), 3 voturi au fost împotrivă (deputații ucraineni – M. Starenki și A. Osmolovski, și deputatul bulgar Ștefan Balamez), iar 36 s-au abținut. Important este să menționăm că mulți dintre cei care s-au abținut, anterior, nu o singură dată, se pronunțaseră împotriva unirii românilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar în situația concretă au preferat abținerea de la vot. Din varii motive, la ședință au lipsit 13 deputați, cu mandate valide.

Unirea Republicii Democratice Moldovenești (Basarabiei) cu România se înfăptuia pe baza unor principii/condiții ce rezultau din situația concretă din Basarabia, precum și a păstrării unor particularități și drepturi locale. Conform acestora, Sfatul Țării își continua activitatea, păstrându-și competența asupra asigurării autonomiei provinciale, înfăptuirii reformei agrare, recrutării armatei pe baze teritoriale, respectării drepturilor minorităților, votului universal, libertăților cetățenești, amnistiei generale. Multe din aceste condiții erau o necesitate a zilei, cum, de exemplu, era reforma agrară, prin punerea în aplicare a căreia trebuia atrasă pătura țărănească spre noul regim.

La 28 martie/10 aprilie 1918, Regele României, Ferdinand I, a adresat conducătorilor Basarabiei o telegramă de felicitare: „Cu o adâncă emoție și cu inima plină de bucurie am primit știrea despre spontaneul act ce s-a săvârșit la Chișinău. Sentimentul național ce se deșteaptă atât de puternic în timpul din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut, a primit prin votul înălțător al Sfatului Țării o solemnă afirmare: un vis frumos s-a înfăptuit”.

La 30 martie 1918, o delegație a Basarabiei condusă de Ion Inculeț, Pan Halippa și Constantin Stere a înmânat, la Iași,  regelui Ferdinand I Declarația de Unire a Basarabiei cu România, aceasta fiind promulgată prin decret regal la 9 aprilie 1918. După Unire, fostul președinte al Sfatului Țării Ion Inculeț, și fostul prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, Daniel Ciugureanu, au fost desemnați ca miniștri în Guvernul României, iar în funcția de președinte al Sfatului Țării a fost ales, la 2 aprilie 1918, Constantin Stere.

Astfel s-a înfăptuit un eveniment de importanță vitală în viața neamului nostru. Prin Unirea Basarabiei cu România se încheia un capitol din istoria tragică a neamului românesc din Basarabia. Unirea Basarabiei cu România a stimulat lupta de eliberare națională a românilor aflați sub dominația Imperiului Austro-Ungar.

La 14 martie 2017, Camera Deputaților din Parlamentului României, în calitate de for decizional, a adoptat proiectul de lege privind declararea zilei de 27 martie – ziua Unirii Basarabiei cu România – ca zi de sărbătoare națională. În expunerea de motive, deputatul Eugen Tomac, autorul proiectului, a precizat că „Ziua de 27 martie 1918 este una din cele mai semnificative din istoria poporului român. Atunci, după 106 ani de ocupație țaristă, Basarabia a revenit în granițele ei firești, fiind prima provincie românească care s-a unit cu România. Este obligația noastră, a celor care astăzi răspundem în fața românilor, de a demonstra că prețuim valorile românești de veacuri și pe cei ce ni le-au lăsat moștenire. Uitarea eroilor neamului românesc, uitarea istoriei este totuna cu trădarea”. Anterior, în octombrie 2015, proiectul respectiv de lege a fost aprobat de Senat.

Oficializarea zilei Unirii Basarabiei cu România constituie o manifestare a recunoștinței din partea actualei generații de politicieni români pentru faptele fruntașilor basarabeni, care, în 1917-1918, în condiții destul de complicate și riscante, au reprezentat cu onoare și demnitate interesele populației în legislativul basarabean și, cu riscul propriei vieți, și-au asumat responsabilitatea pentru destinul poporului din rândurile căruia proveneau. Totodată, gestul respectiv constituie un act de reabilitare publică a deputaților Sfatului Țării, care au devenit victime ale regimului totalitar sovietic.

Sărbătoarea națională a Unirii Basarabiei cu România ne oferă oportunitatea de promovare a adevărului istoric, de exprimare a unității limbii și culturii naționale românești, este un prilej de afirmare a identității naționale și europene a populației Republicii Moldova.

Ion NEGREI,

cercetător științific,

Institutul de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova, vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”

Asociația Cetatea Aradului – „Vasile Goldiș”, în parteneriat cu Consiliul Județean Arad, Inspectoratul Școlar Județean Arad și Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, organizează Simpozionul Aradul, Capitala Marii Uniri, Aradul – Inima Marii Uniri.            Evenimentul va avea loc în eleganta sală a Palatului Cultural, în data de 24 noiembrie și va debuta la ora 10.00 cu vizionarea expoziției de arte plastice aparținând elevilor Liceului de Artă „Sabin Drăgoi”, dar și a unei expoziții de documente și fotografii cu referire la perioada înfăptuirii Marii Uniri. Materiale expuse fac parte din patrimoniul Bibliotecii Județene „A. D. Xenopol” și Complexului Muzeal Arad. Vor fi susținute o serie de alocuțiuni ce vor face referire la evenimentele care au generat unirea cu Regatul României, rolul Aradului și arădenilor la înfăptuirea Marii Uniri și vor fi prezentate filme documentare avându-i în prim-plan pe corifeii Marii Uniri.

În cadrul festivității, organizatorii vor conferi premii de excelență unor personalități de marcă arădene, care au performat în diverse domenii precum cel artistic, cultural, științific, sportiv sau istoric. Pe parcursul nominalizărilor vor avea loc momente cultural-artistice.

Ministerul Culturii și Identității Naționale, printr-o adresă semnată de Ministrul Lucian Romașcanu, în data de 25 ianuarie a.c., le-a solicitat, primarului Aradului, dl Gheorghe Falcă și reprezentanților Consiliului Local Municipal Arad, ca în decurs de 60 de zile să efectueze pași concreți pentru amplasarea Monumentului Marii Uniri pe raza municipiului Arad și a face posibilă inaugurarea sa în cursul acestui an, în caz contrar, Ministerul Culturii văzându-se nevoit să schimbe beneficiarul final al monumentului cu o altă localitate de pe teritoriul României. De asemenea, Ministerul Culturii a mai solicitat: data la care Primăria Arad estimează că poate demara lucrările pentru amenajarea zonei în care va fi amplasat Monumentul Marii Uniri; data la care Primăria Arad estimează că vor fi finalizate lucrările pentru amenajarea zonei în care va fi amplasat Monumentul Marii Uniri, respectiv planurile detaliate ale lucrărilor ce urmează a fi efectuate.

În cursul acestei săptămâni, la Arad au sosit doi reprezentanți ai Ministerului Culturii – inspectorul guvernamental Adrian Nicolaescu și consilierul Ministrului Culturii, arhitectul Gheorghe Pătrașcu – special pentru  a discuta despre amplasarea cea mai potrivită, în municipiu, a Monumentului Marii Uniri. Ca atare, Primarul Municipiului Arad le-a indicat celor doi, în cadrul unei vizite în teren, două potențiale amplasamente. Primul, în faţa Palatului Administrativ, pe locul actualului monument al Eroilor Revoluţiei și al doilea, lângă lacul Pădurice, între clădirea Consiliului Judeţean Arad şi Casa De Cultură a Sindicatelor, ajungându-se însă la concluzia că pentru ocuparea perimetrului din fața Palatului Administrativ este nevoie de acordul Asociației Revoluționarilor arădeni, reprezentanții Ministerului Culturii opinând că este neceară o ședință comună cu aceștia, pentru a fi consultați cu privire la disponibilitatea ca monumentul să fie mutat în altă zonă.

Ca atare, în cursul zilei de ieri, Prefectului Județului Arad, doamna Florentina Horgea, i-a convocat la o întâlnire pe această temă pe primarul municipiului Arad, dl Gheorghe Falcă, pe președintele Consiliului Județean Arad, dl Iustin Cionca, pe președintele Camerei de Comerț și Industrie Arad, dl Gheorghe Seculici, pe reprezentantul Fundației Revoluției din Decembrie 1989 Arad, dl Attila Duka, pe decanul Facultății de Științe Umaniste și Administrative din cadrul Universității „Vasile Goldiș”, dl Marius Grec, la ședință  luând parte și Subprefectul Județului Arad, dl Vasilică Damian.

Onorat că revoluționarii arădeni sunt consultați cu privire la amplasarea Monumentului Marii Uniri, dl Attila Duka a opinat că „mutarea Monumentului Eroilor Revoluției din 1989 este de neconceput, atâta timp cât Piața Revoluției este tocmai locul unde au murit oameni în 1989, este locul unde s-a vărsat sânge pentru libertate și dacă nu era Revoluția, nu puteam vorbi astăzi nici de Marea Unire, nici de Ziua Națională a României. Această Piață, pentru arădeni, reprezintă tocmai locul unde s-a născut libertatea și nu vom îngădui ca acest Monument al celor căzuți să ajungă în altă parte a orașului!”

Până în momentul de față, terenul situat între clădirea Consiliului Judeţean Arad şi Casa De Cultură a Sindicatelor rămâne varianta cea mai viabilă, perimetrul respectiv permițând, ulterior, și amenajarea unui parc care să găzduiască monumentul şi care să ofere un spaţiu adecvat pentru desfăşurarea unor manifestări.

Primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă a primit marţi, 27 februarie, vizita delegaţiei Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale compusă din inspectorul guvernamental, Adrian Nicolaescu şi consilierul ministrului culturii, arhitectul Gheorghe Pătraşcu.

Întrevederea  de la Primăria Municipiului Arad a fost urmată de o discuţie cu Prefectul judeţului Arad, Florentina Horgea în cadrul căreia s-au prezentat paşii ce urmează să fie parcurşi în vederea amplasării la Arad a Monumentului Marii Uniri de la 1918.

În cadrul vizitei efectuate la Arad, cei doi reprezentanţi ai Ministerului Culturii au identificat două posibile locaţii pentru amplasarea monumentului: una dintre acestea este Piaţa Revoluţiei, pe actualul amplasamet al Monumentului Eroilor, iar cea de a doua este în apropierea Consiliului Judeţean Arad. Decizia finală aparţine Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu.

“Estimăm că în cel mult două săptămâni vom primi această solicitare.  În luna martie vom aproba în Consiliul Local Municipal noua locaţie. Apoi printr-o Hotărâre de Guvern sau printr-o Ordonanţă de Urgenţă care să ne încadreze în Legea Centenarului se vor aloca bani pentru finanţarea fundaţiei. Realizarea acesteia va reveni fie Primăriei Municipiului Arad, fie sculptorului Florin Codre. Următorul pas este obţinerea tuturor  autorizaţiilor. Primăria va trebui să amenajeze spaţiul unde va fi amplasat monumentul.  Urmează transportul şi depozitarea monumentului, executarea fundaţiei, recepţia acesteia, montarea monumentului şi recepţia finală. Până în luna noiembrie monumentul ar trebui să fie amplasat”, a declarat primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă.

Ultimul pas este transferul Monumentului Marii Uniri de la 1918 către Primăria Municipiului Arad.

O delegaţie a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale este aşteptată la Arad în perioada 27-28 februarie 2018. Scopul vizitei de lucru este acela al stabilirii condiţiilor finale de amplasare a “Monumentului Marii Uniri din 1918”.

Delegaţia va fi compusă din inspectorul guvernamental, Adrian Nicolaescu, consilierul ministrului culturii şi identităţii naţionale, Gheorghe Pătraşcu şi artistul plastic, Florin Codre.

Primăria municipiului Arad va asigura condiţiile necesare pentru vizionarea amplasamentelor propuse. Primarul Gheorghe Falcă a afirmat în cadrul conferinţei de presă susţinute joi, 22 februarie, că două dintre locaţiile propuse iniţial de artist nu vor fi luate în discuţie. Este vorba despre lacul de la Pădurice şi Piaţa Catedralei.

“Monumentul trebuie să unească, nu să dezbine. Vor găsi o locaţie, bună pentru dânşii, pe care o vom aproba fără ezitare. Amplasarea monumentului este o urgenţă.”, a afirmat edilul Falcă.

După ce vor identifica locaţia potrivită amplasării monumentului, la Primăria Municipiului Arad va avea loc o întâlnire între reprezentanţii Ministerului Culturii şi toţi factorii locali relevanţi, pentru a se ajunge la o concluzie definitivă privind derularea acestui proiect.

“Monumentul Marii Uniri de la 1918” ar trebui să fie amplasat la Arad cel târziu la începutul lunii noiembrie.

Primăria și Consiliul Județean organizează astăzi, în parteneriat cu Biblioteca A.D. Xenopol, Complexul Muzeal al Județului Arad și Centrul Municipal de Cultură primele evenimente importante din calendarul Centenarului Marii Uniri!

În fața unei asistențe numeroase, în Sala Vasile Goldiș a Consiliului Județean, s-a desfășurat conferința „Despre Mica Unire, la Arad, Capitala Politică a Marii Uniri”, cu participarea cercetătorului științific I dr. Cătălin Turliuc, de la Academia Română, Institutul de Istorie A. D. Xenopol Iași, și dr. Ionuț Cojocaru, Universitatea București.

În continuarea evenimentului, în această după-amiază, de la ora 18, primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă, și președintele Consiliului Județean, Iustin Cionca, premiază o sută de istorici locali și arădeni pasionați de istoria locală, în Sala Ovidiu Maitec de la Muzeul de Artă.

„Așa înțelegem noi să respectăm istoria Aradului și istoricii Aradului. Este un moment frumos și important în care ne aducem recunoștința față de oamenii care s-au implicat pentru comunitatea noastră”, a declarat primarul Aradului, Gheorghe Falcă.

„Consiliul Județean și Primăria au solicitat Guvernului finanțare pentru 22 de proiecte pentru aniversarea Centenarului la Arad, proiecte de infrastructură și evenimente de mare impact. NU AM PRIMIT NICI FINANȚARE ȘI NICI MĂCAR RĂSPUNS! De aceea, ne organizăm PRIN NOI ÎNȘINE, într-un parteneriat Consiliul Județean – Primărie. Consiliul Județean renovează, în centrul Aradului, sala unde s-au discutat condițiile Unirii. Este una dintre investițiile noastre de suflet, anul acesta. Așa cum de suflet este și omagiul pe care astăzi, prin mijloacele noastre modeste, îl aducem arădenilor preocupați de istoria locului. Organizăm evenimente, aducem la Arad personalități din țară și din străinătate, să arătăm că așa cum Aradul a avut un rol important în Europa anului 1918, continuă să contribuie prin industria sa, prin personalitățile sale, prin cultura sa, prin oameni ca dvs., la Europa mai bună a viitorului”, a declarat președintele Iustin Cionca.

Vă reamintim că joi, de la ora 19, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” are loc un spectacol de gală susținut de Filarmonica Arad, dedicat Unirii Principatelor Române. Își vor da concursul orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat Arad și orchestra Rapsozii Zărandului.

Luni, 27 noiembrie 2017, cu începere de la ora 19, la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad a avut loc lansarea programului oficial prin care Aradul, capitala politică a Marii Uniri, sărbătorește Centenarul 1918-2018.

Cu această ocazie, Primăria Municipiului Arad şi Consiliul Judeţean Arad au prezentat atât proiectele de infrastructură culturală și istorică prin care orașul nostru va marca Anul Centenar, cât şi propunerile de evenimente culturale și programul editorial special dedicat Marii Uniri.

Reabilitarea “Crucii Rafiroiu“ din Parcul Mihai Eminescu, amenjarea Pieței Catedralei și a Falezei Mureșului sunt doar o parte din proiectele de infrastructură culturală pe care Primăria Municipiului Arad le va realiza în anul Centenarului. În completare, Consiliul Județean Arad își propune realizarea Sălii Unirii, renovarea Palatului Unirii, dar și amenajarea, în fața sediului Consiliului Județean, a Parcului Centenarului sau Parcul 1918.

Din agenda evenimentelor culturale spicuim: expoziția tematică “Arădeni în Războiul cel Mare“, Maratonul filmului românesc-arc peste timp, 1918 în muzica românească, franceză și engleză, Zilele economiei arădene, Târgul de carte în aer liber, 100 de artiști, 100 de ani de istorie modernă, etc. Șirul evenimentelor dedicate Centenarului va culmina, anul viitor, cu spectacolele organizate chiar de Ziua Națională a României.

“2018 va fi anul în care cu toții, administrația, oamenii de cultură, istoricii, artiștii Aradului și întreaga comunitate suntem chemați să sărbătorim Centenarul Marii Uniri. …Privind către momentul istoric al unificării, găsim motive de sărbătoare. Este esențial pentru noi să ne bucurăm împreună de cele ce au urmat. În primul rând să ne bucurăm că principiile atât de generoase și de democratice ale Marii Uniri, făcute uitate și chiar oprimate vremelnic în deceniile tragediei comuniste, au fost reînviate – și că România de azi e o țară în care democrația și libertățile cetățenești nu sunt doar afirmate, ci și trăite din ce în ce mai profund. România de azi e așa pentru că anii care s-au scurs din 1918 s-au adunat și s-au împlinit ca ani care ne-au adus mai aproape unii de alții. Sunt o sută de ani care ne unesc. Aceasta e realitatea profundă pe care dorim să o celebrăm, aici, la Arad “ a subliniat primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă.

Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, administrația arădeană va oferii 1500 distincții jubiliare. Prima dintre ele a fost înmânată, chiar în această seară, primarului municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, unul dintre invitații speciali ai evenimentului găzduit de Teatrul Clasic Ioan Slavici.

“Prea puțin s-a vorbit despre faptul că Aradul este capitala politică a Marii Uniri, că aici la Arad s-a pregătit Unirea…. Dacă nu ar fi fost Aradul, nu ar fi fost nici Alba Iulia. Dacă nu ar fi fost Aradul și Alba Iulia, poate azi nu nu vorbeam că mai avem un pic până serbăm 100 de ani de la înfăptuirea statului român, nu-i spun modern, eu îi spun statul român, mai avem din păcate foarte mult de modernizat și mă gândesc că viitorii 100 de ani trebuie să fie altfel pentru România. Sunt onorat să mă aflu aici.”, a punctat edilul Mircea Hava.

Întregul program propus de autorităţile locale arădene are ca scop punerea în valoare a contribuției Aradului la Marea Unire, de cele mai multe ori minimalizată de autorităţile centrale.s

Deputatul PSD Arad Adrian Todor se arată îngrijorat de faptul că autorităţile locale din Arad nu au demarat procedurile pentru ca Monumentul Marii Uniri să fie amplasat. Parlamentarul arădean spune că data de 1 decembrie se apropie, iar încadrarea în termen este foarte dificilă, dacă nu chiar imposibil de realizat.

„Consiliul Local Municipal Arad a adoptat, încă din cursul anului 2012, o hotărâre pentru ca Monumentul Marii Uniri să fie amplasat pe lacul de la Pădurice. S-au cheltuit şi bani pentru realizarea unui studiu de fezabilitate, iar acum administraţia Falcă nu mişcă vreun deget pentru ca procedurile specifice să fie puse în practică. Liberalii şi Gheorghe Falcă şi-ar fi dorit, din interese financiare personale, amplasarea Monumentului Marii Uniri în Piaţa Catedralei, lucru ce ar fi însemnat demolarea acesteia. Aleşii locali ai PSD şi ALDE s-au opus acestui lucru având în vedere faptul nu poţi distruge o piaţă veche de 150 de ani. În plus, peste cinci mii de arădeni au semnat pentru ca acest monument să nu fie amplasat în piaţă. Având în vedere cele întâmplate nu îmi explic de ce primarul Falcă şi administraţia pe care o conduce stau cu mâinile în sân, singura explicaţie este legată, probabil, de anumite interse personale. Am solicitat ministrului Culturii, printr-o adresă oficială, să îmi comunice dacă există anumite probleme referitoare la locaţia pe care trebuie amplasat Monumentul Marii Uniri, întrucât hotărârea Consiliului Local Municipal Arad este în vigoare şi cât se poate de clară. De asemenea, am solicitat ministrului să comunice dacă Primăria Arad şi Consiliul Judeţean Arad au solicitat fonduri pentru finanţarea unor manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri. Lipsa de interes a autorităţilor locale pentru amplasarea monumentului este una suspectă şi arată că există dorinţă de rezolvare doar atunci când intervin şi interese financiare personale”, a declarat Adrian Todor, deputat PSD Arad.

Biroul de Presă al PSD Arad

Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad a achiziționat recent o impresionantă serie editorială cuprinzând o sută de lucrări științifice despre Marea Unire.

Această veritabilă colecție de patrimoniu național a fost alcătuită de către reputatul profesor universitar dr. Ioan Scurtu, iar primul volum, „Hotare și spații naționale”, îi aparține marelui istoric Nicolae Iorga.

Deloc întâmplător, această colecție „Centenar” a fost vernisată cu prilejul colocviului filialei arădene a Societății de Științe Istorice din România – coordonată de către conferențiarul universitar dr. Sorin Bulboacă – structură științifică care îi cuprinde pe cei mai mulți dintre cercetătorii arădeni implicați în elaborarea lucrărilor fundamentale de istorie locală: monografii, dicționare, compendii etc.

Consilierul PNL, Ionel Bulbuc atrage atenția asupra comportamentului celor din PSD, care nu se prezintă la comisiile de specialitate:

„Este firesc ca cei din PSD să nu știe ce și cum să voteze la ședintele de Consiliu Local Municipal din moment ce nici măcar nu binevoiesc să se prezinte la întrunirea comisiilor de specialitate unde beneficiază de toate informațiile necesare și au alături specialiști din aparatul Primăriei.

Dacă în calitate de consilier local, reprezentant al arădenilor nu ești în stare să îți faci minima datorie și să te prezinți de câteva ori pe lună la ședințe, consider că nu ai dreptul să faci scandal nici în plen, nici în spațiul public. E o chestiune de bun simț!

Asta demonstrează cât de dezinteresați sunt cei din PSD de amplasarea Monumentului Marii Uniri. Însă cel mai probabil, consilierii PSD aleg, ca de fiecare dată, traseul prestabilit de la partid și vor acționa conform directivelor politice.

De mâine mă aștept la un nou scandal creat de PSD și la nicio rezolvare din partea lor în ce privește locația monumentului. În ritmul acesta ne vom trezi în decembrie 2018 tot în scandal și tot fără monument.

“Mulțumim” PSD pentru lipsa de inițiativă, nu mai îndrăznim să credem în promisiunile voastre!” a încheiat consilierul PNL, Ionel Bulbuc.