scris de: prof. Ioan Tuleu

Englezul Roy Farran a fost recrutat în trupele SAS irlandeze și a fost trimis în Palestina în slujba forțelor britanice, care luptau cu insurgenții evrei din Irgun, care în octombrie 1946 au aruncat în aer ambasada Marii Britanii din Roma și o aripă a hotelului King David, omorând 91 de oameni printre care britanici, evrei și arabi.

La sosirea în Ierusalim, Farran a fost condus la Complexul Rusesc pentru un instructaj urmat de o cină la Hotelul King David. Farran și brigăzile speciale au început să patruleze prin Ierusalim, căutând suspecți pe care să-i interogheze, dacă nu să-i împuște pe loc. Aceste brigăzi speciale nu aveau nici un fel de experiență în operațiunile sub acoperire, nici nu stăpâneau limbile locale și n-aveau cunoștințe despre părțile locului, așa încât, deloc surprinzător, Farran a înregistrat insuccese aproape comice, până când, pe 6 mai 1947, echipa lui a surprins un elev neînarmat, Alexander Rubowitz, lipind postere pro-insurgenți. Farran l-a răpit pe băiat, dar în timpul vânzolelii și-a pierdut pălăria moale din fetru, inscripționată cu numele său, scris greșit: FARRAN !. Spera ca adolescentul speriat să-i trădeze  pe peștii mai mari ai organizației. L-a scos pe Rubowitz din Ierusalim, pe drumul Ierihonului, pe dealuri, l-a legat de un copac, l-a brutalizat preț de o oră, apoi a întrecut măsura și i-a spart capul cu o piatră. Băiatul a fost înjunghiat și dezbrăcat, după care a fost probabil mâncat de șacali. (Ierusalim, p. 456)