O zi tristă pentru sportul arădean și mai ales pentru ceea ce ne place să numim „nobila artă”. Lumea ringului a rămas mai săracă, maestrul Florian Barna, trecând în această dimineață, la 65 de ani, într-o lume mai bună.

Mai bine de două treimi din viață – peste patru decenii – și-a dedicat-o boxului, sportul cu mănuși aducându-i numeroase satisfacții atât ca sportiv cât și ca antrenor.

Medaliat național la seniori, apoi descoperitor de talente și făuritor de campioni, maestrul Florian Barna a transmis tainele acestui sport unor nume de referință ale boxului arădean: Florin Delamarian, Adrian Buș, George Nyeki, Ruben Stoia sau frații Buda.

A antrenat foarte mulți ani alături de nedespărțitul său coleg și prieten, Dionisie Székely, plecat și el prea repede, în urmă cu aproape un deceniu. Rămas singur, Florian Barna nu a „aruncat prosopul” nici atunci când boxul arădean trecea prin mari greutăți. „Bifa” zilnic prezența în sala de box de la Motorul, nu putea să conceapă o zi fără box. S-a bucurat mereu de sprijinul și înțelegerea familiei, fiul său, Florian Barna jr. devenind un respectat arbitru în „sportul alb”.

Maestrul Florian Barna a plecat de lângă ring, poate prea brusc, prea pe neașteptate, dar în urma lui rămâne performanța. Rămân zecile de medalii cucerite de el și de cei pe care i-a antrenat, iar Sala Motorul ar putea primi numele „Florian Barna”. Maestrul merită acest lucru cu prisosință.

Nu te vom uita, Maestre!