Astăzi, cu sufletele triste și cu inimile încărcate de recunoștință, aducem un omagiu celui care a fost prof. univ. dr. Aurel Ardelean. Nu sunt suficiente cuvinte pentru a exprima golul lăsat de plecarea sa. Însă, în loc de întrebări fără răspuns, alegem să îi cinstim memoria, să îi recunoaștem contribuțiile și să ne amintim, cu profund respect, de omul care a marcat, prin viața și activitatea sa, destinele atâtor oameni.

A fost mai mult decât un profesor. A fost un ctitor de visuri, un arhitect al educației, un sprijin neclintit pentru cei aflați la început de drum. Cu o viziune clară, cu o voință neobosită și cu o inimă mare, președintele fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad a reușit ceea ce puțini pot spera: a lăsat în urmă o construcție durabilă, nu doar materială, ci una formată din oameni, din principii și din speranțe.

Destinul i-a hărăzit să fie acolo unde a fost nevoie de lumină, de curaj și de înțelepciune. Prin fiecare proiect gândit, prin fiecare lecție predată, prin fiecare încurajare oferită, a sădit în sufletele celor din jur încredere și determinare. A înțeles că educația este cheia progresului, iar cunoașterea este o comoară pe care trebuie să o împărtășești, nu să o păstrezi doar pentru sine.

Mulți îl cunosc ca fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, o instituție care astăzi reprezintă un punct de referință nu doar în oraș, ci în întreaga țară și chiar dincolo de granițele ei. Însă dincolo de cifre, diplome și realizări vizibile, ceea ce a contat cu adevărat a fost dragostea sa pentru oameni, respectul față de adevăr și credința neclintită că prin muncă, perseverență și educație se pot schimba destine.

Peste o sută de mii de tineri și-au croit drumul în viață sub îndrumarea sau în umbra proiectelor pe care le-a inițiat. Fiecare sală de curs, fiecare bibliotecă, fiecare laborator poartă amprenta viziunii sale, a muncii sale neobosite, a dorinței sale de a lăsa ceva trainic în urmă.

Dar poate cea mai frumoasă moștenire pe care ne-a lăsat-o nu se vede cu ochiul liber. Ea trăiește în sufletele elevilor, studenților, colegilor și tuturor celor care l-au cunoscut. Trăiește în înțelepciunea împărtășită, în cuvintele rostite cu blândețe, în sfaturile oferite cu generozitate și în exemplul personal al unui om care a știut să-și păstreze demnitatea și modestia, indiferent de funcțiile sau titlurile pe care le-a deținut.

Prof. univ. dr. Aurel Ardelean nu a fost doar un profesionist desăvârșit, ci și un familist dedicat. Și-a iubit cu discreție, dar cu o profunzime nemăsurată familia, fiind soț, tată și bunic, model de echilibru, afecțiune și grijă. Dincolo de proiectele grandioase, a știut să prețuiască clipele simple: o conversație sinceră, o seară liniștită în familie, un zâmbet împărtășit cu cei dragi.

Plecarea sa lasă un gol imens, greu de cuprins în cuvinte. Orașul, comunitatea academică, colegii, prietenii, familia – cu toții simțim lipsa sa ca pe o rană deschisă. Dar dincolo de durerea despărțirii, rămâne datoria morală de a continua visul său, de a păstra vie flacăra cunoașterii și a respectului față de educație.

Profesorul Aurel Ardelean a fost un deschizător de drumuri. Când alții se temeau să viseze, el a îndrăznit. Când alții se îndoiau, el a construit. Când mulți priveau cu scepticism în viitor, el vedea în fiecare tânăr o speranță, o șansă, o promisiune. Astăzi, visul său se împlinește în fiecare promoție de absolvenți, în fiecare realizare a universității, în fiecare zâmbet al celor pe care i-a ajutat.

De acolo, din lumea de dincolo, știm că ne veghează, iar noi îi vom păstra vie amintirea. În loc de prezența fizică, rămâne exemplul său, cuvintele sale, faptele sale. Rămâne tot ce a zidit cu trudă, cu inteligență și cu iubire pentru oameni.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l așeze în lumina Sa veșnică.     

În data de 16 februarie 1934, a murit Ștefan Cicio-Pop (n. 1856 Șigău – Cluj), avocat, om politic, președinte al Partidului Național Român, organizatorul primei armate române din Transilvania, Banat și Crișana, ministru al justiției, locțiitor de prim ministru, Președinte al Camerei Deputaților, cu un rol important în guvernele prezidate de Iuliu Maniu, Alexandru Vaida și Gheorghe Mironescu. La moartea sa, guvernul român, în semn de înaltă prețuire i-a organizat la Arad, funeralii naționale, iar Camera Deputaților i-a consacrat o ședință de doliu. Slujba de înmormântare a fost oficiată de episcopul greco-catolic Niculescu al Lugojului în fruntea unui sobor de 17 preoți. Un impresionant cortegiu funerar de peste 50.000 de persoane, printre care se aflau: primul ministru Gheorghe Tătărăscu, generalul Ilasievici din partea Casei regale, politicienii Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ioan Suciu, Sever Bocu și mulți alții, au însoțit afetul de tun ce purta sicriul defunctului Ștefan Cicio-Pop de la Palatul Cultural până la cimitirul Eternitatea, unde a avut înhumarea.

Fundația Universitară „Vasile Goldiș”

S-au împlinit recent doi ani de când a trecut la cele veșnice (26 decembrie 2013) părintele doctor în istorie Pavel Vesa, unul dintre cei mai mari istorici ecleziastici români și evident unul dintre marii istorici născuți pe plaiuri arădene. El s-a înscris, prin cele 19 cărți elaborate ca singur autor și prin cele câteva sute de studii și articole răspândite prin diferite publicații de specialitate, în galeria unor personalități de excepție în domeniu, la care cei de astăzi și cei de mâine vor fi obligați să se raporteze atunci când la rândul vor aborda tematici de istorie locală.

Din păcate viața pământească i s-a sfârșit la doar 58 de ani (S-a născut în 23 aprilie 1955 în comuna Dieci, județul Arad), în plină activitate creatoare, când multe proiecte se aflau pe masa sa de lucru. De altfel în cei doi ani scurși de când părintele dr. a părăsit definitiv lumea pământeană au mai fost lansate spre cititori alte două cărți: „Clerici ortodocși arădeni și hunedoreni deținuți politici” și „Istoricul Parohiei Arad-Centru”. Și câte altele nu ar fi fost scrise dacă nu ar fi fost chemat la ceruci atât de devreme !

Preotul doctor în istorie Pavel Vesa din Arad s-a remarcat printr-o deosebită prolificitate, semnând mai mult de un volum de istorie ecleziastică pe an, începând din 1998 scoţând la lumina zilei documente importante, uitate în dosarele păstrate de arhive şi biblioteci. În lucrările sale a formulat judecăţi de valoare cu totul inedite asupra unor evenimente şi personalităţi, trecând dincolo de locurile comune cultivate timp de multe decenii în istoriografia românească. De altfel valoarea scrierilor preotului doctor Pavel Vesa este unanim recunoscută în lumea istoricilor şi este suficient să cităm pe profesorul universitar dr. Nicolae Bocşan, de la Universitatea Babeş-Bolyai care iată cum se exprimă despre monumentala lucrare “Episcopia Aradului – Istorie. Cultură. Mentalităţi. 1706-1918: “Incontestabil, prin această lucrare, istoria ecleziastică ni se prezintă într-o altă dimensiune, dintr-o altă perspectivă conceptuală şi metodologică. Mai întâi pentru că prezintă o altă dimensiune a organizaţiei bisericeşti, spre care istoriografia s-a îndreptat mai puţin, spre structurile de jos ale acesteia, la nivelul parohiei şi protopopiatului şi unde pot fi mai bine surprinse sensibilitatea religioasă sau formele de manifestare ale sentimentului religios. În al doilea rând pentru că aduce un spor de informaţie arhivistică care îl onorează pe autor, dar mai ales sporeşte originalitatea şi ineditul lucrării”.

Absența istoricului Pavel Vesa de la masa de lucru este o mare pierdere pentru istoriografia românească care cu greu poate fi suplinită dacă ne aducem aminte cu câtă asiduitate cerceta documentele și volumul imens de timp acordat elaborării lucrărilor sale. La fel de mult se simte absența preotului duhovnic de la Biserica „Sfânta Paraschieva” din curtea spitalului Clinic județean Arad, pe care a ctitorit-o după ce a transporat de la Groși resturile unui locaș de cult vechi de două secole și jumătate. La doi ani de la plecarea dintre noi a părintelui Pavel, cei care l-au cunoscut: credincioșii din parohiile în care a slujit, preoții alături de care a împărtășit cuvântul Domnului, concetățenii din Dieci cărora le-a dedicat o parte din munca sa, colegii istorici îi aduc un omagiu de suflet Omului, Preotului, Istoricului și sunt alături de familia care a rămas să sufere în tăcere dispariția celui drag.