UTA a anunțat clar că vrea puncte din meciul cu Rapid, iar partida în sine a dovedit că nu degeaba suflarea alb-roșie aborda o mină optimistă înaintea partidei din Giulești. „Bătrâna Doamnă” a dominat, a construit mai mult, a jucat mai bine, a fost echipa care a ratat cele mai clare ocazii, iar acest 0-1 din final este mai mult decât frustrant. Au fost lucrurile bune arătate de elevii lui Ilie Poenaru, pentru că pe celălalt taler al balanței putem pune câteva momente de adormire a defensivei, faza golului fiind elocventă, lipsa de inspirație și coordonare pe ultimele faze ale atacului, jocul dezordonat a lui Jobello sau Otele, apatia noilor intrați, Ubink sau Keseru, un lucru deja obișnuit.

Ceva despre adversar. Dincolo de popularitatea de care se bucură, Rapid este un club foarte vocal, cu o prezență masivă, chiar agasantă, pe canalele media, pe bancă cu un fost jucător exponential al fotbalului românesc, Adi Mutu. Iar gruparea a plusat recent și pe partea financiară, prin aduceea lui Dan Șucu. Așa că nu trebuie să ne mirăm că, și sub presiunea publicului, arbitrii o împing de la spate, în condițiile în care aproape toată lumea îi suflă în pânze pentru a pune umărul la reușita unui centenar de vis, care să ateste anul viitor „fenomenul”, „cultura” Rapid. Deocamdată această „cultură” s-a manifestat perfect sâmbătă seara prin cel mai scârbos banner ce l-am văzut pe un stadion, banner afișat de galeria Rapidului. O mizerie! Sugerăm ca el să îi fie făcut cadou domnului Șucu, care să îl pună la una din bazele unde se pregătesc micii fotbaliști rapidiști, ca să îi obișnuiască din timp cu atmosfera din Giulești. Sau poate vrea să îl posteze pe un perete al biroului său, peferabil nu pe cel din spate, ca să îl poată admira zilnic, acumulând astfel din „cultura” Rapidului.

În fine revenind la meci, să menționăm cartonașele oferite aiurea, dar cu „entuziasm”, de arbitrul politician Iulian Călin, care și-au pus amprenta, vezi Batha, asupra partidei și a rezultatului final.

La fel, Otele a fost avertizat pentru că și-a cerut dreptatea, după ce reluările au arătat clar că el obținuse un corner, transformat în aut de poartă de asistent. La aceeași fază, tot pentru proteste, a fost avertizat prima oară și Batha. În min. 74, Iulian Călin a „savurat” contactul fizic între Batha și Papeau, rapidistul obstrucționând, pentru a dicta fault împotriva lui Batha, și imediat al doilea cartonaș galben, adică eliminarea. Care avea să cântărească clar în economia jocului.

Așa cum spuneam UTA a păcătuit și prin lipsa de concentrare, atât la faza în care i-a permis lui Junior Morais să înscrie, cât și în fața porții adverse. Acolo unde unde Horațiu Moldovan, chiar dacă în zi de grație, putea fi învins.

UTA bifează astfel și a patra deplasare fără gol marcat, iar vineri la Arad vine Craiova lui Mitittelu, o echipă cu calitate atât în teren cât și pe bancă Un nou examen dificil pentru Ilie Poenaru și elevii săi.

Rapid: Moldovan – Onea, Săpunaru, Grigore, Morais – Kayt, Crepulja, Alex Ioniță (54 Papeau) – Sefer (76 Pănoiu), Dugandzic, Costache (54 Mățan). Rezerve: Drăghia – Dussaut, Ignat, P. Iacob. Ciobanu, Albu. Antrenor: Adrian Mutu

UTA: Balauru – Vukcevic, Benga, Chindriș, Hoxhallari – Batha, Cascini – Otele (73 Ubbink), Isac (46 Șteau), Jobello (81 Keseru) – Postolachi (60 Ademi). Rezerve: Mociu – Erico, Dobrescu, Negoescu, Matei. Antrenor: Ilie Poenaru

Arbitri: Iulian Călin (Ștefănești – Argeș) – Alexandru Cerei (Cluj) și Andrei Constantinescu (București). Rezervă: Bogdan Dumitrache (București).

Enormă frustrare, enormă dezamăgire! E cea mai bună caracterizare a stării de spirit care domnea în tabăra UTA-ei, la finalul unei partide, 0-0, departe de așteptări, cu umbra a ceea ce a fost cândva Dinamo.

Ce poți scrie la capătul unui meci pe care vrei să îl uiți cât mai repede, asta după ce toată suflarea fotbalistică a Aradului aștepta o evoluție la nivel înalt a favoriților, încununată de o victorie care nu mai fusese obținută pe teren propriu de 29 de ani.

Toate astrele păreau să se alinieze pentru UTA. Dinamo venea după două evoluții catastrofale în această săptămână, cu zece goluri încasate, cu moralul la pământ după umilința din meciul cu Craiova. O apărare franjuri, cea mai slabă a campionatului, cu 58 de goluri primite, cu jucători accidentați și suspendați, cu un antrenor contestat, având sabia lui Damocles deasupra capului

De partea cealaltă, UTA avea avantajul a două zile în plus de pregătire a acestui joc, după ce Dinamo a jucat joi cu Craiova. Alb-roșii mizau pe un stadion cu aproape cinci mii de fani, dornici să-și aplaude favoriții, un moral excelent după evoluția din fief-ul campioanei, un lot mult mai bine structurat,

Din păcate pe teren am văzut o UTA fără vlagă, fără inimă, fără inspirație și fără luciditate, atunci când era necesară. Nici de pe bancă nu a venit ceva care să scoată echipa din această stare. Cu câțiva jucători care și-au arătat limitele, aici referindu-ne în special la Leukzemis și Dangubici, cu alții departe de potențial, Roger și Ubbink fiind cele mai bune exemple, era greu să speri la un deznodământ fericit.

UTA a început prima repriză crispată, fără entuziasmul și ambiția arătate la meciurile cu Sepsi și CFR. S-a complăcut într-un joc steril, pozițional, lent și previzibil, ușor de contracarat. Au lipsit acțiunile în viteză, pătrunderile, centrările periculoase, dar mai ales șuturile la poartă.

Enorma ratare a lui Dangubic nu a venit pe fondul unui joc colectiv bun al arădenilor ci pe o recuperare în propria jumătate a lui Isac și o pasă excelentă. Aceluiași Dangubici i-a fost refuzat un gol valabil, la o semnalizare eronată a tușierului, dar cam atât s-a putu nota în dreptul alb-roșiilor în prima repriză.

Dinamo nu a pus nicio problemă, rezumându-se doar la blocarea oricărei intenții ofensive a arădenilor. A încercar să compenseze lipsa de formă și valoare printr-un plus de ambiție. Formulă care a funcționat, chiar și în inferioritate numerică, după eliminările lui Ehmann, în min. 43 și Răuță, în min. 77.

Ionuț Badea și-a arătat limitele și lipsa de inspirație prin deciziile luate. Trimiterea lui Roger în avanposturi, ca pivot, a privat UTA de jucătorul care alimenta cel mai mult atacul, alături de Ubbink. Ultimul a fost și el aproape inexistent, fiind folosit neinspirat, într-o zonă în care foarte greu își putea pune calitățile în valoare.

Repriza a doua a fost la fel de dezamăgitoare. UTA a mai avut o bună ocazie la șutul în transversală al lui Roger din minutul 62, dar și această ocazie a apărut parcă din întâmplare.

Chiar și cu doi oameni în plus, după eliminarea lui Răuță, jocul a suferit. Pase nesfâșite la mijlocul terenului, mingi lungi ușor respinse de dinamoviști, la fel ca și centrările lui Vukcevic și Shliakov Ionuț Badea a mizat și pe Cardoso, dar s-a simțit că acesta nu este pregătit după accidentarea suferită.

UTA putea da totuși lovitura în minutul al treilea din prelungiri, atunci când centrarea aceluiași  Cardoso a fost reluată de Otele, Figueiredo a blocat și Patriche a încercat să degajeze și a trimis mingea în bara propriei porți.

A fost ultima ocazie a unui meci pe care îl dorim uitat cât mai repede, dar și ultima prestație în alb-roșu pentru Roger, care de luni va îmbrăca tricoul campioanei, CFR Cluj.

UTA: Iacob – Vukcevic, Erico, Benga, Shlyakov – Batha, Isac – Roger, Ubbink, Dangubic (70 Cardoso) – Laukzemis (56 Otele).

Dinamo: Figueiredo – Buleică, Ehmann, Jovanovic (60 Giani Crețu), Patriche, A. Radu – Ivanov, Răuță, Pierret – C. Matei (88 Borcea), Ivanovski (90+2 Ricardo Grigore).