scris de: prof. Ioan Tuleu

După ce sovieticii au intrat pe teritoriul Germaniei, în înaintarea lor spre Berlin, în iarna anului 1945, un fenomen de o gravitate excepțională, semnalat de toți observatorii, au fost violurile în masă. Soldații nu aveau nici un fel de frână, fiind chiar încurajați de șefii lor. Într-un interogatoriu efectuat de NKVD, Emma Korn povestea o astfel de experiență traumatizantă: „Pe 3 februarie – le-a spus aceasta anchetatorilor – trupele Armatei Roșii din prima linie au intrat în oraș. După ce au intrat în subsolul în care ne ascundeam și și-au îndreptat armele spre mine și spre alte două femei, indicându-ne să mergem afară în curte, unde ne-au așezat în ordine. Acolo, în curte, doisprezece soldați m-au violat pe rând. Alți soldați au făcut același lucru cu cele două vecine ale mele. În noaptea care a urmat, șase soldați beți au năvălit peste noi în subsol și ne-au violat în fața copiilor. Pe 5 februarie, au venit trei soldați, iar pe 6 februarie alți 8 soldați beți ne-au violat din nou și ne-au bătut”. Trei zile mai târziu femeile au încercat să-și omoare copiii și apoi să se sinucidă tăindu-și venele de la mâini, dar n-au reușit. (Antony Beevor, Berlin, Editura Rao, 2005, p. 74)