scris de: prof. Ioan Tuleu

Armata Naţională Poloneză a început insurecţia la Varşovia în 1 august 1944 şi, deşi nu i s-a dat şanse în lupta cu unităţile germane, a reuşit să reziste până în 2 octombrie 1944 când a capitulat. Nemţii le-au oferit luptătorilor supravieţuitori calitatea de prizonieri de război şi i-a transportat spre lagăre. A Iancki povesteşte despre condiţiile îngrozitoare în care s-a desfăşurat deplasarea spre lagăr: Am mărşăluit de la Ozharov la “Fabrica de cabluri”. De acolo am călătorit în vagoane încuiate. Am făcut o gaură în podeaua vagonului cu baioneta  pentru a ne face nevoile. Am smuls chepengurile de siguranţă de la capetele vagonului. Părea că există o posibilitate de evadare … Trenul se mişca…însă pe platforma vagonului următor se afla un gardian cu un Schmeiser. Finalul jocului.

Timp de două zile nu am avut nimic de mâncat sau de băut. Am fost daţi jos la Lamsdorf, lângă Opole, în Silezia germană. Naziştii s-au aruncat în grupuri asupra noastră, ţipând şi atacându-ne ca nişte păsări de pradă.

Morţi de foame şi istoviţi, am mărşăluit aproape târâş încă 10 kilometri…. Se vedeau deja porţile şi sârma ghimpată a lagărului când, deoadată, două avioane de luptă germane s-au ciocnit în aer deasupra noastră şi s-au prăbuşit. Semn bun, a spus cineva. Nemţii au vrut să ne înghesuie imediat în barăcile de unde tocmai îi scoseseră pe prizonierii de război sovietici… Dar comandantul nostru a spus că nici un ofiţer polonez nu o să intre într-o încăpere atât de mizerabilă; trebuiau să cureţe barăcile şi, în general, să ne trateze mai bine. Au fost surprinşi să audă că noi consideram Polonia un mare stat. L-au sunat pe generalul von Dem Bach în Varşovia care a răspuns: “Da trataţi-i ca şi cum ar fi englezi” …

Grupul nostru de prizonieri era supravegheat de un sergent pe care-l botezasem “Dud Daddy”

-         Dacă nu ni s-ar fi ordonat să vă tratăm ca pe englezi, a spus el, sincer, v-aş fi făcut felul. Mi-aţi ucis fiul în timpul insurecţiei şi când am fost în Varşovia mi-aţi luat de două ori armele.