Pentru a celebra 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, Consiliul Judeţean Arad organizează conferinţa „Sub Stelele Europei”, un eveniment care să sublinieze importanţa momentului istoric 1 ianuarie 2007, dar şi contribuţa Aradului la aderare.

Judeţul Arad reprezintă o poartă de intrare în Uniunea Europeană, atât prin cele cinci puncte de trecere a frontierei, patru terestre (Nădlac, Nădlac-autostradă, Turnu şi Vărşand), şi unul feroviar (Curtici), cât şi ca importanţă economică, culturală şi turistică.

Evenimentul are loc joi, 29 decembrie, la sediul Consiliului Judeţean, sala „Vasile Goldiş”, începând cu ora 10.00. la Conferinţă vor fi prezenţi preşedintele judeţului Bekes, al judeţului Csongrad, preşedintele Asociaţiei DKMT, personalităţi politice, administrative, din mediile economice şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Preşedintele executiv ALDE Arad, Mircea Purcaru, consideră că preşedintele Senatului României şi copreşedinte al partidului, a demonstrat încă odată că ALDE este singurul partid politic liberal din România, care practică la modul real politici liberale. Totodată, spune Purcaru, Tăriceanu a dat clasă celor care conduc România, arătându-le cum trebuie acţionat cu demnitate faţă de liderii Uniunii şi Comisiei Europene.

„Spre deosebire de ceilalţi demnitari care s-au întâlnit cu preşedintele Germaniei şi au preferat să se arate obedienţi, ocolind adevăratele probleme, Călin Popescu Tăriceanu a avut curajul de a-i spune acestuia că aderarea României la Schengen a devenit un instrument politic, folosit de către alte ţări din Uniunea Europeană prin invocarea MCV-ului. Tăriceanu a subliniat că nicio ţară care a aderat la Schengen nu a fost tratată la acest mod, ci au fost primite deîndată ce au îndeplinit condiţiile tehnice. A devenit clar că suntem şantajaţi, pentru a face diverse concesii ţărilor care refuză să voteze în favoarea aderării României. Din păcate, doar Tăriceanu şi ALDE spun lucrurilor pe nume, pentru ca înalţii reprezentanţi ai Comisiei Europene să nu poată pretinde că nu pun pe ordinea de zi aderarea României. România însăşi nu cere la modul hotărât acest lucru, ci, mai mult, nu doar că acceptă în continuare Mecanismul de Cooperare şi Verificare, ci personalităţi de rang înalt, inclusiv cele cu răspundere şi putere de decizie în domeniul justiţiei, cer ca acesta să nu fie ridicat” declară Mircea Purcaru.

Islanda este una dintre puţinele ţări în care clasa politică acţionează în interesul alegătorilor, iar alegătorii sunt bine organizaţi, activi şi dispuşi oricând să-i înlocuiască pe cei care nu respectă voinţa populară.

În ciuda presiunilor diplomatice externe, pe 14 iunie, coaliţia de guvernare de la Reykjavik a anunţat că Islanda nu va adera la Uniunea Europeană. Presa europeană a preferat să nu atragă atenţia cetăţenilor europeni asupra acestei situaţii, probabil pentru a nu da „idei” sau satisfacţie morală numeroşilor eurosceptici din ţările deja intrate în Uniune.

Ce s-a întâmplat, de fapt? În fond, islandezii au demonstrat că nu suferă de amnezie şi ţin minte şantajul din partea autorităţilor europene, care au cerut sacrificarea economiei islandeze în numele salvării unor bănci private şi ale creditorilor britanici şi olandezi. Ameninţările cu forţa armată care au venit din partea Marii Britanii şi exproprierile activelor islandeze pe teritoriul UE au contribuit la creşterea sentimentelor de euroscepticism. Relaţia complicată cu FMI nu a contribuit la creşterea popularităţii instituţiilor cu caracter global, UE devenind o „victimă colaterală” a resentimentelor islandeze faţă de structurile financiare internaţionale. Mai mult, relansarea economică care a fost obţinută pe cont propriu şi fără nici un sprijin din partea Uniunii Europene, au demonstrat populaţiei că economia poate să o ducă bine doar dacă instrumentele de control ale politicii economice se află la Reykjavik şi nu la Bruxelles. Confluenţa tuturor factorilor enumeraţi a condus la victoria partidelor eurosceptice în cadrul recentelor alegeri parlamentare.

Pentru Uniunea Europeană, aderarea Islandei este importantă din perspectiva ideologică şi cea a imaginii publice. Aderarea Islandei ar fi demonstrat că UE nu este „un bloc în decădere” după cum declară euroscepticii de genul filozofului rus Alexandr Dughin, ci o formaţiune puternică şi capabilă să atragă nu numai ţări subdezvoltate, dar şi ţări cu un standard ridicat de viaţă. În acest context, birocraţii de la Bruxelles au făcut presiuni considerabile asupra decidenţilor islandezi, dar rezultatul a fost nul.

„Nu a fost uşor pentru mine când am aflat despre noua abordare de la Reykjavik”, a declarat comisarul european pentru extindere Stefan Fule, sugerând totodată ca guvernul islandez să organizeze un referendum cât mai curând. Răspunsul diplomaţiei islandeze a fost dur şi rapid. „Nu ştiu la ce referendum şi la ce cadru temporal s-a referit oficialul european”, a declarat ministrul de externe Gunnar Bragi Sveinsson. “Vom proceda aşa cum considerăm de cuviinţă. Guvernul nu va continua procesul de aderare”, a adăugat oficialul islandez. Întrebat despre motivele acestei decizii, Sveinsson a menţionat problemele economice şi criza zonei euro cu care se confruntă Uniunea Europeană, adăugând că partidele care au ajuns la putere au promis în campanie că Islanda nu va adera la UE şi că guvernul nou format se va ţine de cuvânt. „Aşa funcţionează democraţia” a explicat ministrul islandez birocraţilor europeni.

Sursa: Frontpress.ro