Au fost și sunt alături de noi în cele mai grele momente. Ne sprijină și ne susțin și atunci când speranța e poate singurul lucru care ne mai rămâne. Își pun în slujba noastră cunoștințele, puterea și experiența. Ei, medicii, asistentele, infirmierele, sunt cei care, în aceste vremuri grele, acționează necondiționat spre binele și sănătatea noastră. Lor, celor din linia întâi, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad și Hyperclinica MedLife Genesys* le dăruiesc, în semn de mulțumire, acum, în prag de sărbători, un spectacol. Este vorba despre „One (Wo)Man Show”, un spectacol cu și de Zoltan Lovas. Reprezentația dedicată cadrelor medicale are loc duminică, 12 decembrie, de la ora 18.00, în Sala Mare a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad.

„Sănătatea trupului trebuie să meargă mână-n mână cu sănătatea minții. Tocmai de aceea e atât de important să avem grijă de psihicul nostru, să ne destindem, să dăm o

pauză creierului de la stresul cotidian. Acea destindere poate să fie și un spectacol de teatru care te face să uiți de tot, să pătrunzi pentru scurt timp într-o altă lume creată cu măiestrie de jocul actoricesc. Si deoarece trecem printr-o perioadă în care cadrele medicale sunt greu încercate, luptând cu empatie, grijă și speranță pentru semenii noștri, dorim să le facem o bucurie, în semn de respect, apreciere și recunoștință pentru tot efortul depus în această perioadă pandemică. Așadar, le invitam, duminică, 12 decembrie, la teatru.” – spune Daniela Faur, director de marketing Hyperclinica MedLife-Genesys

„Ne bucurăm că, alături de Hyperclinica MedLife-Genesys, care ne este partener de încredere de multă vreme, putem să facem un gest pe care cadrele medicale îl merită atât de mult. Spectacolul nostru, dedicat lor, este un semn cât se poate de sincer de recunoștință pentru profesionalismul, sacrificiul și răbdarea de care dau dovadă toți cei care luptă cu acest virus perfid care ne-a tulburat tuturor viețile.” – spune Bogdan Costea, manager al Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad

Evenimentul din 12 decembrie este unul complex, reprezentația spectacolului „One (Wo)Man Show” fiind precedată, la ora 17.00, de o lansare de carte găzduită de foaierul Teatrului Clasic. Este vorba despre volumul „ReUmanizati!” de Nicolae Iordache-Iordache, un volum despre comunicarea în sănătate, despre compasiune în actul medical și despre dezvățul de ceea ce ne ține în loc.

Invitatia la evenimentul din 12 decembrie este adresata tuturor cadrelor medicale fie că sunt medici, asistente medicale, infirmiere, psihologi etc. Confimarea prezenței se va face prin sms la numarul 0753 304 003 sau pe email pe adresa: marketing.genesys@medlife.ro.

Actorul Ovidiu Ghiniță își regăsește numele printre nominalizații la secțiunea “Teatru” în cadrul celei de a XIX-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural. Nominalizarea vine ca urmare a prestației artistice din spectacolul “Tatăl”, montare a Teatrului Clasic “Ioan Slavici” Arad, semnată de Radu Iacoban. La aceeași categorie mai sunt nominalizați: regizorul Radu AFRIM  – pentru spectacolul “Pădurea spânzuraților”, după Liviu Rebreanu, producție a Teatrului Național din București;  și echipa spațiului independent „REACTOR DE CREAȚIE ȘI EXPERIMENT’’ din Cluj-Napoca pentru programul „100 de ani de România. Istorii secundare’’

Premiile Radio România Cultural recompensează în fiecare an cele mai importante valori ale culturii românești. Anul acesta, juriul alcătuit din Bogdan Ghiu – scriitor, traducător și critic literar, Mihaela Michailov – critic și dramaturg, Radu Croitoru – manager Radio România Cultural, Cristian Marica – redactor șef Radio România Cultural și Anamaria Spătaru – realizator Radio România Cultural, recompensează personalități din opt categorii de activitate culturală și științifică: Proză, Poezie, Teatru, Film, Arte vizuale, Știință, Muzică și Educație.

Gala Premiilor Radio România Cultural va avea loc luni, 18 martie 2019, de la ora 19.00, pe scena Teatrului Odeon. Spectacolul va fi transmis în direct on air şi online de Radio România Cultural.

La Cinema Arta în 12 februarie de la orele 20 are loc o dublă lansare, respectiv premiera naţională a filmului Iubire și lumină şi a volumului de nuvele şi schiţe cu acelaşi titlu.

Pictorul şi dr. Dan Merisca şi dr. Dan Stoica joacă în filmul de lung-metraj la care scenariul și regia sunt semnate de Cătălin Dupu, artist ce l-a avut ca maestru pe marele Dem Rădulescu. El este şi autorul volumului de nuvele şi schiţe amintit.

     Iubire și lumină ne prezintă  istoria adevărată a lui Leon, un soldat român care se întoarce acasă de pe front, în 1943. Toate filmările au avut loc la Arad iar realizatorii producţiei vor să vorbească românilor de pretutindeni de valorile care ne definesc. Publicul va regăsi în producţie satul natal, iubirea, drama războiului, copilăria, familia, credința și speranța de mai bine se regăsesc în istoria reala a filmului.

Dan Merisca interpretează rolul soldatului și a declarat: „Istoria lui Leon are pentru mine o valoare imensă, de aceea am dorit să se realizeze filmul. Ideea centrală este reconcilierea pe mai multe planuri.”

„Am acceptat bucuros să joc rolul ofițerului rus, duşmanul lui Merişca, pentru că am văzut impactul filmului făcut anul trecut, Frânturi de speranţă, în care am interpretat rolul comisarului Voinescu”, ne-a spus Dan Stoica.

Cătălin Dupu apare în rolul preotului, ironic şi revoltat, iar acesta ne-a mărturisit: Am dorit să realizăm o poveste din care oamenii să pleca acasă cu un adevăr, nu cu efecte de pe calculator. Să realizăm o istorie care să motiveze pozitiv spectatorii de orice vârstă”.

Distribuția mai cuprinde pe Diana Vlad, o tânără artistă cu mult potenţial, Ovi Nagyi, Mirela Todică, Alexandra Herţeg și Raluca Hang. Nu-i putem uita pe sportivul Gabi Moț și Florin Oprean. Imaginea producţiei a fost rolul lui  Romeo Barna, care a colaborat foarte bine cu Dupu.

     Iubire și lumină o poveste a romanilor care au visat și speră sa fie împliniți, indiferent de vremurile de care au parte. Un eveniment aparte vom găsi la Cinema Arta în 12 februarie de la orele 20.

scris de: Dan Coita

Nu pot să înțeleg de ce unele publicații, pe față anti Falcă, anti PNL, anti PSD…anti ce o fi, fac referire la unii oameni care pot afirma cu mâna pe inimă că au ajuns pe meritocrație în Consiliul Local Municipal Arad. Da! să fie clar e speța lui Ionel Bulbuc, pot afirma cu tărie că proiectul depus de el pentru candidatura la „Trei Pentru Arad” este unul mai mult decât pertinent. Este unul dintre cele mai tari provocări culturale pe care le-a avut Aradul în materie de teatru, cultură și tot ce se aseamănă cu acest capitol. Acest actor a muncit mult până când a ajuns să pună în practică un astfel de proiect. Dar până la urmă a reușit, a adus în Arad studenți de la facultăți de prestigiu din Cluj, București, Târgu Mureș…etc. De aceea vă rog „NU TRAGEȚI ÎN PIANIST”, nu omorâți omul care face ceva pentru orașul nostru. Dacă nu vreți să-i aduceți laude, atunci lăsați-l în libertate. Nu vrea funcții, nu vrea politică la nivel înalt, vrea doar teatru, vrea doar ca teatrul arădean să revină acolo unde îi e locul. Sus!

Aceasta e declarația lui Ionel Bulbuc, atunci când acest festival era în fașă:

“Sunt fondatorul Festivalului START și ideea festivalului mi-a venit în momentul când a trebuit să lucrez în domeniu. După 3 – 4 ani de facultate teatrală te gândești că trebuie să faci ceva. Așa că ne-am gândit că trebuie să facem un fel de platformă a locurilor de muncă, în care cei care decid se pot întâlni cu absolvenții. Și e foarte simplu să faci acest lucru în cadrul unui festival, pentru că lucrările de diplomă sunt ca un fel de CV-uri, Așa că, împreună la Arad, vor vedea cei ce au de oferit și cei (directori de teatre, regizori, toți cei care vor veni să-i urmărească), vor vedea ce au de dat absolvenții“, a precizat Ionel Bulbuc, inițiatorul acestui festival.

Eu cred că acest actor trebuie încurajat, nu blamat cum suntem obișnuiți! La fel ca Zoli Lovas, un simbol al teatrului arădean, blamat de către un politician sau ce o fi el, acest om, acest actor Ionel Bulbuc are dreptul să facă ceva pentru Arad. Are dreptul să învie activitatea teatrului din oașul nostru. Așa că lăsți-l. Să facă ce vrea!

PSD ,PNL, USR, ALDE, cu timpul poate vor dispărea din viața noastră, dar teatrul românesc, teatrul arădean nicio dată!

Filmul Frânturi de speranţă s-a turnat în aceasta vară la Arad. Pictorul Dan Merişca debutează în film, în rolul unui artist de succes, cu şcoală la Roma, care are de luptat pe mai multe fronturi pentru a-şi face o carieră atat în ţară cat şi in străinătate. Scenariul şi regia aparţin lui Cătălin Dupu, regizor şi actor, care l-a avut ca maestru pe marele Dem Rădulescu, în anii 90.

De aceea am vrut sa-i punem cateva intrebari despre alegera de a fi actor, dupa ce este artist in adevaratul sens al cuvantului, adica pictor si nu in ultimul rand este si medic . Acţiunea filmului are la bază o poveste românească deloc cenuşie, din contra este una savuroasă si complexă.

 De ce ţi-ai ales să faci aceast film?

DM:Am să răspund foarte simplu şi fără chestiuni sofisticate. Pentru că artistul din mine vroia ceva nou, ceva provocator.

Ai un actor preferat care să te inspire sau care te-a inspirat?

DM: Nu pot să spun că m-a inspirat vre-un actor. Am vazut multe filme, dar ce am făcut eu a venit pur și simplu din interiorul meu.

Te crezi un actor înăscut?

DM: Nu am ales meseria de doctor după care în timpul liber am ales pictura și iată că acum actoria. Nu cred că pot spune că sunt un actor înăscut, dar pot spune că vreau să devin un actor cunoscut.

Cineva te-a îndrumat inspre această alegere?

DM: Da pot spune că mentorul meu a fost regizorul Cătălin DUPU, un profesionist desăvârșit care m-a introdus în tainele acestei meserii

Pentru ca un rol să fie bine jucat este importantă relaţia dintre actor şi regizor?

DM: Este esenţială. Problema e că, uneori, e posibil ca actorul să facă lucruri bune pe care regizorul, dintr-un motiv sau altul, să le treacă cu vederea, pentru că urmăreşte altceva, e posibil ca regizorul să ceară lucruri potrivite pentru film pe care actorul să nu le înţeleagă şi să încerce să livreze în altă zonă decât cea cerută şi asta e rău pentru film. De aia, cred că relaţia de înţelegere dintre cei doi e bună, pentru că ea poate să îmbrace tot felul de forme. Asta nu înseamnă neapărat că trebuie să stea de vorbă ore întregi, ci pur şi simplu să se înţeleagă într-un fel sau altul. Uneori, chestia asta se poate întâmpla fără prea multe discuţii.

Cum a fost relaţia dumneavoastră cu regizorul acestui film?

DM: Foarte bună. Mă înţeleg foarte bine cu Cătălin. Cred că a existat un recul iniţial al tuturor actorilor din film, legat de lipsa aparentă actoricească într-un scenariu care nu abundă în text. E o poveste care se spune foarte multe prin imagini şi asta a creat în actori o mică nelinişte.

Cum vezi relația cu ceilați colegi, cu ceilalți actori din film?

DM: Actoria este o meserie în care depinzi foarte mult de ceilalţi. E foarte complicat să exişti singur în meseria asta spre deosebire de alte ocupaţiuni artistice cum e de exemplu pictura. Actoria e conectată la ceilalţi, fără ei nu exiști.

Crezi că un actor trebuie neapărat să aibă studii în domeniu?

DM: Nu! Nici vorbă. E important în măsura în care te ajută foarte mult, dar exact ca și în zicala „pofta vine mâncând” așa e și cu actoria. Pe parcurs jucând mai multe roluri, în mai multe filme vie priogresa. Ăsta este principiul după care mă ghidez.

Eu îți doresc mult succes pe viitor!

DM: Mulțumesc mult și aștept toți iubitorii de film din Arad la premiera națională a filmului „Frânturi de speranță” pe data de 2 septembrie la Cinematograful Arta.

“Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană – ca o parafrază la o replică cinematografică intrată deja în legendă, alături de constatarea amară că imixtiunea politicului în actul artistic arădean a devenit deja o constantă.

Rezist ! declama în aceste zile pe scenă, plin de emfază şi talent actoricesc Zoltan Lovas, probabil cu gândul la agenda încărcată de manifestări culturale marca Falcă care îl aşteaptă în 2017” afirmă Beniamin Vărcuş, liderului grupului PSD-Alde din Consiliul Local Municipal

Consilierul social democrat a solicitat în baza legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile publice, situaţia contractelor de prestări servicii, derulate în 2016 între actorul arădean Zoltan Lovas şi Centrul Municipal de Cultură.

„Organul de propagandă numărul 1 al primarului Falcă.Iar dacă vorbim despre propagandă, cunoscutul om de teatru a bifat în anul precedent zece manifestări omagiale de gen, servicii pentru care a fost remunerat cu suma totală de 9000 Ron. Nimic ilegal, doar profund imoral să te pretinzi un vector de opinie, în momentul în care conştiinţa ta civică trece prin puşculiţa publică generoasă a primarului, dimensionată pentru trubadurii regimului Falcă.Pentru că, pentru a fi oneşti până la capăt, acele manifestări proletcultiste imaginate de maşina propagandistică a edilului nu sunt altceva decât pretexte pentru ca personajul în cauză să urce pe scenă pentru a-şi debita în mod obsesiv caraghiosul discurs, ce a făcut în campanie deliciul show-urilor politice umoristice gen Starea Naţiei.Rolul şi funcţiunea lui Zoltan Lovas se reduce la a prefaţa apariţia “astrului din Brad” şi a universului său imaginar pe care încearcă cu agresivitate să ni-l impună, precum o tortură psihică fără sfârşit.Cei care sunt cuminţi şi îi cântă în strună sunt răsplătiţi pentru obedienţă prin robinetul de plăţi ce alimentează întregul alai al clientelei politice PDL-PNL.

Aşa că sigur că Lovas nu mai are niciun fel de credibilitate ca om al cetăţii în momentul în care mimează în mod manipulativ rezistenţa civică, pe acordurile sloganelor liberale.

Mare păcat că un actor atât de talentat, creator al atâtor roluri memorabile, se lasă antrenat în asemenea jocuri politicianiste şi a optat pentru un pact mefistofelic ce îl metamorfozează dintr-un artist complet într-o simplă trompetă a lui Gheorghe Falcă” spune consilierul municipal PSD Beniamin Vărcuş

Actorul Sebastian Papaiani, cunoscut pentru rolurile sale din filme de comedie, dar şi pentru roluri în teatru, s-a stins din viaţă, marţi, 27 septembrie, la vârsta de 80 de ani. Sebastian Papaiani fusese internat de urgenţă, în luna mai, pe secţia de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, întrucât actorul suferise un atac cerebral.

Dumnezeu să-l odihnească!

Ioan Gyuri Pascu a murit în locuinta fostei sale soții, din cartierul bucurestean 23 august. Actorul  avea 55 de ani și suferea de diabet. La ora 4 dimineata i s-a facut rau, iar sotia a sunat la ambulanta. Medicii au incercat sa il resusciteze timp de 45 de minute, insa fara rezultat. Trupul neinsufletit al lui Ioan Gyuri Pascu a fost preluat de legisti, care vor stabili cauza decesului. În 2010, actorul a suferit un infarct si s-a recuperat la Spitalul Universitar din Bucuresti

Dumnezeu să-l odihnească!

Actorul avea 79 de ani. Era internat la Spitalul Elias, din data de 10 august. Cunoscutul actor Marin Moraru a decedat în jurul orei 17,30, a declarat pentru AGERPRES, managerul instituției, dr. Doina Dimulescu. Potrivit acesteia, actorul se internase prezentând o formă gravă de boală.

Actorul Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.

După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”.

A primit mai multe distincții, printre care Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, ediția a 3-a, 2009, pentru întreaga carieră și Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.

Din anul 2002 a devenit „Societar de onoare” al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Alături de Gheorghe Dinică și Victor Rebengiuc, Marin Moraru a primit în 2008 titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică cu ocazia aniversării instituției.

În același an, actorul a fost decorat de fostul președinte Traian Băsescu cu Ordinul Național ‘Serviciul Credincios’ în Grad de Mare Cruce.

Rolurile interpretate de Marin Moraru pe scenă au fost dintre cele mai diferite – de la Pigulete în „Pigulete plus cinci fete” de C. Bratu, la Guliţă în „Chiriţa în provincie” de Alecsandri, Patrocle în „Troilus şi Cresida” de Shakespeare, Diderot în „Nepotul lui Rameau” de Diderot, Crăcănel în „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale, Socrate în „Transplantarea inimii necunoscute” de Al. Mirodan, Regele în „Leonce şi Lena” de Buchner, până la Titircă în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, Take în „Take, Ianke şi Cadâr” de V.I. Popa, Doctorul în „Egoistul” de Jean Anouilh, în regia lui Radu Beligan.

Dumnezeu să-l odihnească!

Marele actor Mircea Albulescu a trecut în această dimineaţă la cele veşnice, la vârsta de 81 de ani. Confruntat cu mai multe probleme cardiace, după o triplă operaţie de bypass la care a fost suspus în urmă cu doi ani, marele artist a încetat din viaţă la Spitalul Floreasca din Capitală.

Mircea Albulescu a fost unul dintre cei mai mari actori români, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti şi a interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale artistice şi care a constituit şi subiectul tezei sale de doctorat.

Mircea Albulescu a jucat şi în peste 70 de filme, multe din acestea în regia lui Sergiu Nicolaescu (“Dacii”, 1967, “Mihai Viteazul”, 1970, “Zile Fierbinţi”, 1975, “Revanşa”, 1978, “Pentru Patrie”, 1978, “Nea Marin Miliardar”, 1979, “Mihail, câine de circ”, 1979, “Capcana Mercenarilor”, 1980, “Wilhelm Cuceritorul”, 1982, “Viraj periculos”, 1983, “Ziua Z”, 1985, “Noi, cei din linia întâi”, 1986) şi aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (“Somnul Insulei”, 1994, “Semnul şarpelui”, 1981, “Mania”, 1977, “Şapte zile”, 1973, “Scrisorile prietenului”, 1997, “Dincolo de pod”, 1976, “Artista, dolarii şi ardelenii”, 1980, “Craii de Curtea Veche”, 1995).

A făcut roluri memorabile în filme regizate de Francis Ford Coppola (“Youth Without Youth”, 2007), Radu Gabrea (“Prea mic pentru un război atât de mare”, 1970, “Dincolo de Nisipuri”, 1973, “Rosenemil”, 1993), Manole Marcus (“Actorul şi sălbaticii”, 1975), Mircea Daneliuc (“Cursa”, 1975, “Ediţie Specială”, 1980), Alexa Visarion (“Înghiţitorul de săbii”, 1981), Nicolae Mărgineanu (“Flăcări pe comori”, 1987, “Un om în Loden”, 1979), Nicolae Breban (“Printre colinele verzi”, 1971), Dinu Tănase (“La capătul liniei”, 1982), Mircea Drăgan (“Columna”, 1968, “Braţele Afroditei”, 1978), Mircea Moldovan (“Totul se plăteşte”, 1986), Andrei Blaier (“Momentul adevărului”, 1989).

Mircea Albulescu este autorul unor volume de versuri precum “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri”, şi proză “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”.

Este membru al Uniunii Ziariştilor şi doctor în arte. Timp de doi ani (30 decembrie 1992 – 04 aprilie 1994) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A primit Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.

În perioada 1985 – 2005, a fost profesor la Universitatea Naţională Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti.

Din anul 2011 are o stea care îi poartă numele pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, alături de alte personalităţi ale vieţii artistice româneşti.