O(poziție) (ne)firească! Ianus și UTA!

Ca să ne dăm un pic „citiți”, să vă spunem că în mitologia romană, Ianus este zeul alegerilor şi, interesant în cazul nostru, al începuturilor şi al sfârşiturilor. Acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe, una care priveşte înainte, respectiv una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una fără, considerându-se că acest lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea.

Meciul UTA-ei cu juveții este cea mai bună demonstrație pentru a susține cele de mai sus. S-a sfârșit o epocă, ca întotdeauna în fotbal, cu bune și rele, și nu e momentul să ridicăm piatra. Sau să o ridicăm și să o punem, lângă altele, la temelia unei noi UTA. E repede să dăm verdicte, dar cel mai important lucru, după acest meci, e să credem într-o altă zeitate. Vine tot de la romani, o cheamă Spes, și e zeița speranței.

Cu asta am rămas, mai ales după prestația entuziasmantă a alb-roșiilor din a doua jumătate a reprizei secunde. Se pot face analize, are cine, preferabil imparțiale, dincolo de corul celor care le le plâng de milă juveților.  Că, vezi Doamne, cum au controlat ei așa clar meciul, cum au pierdut cele trei puncte care li se cuveneau, cum puteau să ne mai dea încă vreo trei până la pauză, cum a ratat Ivan, ce ușor s-a dat penalty UTA-ei, cum au fost ei „PSG în prima repriză” și alte și alte lamentări pe toate posturile și în media on-line. Acelea pentru care nu există decât „patru cavaleri ai apocalipsei”, cum îmi place mie să le spun: nea Jiji, eternul Rapid, mereu renăscuta Dinamo și Universitatea din Bănie.

Prea puțin despre UTA, prea puțin despre spiritul ei, despre acest public care transmite prin toți „porii” tribunei acest spirit în teren. Ați văzut „meleul” de la centrul terenului, la golul egalării? E un semn și un semnal că pe partea asta lucrurile stau bine. Adică, e clar, „Noi suntem UTA!” Așteptăm întăririle, e nevoie de răbdare și să ne păstrăm capul pe umeri, pentru că startul a fost și  un doping „moral” care poate fi scânteia viitoarelor prestații din iarbă.

La final, dincolo de felicitările pe care le merită, meritat, cei din teren, nu pot să nu dau „coroniță” la doi jucători, care după prestația avută, mi-au rămas pe retină și, deja, în suflet. E vorba de Alin Roman, ce nevoie avea UTA de acest gen (și genă) de fotbalist și Mark Alexandru Sicco Țuțu. Da,  așa îl cheamă, și e un tânăr fotbalist care va avea, presimt asta, un cuvânt important de spus în culorile alb-roșii. Prima dovadă, prestația de la debut din teren, iar apoi modul „șocant” în care s-a prezentat la conferința de presă. Zâmbitor, plăcut, inteligent, cu un discurs impecabil. Merită să îl ascultați, poate fi un model pentru aspirațiile tinerilor fotbaliști. Respectul meu pentru ambii!

Fanu’