O sută de ani de la Primul Război Mondial

scris de:prof. Ioan Tuleu

Comemorarea a o sută de ani de când Europa a luat foc prin asasinatul de la Sarajevo, care a produs moartea arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul coroanei austro-ungare, a continuat şi vineri printr-o conferinţă ştiinţifică organizată de Primăria municipiului Arad, Universitatea Aurel Vlaicu şi Asociaţia Ştefan Cicio Pop în sala Ferdinand a palatului administrativ al municipiului. Cercetătorii prezenţi la lucrările conferinţei au avut intervenţii care au adus în faţa celor prezenţi aspecte inedite din Aradul acelor vremi, asupra modului în care a fost receptată marea conflagraţie,  efectele sale tragice etc.

Conferenţiarul universitar Adrian Niţu  a prezentat Aradul prosper economic de dinainte de 1914, iar prof Iuliana Sălăvăstru a vorbit despre lumea rurală din preajma războiului. Nu au fost unitate de către prof. Virgil Bradin nici personalităţile româneşti, implicate într-un fel sau altul, iar prof. univ. dr.  Ion Zainea a adus în faţa participanţilor războiul prin implicaţiile sale politico-militare în comentariile presei maghiare din Oradea.

Deosebit de relevante pentru ceea ce a însemnat marea bătălie ni s-au părut  evenimentele derulate în Cetatea Aradului, unde au fost internaţi 15 mii civili sârbi din Bosnia, mai mult de cinci mii pierind din cauza condiţiilor mizere existante acolo. Ing. Bojidar Panici  a afirmat că acest lagăr a prefigurat în felul acesta ceea ce avea să se întâmple în Al Doilea Război Mondial. Războiul a provocat numeroase victime din rândurile arădenilor, nici acum nu se cunoaşte, din păcate, după cum se exprima prof. univ. dr. Cornel Pădurean, numărul lor, dar profesorul Doru Bogdan s-a referit la un intelectual român, Avram Sădeanu, profesor la Preparandia arădeană care a căzut în luptă pentru o cauză care nu era a lui,  la fel prof Anita Stoicovici a pomenit victimele războiului din comunitatea romano-catolică de la Pecica, iar prof Ana Curetean a scos în evidenţă contribuţia şcolii primare din Pârneava la război. Au fost prezentate şi alte comunicări toate având în vedere marea tragedie sub diversele sale aspecte, de la memoriile transmise de participanţi până la situaţia familiilor militarilor decedaţi în lupte.

Ceea ce trebuie însă să subliniem este faptul că Marele Război, cum a fost numit în istoriografia postbelică, nu a fost al românilor transilvăneni, crişeni şi bănăţeni, că ei, românii, au fost sacrificaţi de către un stat opresor,  dar pomenirea lor ne revine ca o datorie, nouă celor de astăzi, pentru că au fost strămoşii noştri, rudele noastre care au demonstrat că pot fi loiali chiar şi în astfel de condiţii.

[nggallery id=222]