D`ale Războiului! Răzbunarea polonezilor

scris de: prof. Ioan Tuleu

După terminarea războiului, 8-9 mai 1945, în Polonia s-a instalat la conducerea statului un guvern dominat de comunişti care a avut  grijă să-şi asigure dominaţia asupra ministerelor de forţă precum cel al securităţii naţionale. În fruntea haosului general şi a crimelor frecvente erau chiar comandanţii lagărelor în care au fost de data aceasta internaţi germanii şi colaboratorii lor din timpul ocupaţiei. În satul Nieszava, din zona de centru-nord a Poloniei, 38 de bărbaţi şi femei au fost aruncaţi în râul Vistula; bărbaţii şi femeile au fost mai întâi împuşcaţi, copiii nu. În lagărul de la Lubraniec comandantul a dansat pe trupul unei femei germane care fusese bătută atât de crunt, încât nu se mai putea mişca. „Iată, a exclamat el, cum punem temelia unei noi Polonii.

În unele locuri răzbunarea a fost similară la literă. În lagărul de la Lambinowicze, Czeslaw Geborski a redactat regulamentul exact în forma celor folosite de germani  (în ciuda ordinelor să nu o facă) şi şi-a declarat deschis dorinţa de răzbunare. Pe 4 octombrie 1945, au fost ucişi 40 de prizonieri din Lambinowicze; în total în 1945 şi 1946 au murit acolo 6488 de germani. Geborski fusese în închisoare în timpul ocupaţiei germane, alţi comandanţi de lagăre poloneze aveau alte motive de răzbunare. Izydor Cedrowski, comandantul lagărului de la Potulice, era un supravieţuitor de la Auschwitz, a cărui familie fusese împuşcată de germani. În aceste lagăre, germanii mureau cu sutele în fiecare zi de frig, de boli şi din cauza tratamentului brutal. Cu totul, în lagărele poloneze munceau cam două sute de mii de germani, dintre care un număr foarte mare, poate că 30 de mii au murit în 1945-1946.