În 6 aprilie, armata germană a trecut granițele Iugoslaviei și a înaintat rapid ajungând  în câteva zile aproape de Belgrad. Vârful de lance al atacului era divizia Waffen SS ”Das Reich”. Hauptsturmfuhrerul Klingenberg este trimis în recunoaștere în fruntea unui detașament cu o barcă să traverseze Dunărea, să intre în oraș, și apoi să aducă înapoi la divizie informații despre starea orașului. Dar, cum motorul bărcii se oprește, micul detașament este dus în derivă pe cheiurile orașului. Deloc speriat, comandantul detașamentului intră pe ziuă în orașul pustiu, rechiziționând din proprie inițiativă două mașini și pornește la ambasada Germaniei, iar de acolo la clădirea Parlamentului iugoslav unde întâlnind un ofiocial îi cere să declare Belgradul oraș deschis. Acesta cedează în fața amenințării și astfel divizia intră fără lupte în capitala Iugoslaviei. Hauptstrurmfuhrerul Klingenberg va primi pentru fapta sa medalia de Cavaler al Crucii de Fier.

scris de: prof. Ioan Tuleu

În timpul campaniei armatei germane din est,  Divizia Waffen SS „Walonie” a fost una dintre unitățile de acest tip cu ce mai mare determinare în luptă, motiv pentru care a fost și cel mai greu încercată. Valoarea de luptători a valonilor (vorbitorii de franceză din Belgia)  a fost unanim recunoscută de germani, care i-au aruncat în luptă pentru a-i salva cele mai grele situații. Numai că valonii vor plăti un tribut greu de sânge, cu tot eroismul de care au dat dovadă, sau chiar de aceea. Iată un exemplu de îndârjire și supremă determinare: În Estonia, în vara lui 1944, grupul din care făcea parte hauptscharfuhrerul Moreau e lovit din plin de un obuz sovietic. Moreau cade la pământ, lipsit de cunoștință, Când își revine, vede capul șefului său retezat. Vrând să-și ia pistolul-mitralieră, constată că brațul drept i-a fost tăiat. Sângele șiroiește din gaura căscată în umăr. Fapt ciudat, nu simte încă nimic. Moreau intrat în legiunea „Walonie” cu primul convoi, supraviețuitor la Donetk, în Caucaz și în cazanul de la Cerkasi, vrea încă să lupte. O să-și ia arma cu mâna stângă. Dar nu mai are nici mâna stângă. …Atunci se îndreaptă spre spatele frontului, ca o fantomă fără brațe, pe care moartea nu o vrea.

scris de: prof.Ioan Tuleu

Războiul cu partizanii sârbi din Balcani a fost deosebit de sângeros, având loc cele mai teribile atrocități, făcute de ambele părți. Luptătorii din Divizia Waffen SS „Prinz Eugen” preferau chiar trimiterea pe frontul rusesc decât înfruntarea cu partizanii din munții Bosniei. Iată o mostră de cruzime fără margini întâmplată într-una din zile acolo, pe frontul nevăzut, cu partizanii sârbi: Un atentat are loc pe calea ferată dintre Novi și Prijedor, spre mijlocul lunii mai 1943. Trenul e silit să se oprească. Partizanii îl iau cu asalt, capturând un soldat german, îl trag în țeapă de viu și îl frig în aer liber. Apoi cadavrul e pus la loc într-un vagon, împreună cu alte douăzeci, și trenul e autorizat să-și continue drumul spre gara Prijedor.

În replică, nemții împușcă ostatici în grupuri de câte o sută și ucid aproape toți prizonierii. Aliații lor din rândurile croaților și sârbilor fac la fel, dar practică întâi anumite rafinamente balcanice: ustașii taie urechile, iar cetnicii scot ochii.