A trecut la cele veșnice Părintele Ioan Montoi, ale cărui daruri, primite de la Cel de sus, au alinat suferințele, grijile și nevoile celor care s-au îndreptat spre el. Credința și rugăciunea au fost temeiul tuturor faptelor bune pe care le-a făcut sau mijlocit.

Părintele Ioan Montoi s-a născut la data de 7 mai 1955, în localitatea Hălmagiu, județul Arad. După absolvirea şcolii primare și a celei gimnaziale a urmat cursurile liceale la Seminarul Teologic.

În aprilie 1975, este hirotonit preot pe seama Parohiei Birtin, Protopopiatul Brad, de unde, în iunie 1978, este transferat în Parohia Bunea Mare, Protopopiatul Făget, iar în noiembrie 1981, în Parohia Susani, același protopopiat.

În anul 1986, se transferă în Parohia Tâmna, Mehedinți, unde slujește până la 1 ianuarie 1989, când se transferă în Parohia Ignești, Protopopiatul Sebiș, unde construiește actuala biserică parohială.

La 1 decembrie 1994 se transferă în Parohia Tăgădău, Protopopiatul Ineu, unde renovează integral biserica parohială, aceasta fiind târnosită de către IPS Părinte Timotei la 11 ianuarie 2015. La Tăgădău slujește până la pensionarea sa, la 1 februarie 2018.

Trupul neînsuflețit al Părintelui Ioan Montoi este depus în capela Cimitirului ortodox din Lugoj.  În această seară (miercuri, 17 aprilie), de la ora 20.30, se va săvârși slujba priveghiului, iar mâine  (joi, 18 aprilie), începând cu ora 13.00, se va săvârși Slujba înmormântării, în același cimitir.

Bunul Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească în Împărăţia Sa cea cerească împreună cu aleşii Săi!

În prima Duminică de după Botezul Domnului, satul Tăgădău din județul Arad a îmbrăcat haine de sărbătoare.

La biserica ortodoxă purtând hramul „Soborul Sfântului Ioan Botezătorul”  s-a oficiat slujba de târnosire în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. Alături de Înaltpreasfințitul Părinte au fost prezenți protos. Iustin Popovici, consilier cultural, pr. Mihai-Octavian Blaj, consilier economic şi arhid. Tiberiu Ardelean.

Mai marele arhiepiscopiei Aradului a fost întâmpinat de copii şi credincioşi îmbrăcaţi în port popular, dar şi de un numeros sobor de preoţi de la parohiile învecinate, în frunte cu pr. Ioan Montoi, parohul bisericii și pr. Adrian Zaha, protopopul Ineului

Slujba de târnosire a fost oficiată în prezenţa a numeroşi credincioşi din satul Tăgădău, cât şi din împrejurimi, care au aşteptat acest moment de aleasă bucurie duhovnicească. Printre cei prezenți la eveniment s-au numărat reprezentanţi ai administrației locale şi județene, politicieni, în frunte cu primarul Pavel Țica, deputatul Eusebiu Pistru, consilierii Lia Ardelean, Ionel Ciupe și Iustin Cionca.

La finalul slujbei, părintele Iustin Popovici a dat citire mesajului transmis de către Domnul Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, ca răspuns la invitaţia preotului paroh Ioan Montoi, de a participa la acest eveniment, mesaj semnat de domnul Sergiu Nistor, consilier prezidenţial. Deasemenea părintele Octavian-Mihai Blaj a citit Diploma de aleasă cinstire din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei pentru osteneala şi efortul depus de către părintele paroh, pentru  înfrumuseţarea şi restaurarea picturii la biserica parohială pe care o slujește.

La rândul său, Părintele paroh Ioan Montoi a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei pentru răspunsul dat invitaţiei de a târnosi această biserică parohială, tuturor preoţilor slujitori precum şi credincioşilor prezenţi în număr atât de mare. Consiliul eparhial, împreună cu credincioşii au pregătit pentru toţi cei prezenţi o agapă creştină.

Tăgădău, un sat renumit

Tăgădăul este renumit prin frumuseţea portului popular şi mai ales prin diversitatea obiceiurilor folclorice. Localnicii sunt în majoritate agricultori şi crescători de animale, iar livezile de pomi fructiferi sunt specifice acestei zone. Mulţi din locuitori sunt adevăraţi artişti populari care au câştigat numeroase concursuri de interpretare.

În anul 1750 satul nu avea biserică, iar credincioşii frecventau biserica din parohia Comăneşti. După cinci ani, în 1755, episcopul Sinesie Jivanovici hirotonea pe preotul Ioan, în vârstă de 30 de ani, pentru Parohia Tăgădău. În anul 1750 este construită o biserică de lemn, acoperită cu şindrilă, cu hramul ,,Înălţarea Domnului”, amplasată pe Dealul bisericii în vatra veche a satului. Datorită stării de degradare în care se afla, în 1782, în baza Edictului de toleranţă, parohia primeşte dreptul de a-şi repara biserica, dar, cu ordinul către comitatul Bihor, să vegheze ca nu cumva cu aprobarea de renovare să fie construită o nouă biserică. Biserica, pe care o vizitează Coriolan Petranu, avea la proscomidier însemnat anul 1809. În anul 1923 biserica este demolată, iar materialul vândut unui antreprenor din Ineu. Cu această ocazie s-a pierdut şi textul inscripţiei de pe o grindă a bisericii. În locul ei, în acelaşi an este edificată o alta biserică de lemn, dar, datorită faptului că lemnul a fost verde, locaşul de cult a fost demolat în 1938 şi înlocuit cu actuala biserică de cărămidă care are hramul ,,Sf. Ioan Botezătorul”.

[nggallery id=269]

Comuna Beliu a reuşit în acest an să atragă sume importante pentru asfaltarea şi modernizarea străzilor, dar şi a drumurilor comunale ce fac legătura cu centrul de comună. Consiliul Judeţean a avut o contribuţie importantă la aceste realizări. „Îmi doresc ca judeţul Arad să fie la nivelul normelor europene, să fim o zonă dezvoltată a României. Iar din 2015 putem să vorbim de o dezvoltare uniformă în infrastructura rutieră. Mă bucură faptul că la Beliu avem un primar preocupat de accesarea de fonduri, atât judeţene, cât şi naţionale sau europene. Prin aceste investiţii creşte implicit nivelul de trai, pentru că drumuri bune înseamnă investitori, înseamnă locuri de muncă, înseamnă dezvoltare”, a declarat Nicolae Ioţcu, preşedintele Consiliului Judeţean Arad.

Pavel Ţica, primarul comunei, subliniază că aportul Consiliului Judeţean înseamnă că toate străzile din Beliu, centrul de comună, cât şi din Tăgădău, sat aparţinător şi „lipit” de Beliu, au toate străzile asfaltate. „Am asfaltat doi kilometri şi jumătate de străzi, din fonduri primite de la Consiliul Judeţean. Astfel, Beliu arată ca o comună europeană”, a declarat Pavel Ţica.

***

La Beliu s-au inaugurat lucrările pe 2,5 kilometri de străzi interioare, cu o valoare de 500.000 de lei, fonduri al Consiliului Judeţean.

De asemenea, a fost modernizat drumul comunal DC 9, între Tăgădău şi Beneşti, cu o lungime de 1,5 kilometri, în valoare de 500.000 de lei, tot din fonduri ale Consiliului Judeţean.

În plus, prin PNDL (Programul Naţional de Dezvoltare Locală), comuna Beliu a accesat 2,1 milioane de lei pentru continuarea modernizării DC 9, pe un tronson de 3 kilometri, pe traseul Beneşti-Bochia-Secaci, obiectiv de asemenea inaugurat.

Ca o investiţie viitoare, comuna Beliu a accesat un alt proiect, tot prin PNDL, în valoare de 6 milioane de lei, prin care se va continua modernizarea DC 9, până la Mărăuş, pe o distanţă de 4,5 kilometri.

Primăria comunei Beliu vrea să modernizeze drumul comunal DC 9 care leagă Tăgădăul de Bochia, Lucrarea va avea o lungime totală de trei kilometri. Costurile acestei lucrări sunt estimate la 2.210.690 de lei şi provin din bugetul local al comunei. Din această sumă, peste 100.000 de lei este rezervată pentru capitolul de cheltuieli diverse şi neprevăzute. Firmele interesatesă participe la licitaţia organizată de primăria din Beliu pot să îşi depună ofertele până în data de 2 septembrie, iar preţul cel mai scăzut va decide cine ca câştiga licitaţia.

Sub un soare curat, de sfârşit de primăvară, creştinii ortodocşi ai satului Tăgădău i-au cinstit pe cei duşi la cele veşnice, de „Paştile Morţilor”.

Prilej de sfinţire a lucrării de refacere a cimitirului localităţii de la poalele Munţilor Codru Moma, şi de pomenire a celor care odihnesc aici, la “morminţi”, printr-o slujbă oficiată de preotul paroh Ioan Muntoi.

[nggallery id=153]

scris de: Dan Coita

Cum să fiu? Eram, la fel ca restul celor  cu care umblam în gaşcă, un copil ars de soare vara, cu obrajii îmbujoraţi iarna, cu julituri peste tot, în special în coate şi pe genunchi, un drac împieliţat, fără nicio grijă pe lume şi iubit de bunici şi părinţi fără măsură. În satul copilăriei mele (Tăgădău), activitatea de zi cu zi se desfăşura ca o aventură continuă, băteam mingea, săream coarda, furam cireşe, pescuiam în ape în care mai era peşte şi nu PET-uri. Începusem să cunosc tainele cititului şi deja când era vorba de lupte cu săbii de lemn, normal că eram unul din “Cei trei muşchetari”, mâncam pită unsă cu unsoare pe viteză, cu roşii dulci şi zemoase şi dormeam dus în patul cu saltea de paie, mai târziu cu arcuri.

La vremea aceea eram convins că nu-mi lipseşte nimic sau poate că nu-mi mai aduc aminte, cu siguranţă că-mi lipseau mult mai puţine decât le lipsesc copiilor din ziua de azi. Asta nu pentru că aveam de toate, ci pentru că, în afară de timpul de joacă, singura dorinţă era o bicicletă “semicursieră” pe care o văzusem într-un magazin din Arad. Am primit un Pegas Camping, am fost la fel de fericit. Ce altceva să-mi fi dorit?

Am înţeles că nu era momentul să primesc o “semicursieră” şi nu aveam nevoie pentru asta de o explicație, la fel cum nu aveam nevoie să-mi explice cineva de ce zboară păsările, de ce bananele erau verzi şi trebuiau ţinute, în dulap, în pungă de hîrtie, ca să se coacă. Nu mă interesa de ce soarele răsărea, de ce câteodată era lună plină. Poate am întrebat odată de ce pleacă păsările toamna de la noi din ţară. Le vedeam, frumos aliniate când mă prăbuşeam pe spate, în mijlocul câmpului şi priveam minute în şir cerul. Era să uit, aveam o dorinţă nebună, să primesc un băţ de pescuit din bambus, să-l înlocuiesc pe cel din creangă de alun şi câteva cârlige adevărate, ca să le înlocuiesc pe cele făcute din “bumbuşcă” (ac de gămălie). Am avut părinţi minunaţi, am primit nu numai un băţ de bambus şi cârlige ci şi un set de dopuri din plastic, aşa că nu mai era nevoie să sculptez cu lama, în dopurile de plută sau să produc unul din pană de gâscă şi să le vopsesc cu ojă sau cu sigmaron. Am fost un copil norocos, cu părinţi la oraş, invidiat de cele mai multe ori de copiii autohtoni, de la ţară, care au rămas la băţul de alun, dop de plută şi cârlig din bumbuşcă. Dar nu eram egoist, am dat şi prietenilor mei cei mai buni, vreo doi la număr, din produsele mele. Am avut şi minge, de aia cu 13 lei, cu buline, care era subiect de scandal atunci când vreun amic oboist stătea cu poponeţul pe ea, pentru că o făcea ou. Eram fericit chiar şi atunci când primeam acea pungă cu cadouri de la “sindicat”, conţinea ceva creioane chinezeşti cu gumă, o ascuţitoare de porţelan, în forma de urs Panda, ceva carte de colorat, două portocale şi o ciocolată cred, depinde cât de bogat era “sindicatul”, unde lucrau părinţii.

Mergeam la “Mare” cu părinţii mei, fratele şi bunicul. Păstrez şi acum în album poza făcută pe un vapor unde părinţii şi bunicul erau îmbrăcaţi în marinar iar eu în cowboy. Fratele meu în Indian. Era minunat, stăteam la hotel, aveam senzaţia de răsfăţat, pe plajă veneau acele fiinţe tuciurii, care te îmbiau cu nămol şi cu aspra de baie, cu ciunga cu surpriză, poza cu maimuţa, dare eu m-am mulţumit să fac o poză cu fratele meu (era cam acelaşi lucru).  Era locul unde te umflai de Pepsi că se găsea la discreţie. Erau adevărate momente de fericire…Ce putea fi mai minunat decât acele desene animate de sâmbăta…serialele cu Tarzan sau Stan şi Bran. Cu siguranţă eram unul din acei “decreţei” fericiţi, căruia nu i-a lipsit nici iubire, nici joacă, nici sănătate, nici mâncare, nici jucării, nici idoli, într-un cuvânt nu i-a lipsit nimic. Mi-e foarte greu să-mi imaginez o copilărie mai fericită şi mai frumoasă decât a mea.

Ce dacă am copilărit în comunism?

Am fost un copil fericit, personal cred că mult mai fericit decât majoritatea copiilor de astăzi. Copiii din ziua de azi sunt mult mai tentaţi de milioane de lucruri, implicit aproape tot timpul consideră că le lipseşte ceva. Tocmai de aceea mi-e foarte greu să-i judec aspru pe cei rămaşi cu mentalitatea din trecut.

Astăzi lumea care mă înconjoară nu mai e lumea copilului care punea bananele verzi la întuneric, lumea copilului care  stătea la coadă la sifon, lumea oamenilor care nu aveau voie să spună în public ceva rău despre regimul communist, nu mai e momentul când fericirea supremă se rezuma la acea bicicletă sau la acel băţ din bambus. Când trăiai cu spaima că va veni securitatea să-l ia pe tata că asculta Europa Liberă…Lumea acelor vremi a apus.

Astăzi din nefericire visezi la o viaţă în care poţi să te exprimi liber în public, să călătoreşti fără viză în întreaga lume, să-ţi urmezi pasiunile, să lucrezi într-o multinaţională pe bani mulţi şi multe lucruri de genul acesta. Există normal în discursul celor nostalgici, o lipsa totală de consideraţie faţă de orice alte lucruri în afară de stabilitate, recompensarea mediocrităţii, absenţa intimă a dorinţei de afirmare, de a atinge apogeul, toate sprijinite cu argumente care calcă în picioare orice urmă de logică sau bun simţ. Mă întreb unde e acel copil fericit crescut în comunism, care din păcate s-a maturizat în epoca post decembristă, în mizerie şi corupţie, în prost înţeleasa democraţie, obligat să privească neaveniţii şi parveniţii pe toate posturile TV, în locul lui Tarzan sau Stan şi Bran. Din păcate asta e cruda realitate, cel puţin din punctul meu de vedere.

“Unde eşti copilărie, cu pădurea ta, cu tot”

Pavel Ţica, primarul comunei Beliu, afirmă că şi bugetul din acest an este construit pentru a dezvolta comuna. „În 2013 am alocat 1,6 milioane de lei, din totalul de 4,2, pentru dezvoltarea comunei. Din aceşti bani am modernizat 3 km de străzi în localitatea Beliu şi am început reabilitarea drumului comunal Tăgădău-Bochia, pe o lungime de 1,5 kilometri. Alte sume importante au fost alocate pentru finalizarea lucrărilor de măsurare a celor 1485 de hectare de păşune, aflate în proprietatea comunei, respectiv pentru buna funcţionare a Serviciului de Evidenţă a Populaţiei. În 2014, avem alocate 1,5 milioane de lei. Din aceşti bani vom moderniza străzi în Beliu, Tăgădău şi Vasile Goldiş. De asemenea, se va finaliza reabilitarea DC 9, Tăgădău – Bochia, pe cei 3 km rămaşi”, a afirmat Pavel Ţica.

Un alt proiect important, este înfiinţarea unui serviciu de deszăpezire, respectiv pentru achiziţionarea de utilaje. „Acest proiect a fost depus prin Grupul Local de Acţiune şi dorim să achiziţionăm utilaje în valoare de 30.000 de euro”, a mai afirmat Pavel Ţica.

Primarul din Beliu doreşte întocmirea strategiei de dezvoltare a comunei, necesară pentru a putea accessa fonduri europene în perioada 2014-2020. „Această strategie este necesară, chiar obligatorie, ca să putem accesa fonduri europene. Strategia noastră se va plia pe strategia judeţeană de dezvoltare”, a mai declarat Pavel Ţica. Liceul din localitate este o altă ţintă a administraţiei locale. „Am solicitat fonduri pentru finalizarea lucrărilor la Liceul Tehnologic din Beliu, finalizate în proporţie de 50%. Am mai avea nevoie de circa 1,2 milioane de lei. Sperăm să primim aceşti bani şi monitorizăm modul în care guvernul va distribui fondurile POR, privind spitalele, şcolile şi  drumurile judeţene, unde acest proiect se poate încadra”.

În schimb, primarul comunei Beliu este îngrijorat de situaţia plăţii persoanelor cu handicap şi a însoţitorilor acestora. „În acest an, în bugetul nostru, am alocat cota noastră de finanţare pentru primele nouă luni ale anului, urmând ca ulterior să rezolvăm problema până la sfârşitul anului. În schimb, formularea din lege ne pune pe gânduri. Acest «minim 25%» impus administraţiilor locale lasă deschisă portiţa unor cheltuieli mult mai mari decât cele prevăzute iniţial. Dacă Guvernul nu contribuie real cu partea sa, vom avea probleme. Anul trecut, spre exemplu, comuna Beliu a plătit 50% din sumele necesare”, a completat Pavel Ţica.