Scene de groază în Becicherecul Mic de lîngă Timișoara

ornic de razbunare, acesta a ascutit un cutit, apoi si-a pandit nevasta, asteptand in fata casei ca femeia sa iasa dupa apa. S-a repezit la ea, i-a infipt cutitul in spate, apoi barbatul a intrat in casa si si-a taiat gatul

Teribila scena s-a petrecut intr-o gospodarie din localitatea Becicherecu Mic, aflata la 15 km de Timisoara.

Norocul nevestei a fost ca era gros imbracata, iar lama cutitului nu a patruns foarte adanc. Ingrozita, femeia a strigat dupa ajutor, iar vecinii au chemat de urgenta salvarea si politia.

Cei doi soti, de 48, respectiv 45 de ani, au fost preluati si transportati in mare graba la spital in Timisoara, unde medicii au reusit sa ii salveze pe amandoi.

Cei doi au impreuna doi copii, unul de 13 si altul de 19 ani.

Dupa ce i-au ingrijit rana de la gat, medicii l-au transferat pentru un consult la Clinica de Psihiatrie Timisoara.

Apoi, oamenii legii l-au retinut si il cerceteaza pentru tentativa de omor.

sursa: opiniatimișoarei.ro

Se cunosc si se iubesc de 32 de ani, iar de 25 de ani sunt casatoriti. Cuplul Carmen si Klaus Iohannis isi traieste viata in armonie, iar presedintele ales al Romaniei a dezvaluit in cartea sa, lansata recent si intitulata “Pas cu pas”, secretul mariajului perfect.

Cei doi s-au cunoscut in timpul facultatii, intr-un cerc comun de prieteni, scrie evz.ro. Klaus Iohannis spune ca a fost dragoste la prima vedere. “Ne-am placut, pur si simplu, iar chimia dintre noi depaseste orice descriere. Daca se intalnesc doi oameni care se plac si se inteleg, restul devine irelevant. Este foarte usor ca doi oameni tineri sa se placa si sa se indragosteasca si asta s-a intamplat cu mine si cu sotia mea”, povesteste Klaus Iohannis in cartea autobiografica.

Noul presedinte relateaza ca au durat ani buni pana cand a decis sa faca pasul in fata ofiterului Starii Civile. “Am fost un cuplu de indragostiti multi ani. A durat mult pana cand ne-am casatorit. Ne-am cunoscut la 22 de ani si ne-am casatorit pe la vreo la 29″, explica Iohannis.

In scurtul pasaj in care vorbeste despre casnicia sa, Klaus Iohannis dezvaluie si secretul mariajului reusit: staruinta si nu neaparat intensitatea iubirii.

La începutul secolului trecut, statul român ducea o muncă intensă pentru a-i convinge pe ţărani cât de benefică este ştiinţa de carte. Tocmai de aceea, tinerii din mediul rural care ieşeau de pe băncile şcolii erau încurajaţi să împărtăşească şi celorlalţi din experienţa lor.

Astfel au apărut publicaţii precum „Calendarul sătenilor”, o broşură de câteva zeci de pagini scrisă de „mai mulţi feciori de săteni” şi tipărită în anul 1907, care conţinea, pe lângă informaţii detaliate despre şcolile din fiecare regiune, o serie de sfaturi practice culese din viaţa de zi cu zi a ţăranilor. Calendarul începea cu un mesaj către săteni: „Multe mai trage omul în viaţa lui şi în bună parte le trage pentru că nu ştie.

De aceea s-au făcut şcoli, ca omul să-şi deschidă capul, să priceapă ce-i bine şi ce-i rău şi să trăiască mai omeneşte. Cartea şi şcolile nu trebuiesc numai slujbaşilor, ci la tot omul, fie el ce-ar fi. Cărţile ţi-s cei mai buni prieteni, căci te sfătuiesc fără să te râdă” Apoi se făcea o evaluare a ispitelor care îi pândesc pe cei tineri: „Cinstiţi săteni! Vedeţi singuri că lumea, de la o vreme, a început să se schimbe şi halal ar fi dacă s-ar schimba în bine. Vedeţi că tineretul de azi a pierdut ruşinea, nu cată în cinstea bătrânilor şi nu le mai iau în seamă vorbele, iar rânduielile noastre din vechime nu le mai plac. În schimb, fuduliile şi păcatele cele mai grele le fură minţile”.

Femeia leneşă, o dihanie

În virtutea acestei constatări, „calendarul” venea cu o listă de îndrumări menite să perpetueze deprinderile înţelepte ale ţăranilor, dar să le şi alunge proastele obiceiuri. O atenţie deosebită era acordată femeii, pe care „tinerii cu gândul însurătoarei” trebuiau să o aleagă cu mare grijă. „Femeia e sufletul gospodăriei. Vedem gospodari nepricepuţi care lipsesc veşnic de la gospodărie, altora le plac petrecerile, însă dacă au fericirea de a avea soţie o bună gospodină, ei tot merg înainte.

Dacă dimpotrivă gospodarul e deştept, muncitor, harnic, dar soţia e nepricepută sau leneşă, el se va ruina măcar orice-ar face”. După ce se cunoaşte o proastă gospodină? „Este leneşă, se scoală târziu, îmbrăcată prost, murdară, rău pieptănată; bărbatul şi copiii sunt rupţi, murdari; ea e mereu îmbufnată, se sfădeşte în vânt, e nemulţumită de ea însăşi. Să vă ferească Dumnezeu de asemenea dihanie în casă!”.

„Rachiul ne face neoameni”

Alt aspect important din viaţa ţăranilor era considerat sănătatea omului, cheia acestei probleme fiind „hrănirea cum se cade, căci cele mai multe boale, cele mai multe morţi cu zile vin din pricina hranei proaste şi nepotrivite”.

„Calendarul sătenilor” scria: „Noi hrănim cu munca noastră şi cu pământul nostru o lume întreagă şi la urmă păţim ca ciobotariu, care face la toţi încălţăminte bună şi el umblă cu cine ştie ce scoabe rele şi cârpite. Oare să nu fie jale când se face atâta grâu înţaranoastră şi ai noştri mănâncă mămăligă? Oare nu-i păcat când vezi că ai noştri vând oule, untul, păsările şi mănâncă mâncări fără putere în ele? Şi cum s-or lupta cu nevoile acei ce n-au nici o putere în ei? Ce putere şi ce deşteptăciune îţi poate da mămăliga cu moare de curechi, ori cu un borş lung? Ei, da’ acuma nu-i vorba numai decât de cărnării şi de grăsimi, căci nici ele nu-s bune, decât doar din când în când”.

Sfatul de căpătâi era ca ţăranii să o lase mai moale cu mămăliga şi să mănânce mai multă pâine: „Lucrul cel mai de seamă în hrana omului este pânea. Şi în rugăciuni tot de pâne se vorbeşte, nu de mămăligă. Iaca peste munţi, înŢaraUngurească, românii de acolo mănâncă pâne. Fac câte un cuptor pe săptămână, iar mămăliga o mănâncă mai mult de gust. Şi-s români chipeşi, tot unul şi unul!”. Nu putea lipsi, dintr-o asemenea broşură, problema băuturii, nărav greu al ţăranului român de ieri şi de azi. „Pe cât de bine face trupului o hrană bună, pe atâta de rău ne fac băuturile spirtoase.

Este foarte greşită credinţa că rachiul e bun pentru orice boală. Căldura şi puterea rachiului se aseamănă cu focul de paie. Căldura ce-o simţim ne arde trupul, ne ucide gândul, ne face neoameni. Rachiul duce pe om unde nu e voia lui. În loc să daţi paraua voastră pe otravă de băutură, daţi-o pentru carne, ouă, lapte şi alte lucruri trebuitoare. Cea mai bună băutură este apa curată”.

Sfaturi medicale culese din „Calendarul sătenilor” (1907)

Când nu mistuie stomacul: Cu un ceas înainte de fiecare mâncare să bei o ceaşcă de ceai rece, făcut din vârfuri de pelin uscat la umbră. În lipsa ceaiului să pisezi pelin, să-l cerni şi să pui un vârf de cuţit în mâncare în loc de piper.

Dacă ai durere la ieşire: Cu un ceas înainte de masă, să bei în toate zilele câte un pahar de ceai, făcut dinfrunzede soc uscat la umbră.

Miros de gură: Seara şi dimineaţa să bei câte o ceaşcă de ceai făcut in ismă ( mintă) fiartă în apă cu o jumătate de litru de vin alb.

Piatră în băşica udului: În loc de apă să bei ceai rece de boabe de măcieşe (cacadâre), fierte cu troscot uscat la umbră.

sursa:historia.ro

Jandarmii Grupei de Supraveghere şi Ordine Publică Pecica au fost sesizaţi, de către o femeie din comuna Păuliş, cu privire la un caz de agresiune.

Femeia a reclamat faptul că bărbatul cu care locuieşte, Vasile G. în vârstă de 46 de ani, pe fondul consumului de alcool, provoacă scandal şi o agresează fizic atât pe ea cât şi pe fiica ei în vârstă de 22 de ani. Fiica a depus plângere împotriva bărbatului şi în cursul anului trecut însă, după un timp, a retras cele reclamate. De această dată mama tinerei a fost cea care a depus plângere la sediul subunităţii de jandarmi şi a întreprins demersurile necesare pentru scoaterea bărbatului din imobil.

Jandarmii au întocmit bărbatului actele premergătoare începerii urmăririi penale, fiind susceptibil de săvârşirea infracţiunii de lovirea sau alte violenţe.