Mitraliorul german Gunter K. Koschorrek povestește și despre camarazi cruzi, fără inimă, care împușcau inamici pe frontul de est doar pentru propria plăcere, nu din necesități militare.

Așa cum a fost unteroffizer Schwarz pe care l-a auzit cum a ordonat unui soldat să împuște în ceafă o siluetă chircită și a văzut cum l-a împușcat chiar el în ceafă pe un altul.

„Omul ăsta era atât de plin de ură, încât trebuia chiar să pângărească morții. După aceea a trecut pe lângă mine, ducându-se spre alt soldat căzut. A dat cu piciorul în trupul care zăcea pe o parte, i-a aplicat o lovitură puternică în stomac și a murmurat furios:

-Și acesta este prea viu!

A fixat țeava chiar pe fruntea soldatului și a tras. Trupul despre care presupuneam că este mort a tresărit

-De ce nu-i luăm prizonieri ? l-am întrebat furios.

Sergentul cel negricios s-a mulțumit să mă privească dezgustat și a mormăit:

- Atunci încearcă să-i ridici când fac pe morții! Porcul crede că nu ne dăm seama că este în viață și o să ne poată ataca pe la spate. Am mai văzut așa ceva…” Chiar dacă acest unteroffizer ar putea avea un argument logic, îmi dau seama că gândește așa în cea mai mare parte pentru că are porniri sadice, pe care astfel de oameni și le pot satisface pe timpul războiului sub pretextul legitimității. Meinhard spune că sovieticii comit atrocități împotriva soldaților noștri și adesea nu iau prizonieri, așa că și ai noștri se poartă la fel.

Spune că așa e la război, cu aceste avalanșe crescânde de ură. Începe cu un atac, apoi urmează lupta. Cei doi inamici se bat pentru viețile lor, ceea ce se transformă apoi într-o înverșunare sumbră și o reacție exagerată de ambele părți. Iar aceasta duce la represalii și răzbunare în conformitate cu lozinca: „Îți fac și eu ție ce îmi faci și tu mie”. O, și Dumnezeu să aibă milă de cel care pierde!”.

(Din Gunter L . Koschorrek, Zăpadă însângerată, p. 81)

scris de> prof Ioan Tuleu

Ostaşii români, cu toate greşelile de comandament, au dat dovadă de mult elan ofensiv în această primă mare bătălie din Uniunea Sovietică, în care armata română a operat singură, sub comandă proprie. În memoriile sale, veteranul Gheorghe Cociuba, din Târnova, Regimentul 1 Roşiori, îl remarcă în mod deosebit pe sergentul Teodor Halic, comandantul lui de grupă: „Mai şezurăm trei zile după care am avut alte trei atacuri. Atunci o fost greu. La un atac numai ce-l auzii pe Halic: Auu f… muma lor de bolşevici, iacă mă puşcară în picior. Da io imediat mă duc la el să văd cum îi, să-l pansez şi să îi dau ajutor. Ne-am băgat amândoi într-o groapă de proiectil, dar nu am putut să stau în sus, să-i trag cizma, că pe sus piu…piu, gloanţele pe lângă capul meu, că ruşii erau aproape. Atunci am îmboţit cizma, am ridicat pantalonul şi am văzut că glonţul a intrat puţin prin pulpă, deci nu era aşa grav. Nici nu o vrut să strice pansamentul Halic, aşa că l-am legat cu batista. Dar nici nu o vrut să plece ca rănit din linia întâi, cum i-o spus locotenentul Drăgulescu: „Hai pleacă de aici”. „Pentru rana asta nu mă duc”. Da să ştiţi că numa colonelul Şuţu (comandantul regimentului n.n.), Halic Teodor şi încă un locotenent de la escadronul doi or fost decoraţi cu „Crucea de Fier”, clasa a doua, germană”.

scris de.prof Ioan Tuleu

Luptele din ziua de 16 septembrie din Ghioroc s-au dat din apropiere, elevii dând dovadă de mult sânge rece și reacții individuale prompte, în funcție de situație. De remarcat fapta elevului sergent Motreanu Ion, care s-a suit pe un tanc inamic ce pătrunsese în poziția de apărare a subunității sale și a aruncat prin turelă o grenadă. A fost apoi rănit mortal de rafala unei mitraliere. Pentru fapta sa a fost decorat post-mortem cu Virtutea militară clasa a II-a.

Merită subliniată și fapta elevului Bobei, care în timpul celui de al doilea atac  la flancul drept al batalionului a avut o intervenție de-a dreptul eroică dup[ cum relatează col Alexandru petrescu:  „În ziua aceasta, în timpul unui atac, Bobei observă cum doi  fasciști, servanți la o mitralieră se apropiau tiptil de șanțul de lângă el. Se târau fasciștii prin șanț ascunzându-se prin niște buruieni. Cu un calm demn de invidiat, elevul sergent i-a lăsat pe cei doi să se apropie de el și când a considerat că este momentul potrivit azvârli o grenadă. A urmat o explozie și praful s-a ales de mitralieră și de fasciști”. Nu trecură nici 5-10 min și Bobei s-a întors la ai săi. Aducea cu el nu mai puțin decât trei prizonieri  În timpul când escorta prizonierii Bobei fu grav rănit. După încheierea luptelor în care au acționat elevii plutonului au fost numărați 63 morți și răniți”.

     Un fapt demn de subliniat, de data aceasta colectiv, a realizat o grupă care a plecat în cercetare pentru a aduce informații privind dispozitivul inamic. Acțiunea a avut un succes deplin, grupa înapoindu-se din misiune cu 5 prizonieri și o hartă care dezvăluia pozițiile inamice. Acțiuni de luptă mai mici ca amploare au continuat și după instalarea nopții astfel, către ora 22, o altă grupă formată din 4 elevi, din plutonul sublocotenentului Vârlan, s-a strecurat în liniile inamice întorcându-se cu o pradă consistentă:  „Cei cinci cu automate și grenade asupra lor, având în frunte pe sublocotenentul Vârlan, au luat-o prin dreapta bisericii din Miniș, au ajuns apoi la o casă în care se observase încă din timpul zilei intrând și ieșind militari fasciști. Doi dintre elevi s-au postat la ferestrele casei fiind gata de tragere. Ceilalți elevi, împreună cu ofițerul, urmau să intre în casă și să pună mâna pe cei ce se aflau înăuntru. Vârlan făcu semn cu mâna și elevii se apropiară cu multă precauție de ușă. Vârlan puse mâna pe clanța ușii. Spre surprinderea lui ușa nu se deschise. Lumina din cameră se stinse imediat, urmă apoi o răpăitură de automat. Cei din cameră deschiseseră focul. Câteva gloanțe străpunseră ușa. Sublocotenentul și elevii scăpaseră neatinși. Datorită prezenței de spirit se traseră din timp deoparte și de alta a ușii, adăpostindu-se la zidul casei. Cam în același timp se auziră și rafalele automatelor mânuite de cei doi elevi postați la ferestre. Au fost luați 3 prizonieri și un ofițer cu o hartă”.