Şoferul român este păcălit în medie cu 1.000 de euro atunci când cumpără o maşină la mâna a doua. Majoritatea automobilelor uzate sunt aduse din Germania şi până ajung la vânzare în târgurile din România se întâmplă o un miracol: scade peste noapte numărul de kilometri indicaţi pe bord. Asta după ce maşina oricum a fost cârpită şi în ţara de origine.

În târgurile auto second-hand din România un Volkswagen Golf poate avea la bord cu peste 50.000 de kilometri mai puțin decât în târgul german din care a fost adus. Iar atunci când dau kilometrajul înapoi sau ascund lovituri și alte defecțiuni sub un strat proaspăt de vopsea, vânzătorii de mașini la mâna a doua îl păgubesc pe cumpărător.

Din cauza problemelor mascate, mașinile la mâna a doua vândute în România sunt cu 980 de euro mai scumpe decât ar trebui, arată un studiu realizat de un site comparativ de oferte auto.

Cumpărătorii de maşini pe motorină sunt cei mai dezavantajaţi, plătesc în medie cu 1.100 de euro mai mult decât ar trebui pe o maşină la mâna a doua, în vreme maşinile pe benzină au preţul umflat cu peste 600 de euro.

Despre automobilele rulate aduse din Germania s-ar putea spune că, de fapt, sunt la mâna a treia. Intermediarii români le cumpără de obicei din târgurile auto nemţeşti mai ieftine, unde ajung modele care fie au un kilometraj ridcat, fie sunt lovite. Dacă nu sunt deja reparate de mântuială de vânzătorii din Germania, sunt cosmetizate de intermediarii români, care mai apoi le dau şi kilometrajul înapoi.

Iar o comparaţie a datelor din târgurile româneşti şi cele germane arată că nu mai puţin de opt din zece maşini second hand ar putea avea kilometrajul măsluit.

Ascunderea defecţiunilor şi a distanţelor parcurse în realitate real îi păgubeşte cel mai mult pe cumpărătorii de maşini premium la mâna a doua, precum Mercedes, BMW sau Audi, care ajung să dea cu 1.800 de euro mai mult decât ar trebui.

Ca să nu pice în capcana intermediarilor, cumpărătorii trebuie să fie foarte atenţi la detalii. O maşină vizibil uzată, dar cu un kilometraj scăzut trebuie să ridice suspiciuni. Desigur, varianta ideală este verificarea maşinii într-un service înaintea achiziţiei. Însă puţini sunt vânzătorii care acceptă aşa ceva.

Şi mai este şi varianta achiziţiei unei maşini noi. Chiar dacă aceasta îşi pierde din valoare cu fiecare kilometru parcurs, pe termen lung, costurile cu întreţinerea sunt mai mici.

digi 24

scris de: prof. Ioan Tuleu

Anul trecut am făcut o călătorie cu trenul până la Brad împreună cu o persoană din Statele Unite pentru a vizita Muzeul Aurului. Vagonul era unul decent, nici prea confortabil dar nici nu I s-ar fi putut aduce cine știe ce critici, având în vedere pretențiile noastre, ale românilor. Și, așa cum se întâmplă într-o călătorie de prea multe ore, din cauza liniei, nu a vagonului, am intrat în vorbă cu conductorul iar discuția a alunecat la un moment dat și spre proveniența vagoanelor. Iar el, mândrie mare, ne-a spus că este adus din Franța, marfă second-hand, prin aceasta modernizându-se transportul pe calea ferată.

După ce și-a terminat pledoaria pentru importul la mâna a doua i-am explicat că nu este o afacere deloc bună pentru economia românească și că o astfel de politică economică a îngropat de fapt industria autohtonă. Tramvaiele aduse, tot așa, din Cehia, mașinile  cumpărate la mâna a doua din Germania au fost luate de bune de către români. Hainele second-hand, încălțămintea, mărfurile de larg consum expirate, etc au avut ca efect, printre altele, falimentarea fabricilor noastre, inclusiv din Arad. Ca să nu mai vorbim că întreținerea unui produs vechi costă mult mai mult, că durata de exploatare scade simțitor, că și calitatea este mult inferioară față de ceea ce se consumă în Occident. Așa că prețul mic este „compensat” de întreținerea scumpă. La toate aceste argumente interlocutorul nostru a devenit nedumerit și nici nu a a avut replică.