scris de: prof. Ioan Tuleu

În acțiunile de reprimare a rebelilor din Varșovia, a căror insurecție armată s-a declanșat l1a 1 august 1944,  comandantul german Erich von dem Bach-Zelewski s-a bazat și pe ucraineni, renegați sovietici și infractori recrutați din lagărele de recrutare. Scene precum cea descrisă de o asistentă medicală poloneză când trupele SS și soldații ucraineni au intrat în spitalul unde lucra,  erau la ordinea zilei: „Îi loveau și hărțuiau pe răniții care zăceau la podea, numindu-i nenorociți și bandiți polonezi. I-au călcat în picioare pe cei căzuți, urlând într-un mod înfiorător. Au împroșcat sânge și bucăți de creier peste tot… La un moment dat a intrat o unitate de soldați germani, conduși de un ofițer, care a întrebat:„ce se întâmplă aici ?” După ce i-a gonit pe criminali a dat ordine ca trupurile celor morți să fie acoperite și i-a rugat calm pe cei care supraviețuiseră și se puteau ține pe picioare să iasă în curte. Eram convinși că urmau să-i împuște. După unul sau două ceasuri, o altă hoardă de soldați germani și ucraineni a intrat aducând…paie. Unul din ei a turnat benzină peste grămada de paie…A urmat o explozie și un urlet groaznic – focul era chiar în spatele nostru. Germanii dădeau foc spitalului și îi împușcau pe răniți”. (Al treilea Reich, p. 637)