A plecat spre o lume sigur mai bună Petre Don, un reper al jurnalismului arădean, dar și un remarcabil poet și prozator. La o lansare a unuia dintre volumele sale, i-am spus: „Petre, știi de când ne cunoaștem noi? De când ai filmat aia cu cățelul, pe vremea lui Ceaușescu!” (Un scurt film experimental, în care Petre plimba un cățel mic și simpatic pe Corso, el având însă o față fioroasă, brăzdată de o cicatrice uriașă, care șoca dar și atrăgea. O chestie interesantă). A rămas surprins, și mi-a replicat: „Florine, chiar că sunt mulți ani!”.

În toți acești „mulți ani” ne-am întâlnit de sute și sute de ori, la atâtea și atâtea evenimente, am povestit, am schimbat păreri pe „n” subiecte. Chiar și pe stradă, când ne intersectam, stăteam câteva minute la taifas, așa ca pe vremuri oamenii la sat, punând țara la cale. Vorbeam de sănătate, de familii, de presă, de Arad, de Curtici și, inerent, atacam subiectul UTA, amândoi fiind bolnavi incurabili de „Bătrâna Doamnă”. Ce mult îmi vor lipsi aceste întâlniri, și ce multe ar mai fi de spus. Dar, ce să mai spui? E greu, iar Petre se adaugă unei liste de prieteni jurnaliști care i-am cunoscut și prețuit. E deja o „redacție” acolo sus, iar aici ne rărim tot mai mult.

Dumnezeu să te primească, Petre, acolo, în ceruri! Condoleanțe, Dacian!

Petre Don s-a născut în orașul Curtici, la 3 martie 1951. A absolvit Școala Poligrafică „Dimitrie Marinescu” din București și Liceul Teoretic Nr.3 din Arad, în 1975. În urma absolvirii școlii bucureștene, a obținut calificarea de tipograf (paginator) și a lucrat în calitate de tipograf, până în anul 1990, la Tipografia Gutenberg din Arad.

A debutat în presă în 1971, la cotidianul arădean Flacăra Roșie, publicație cu care a colaborat până în anul 1989. Prima redacție în care a fost angajat a fost Tribuna Aradului, devenită ulterior Curierul Aradului, potrivit „Dicționarul Jurnaliștilor Arădeni” în care îi este dedicată o pagină.

De-a lungul anilor, Petre Don a colaborat cu numeroase reviste culturale, printre care Arca, Luceafărul, Cariatide, Orizont, Tribuna, Transilvania, Aradul Literar, Relief și Alfa Magazin. A mai lucrat și la publicațiile Comerțul Arădean și Piața Aradului (la care a fost redactor șef), Observator Arădean sau Oglinda. Din anul 2007 a fost redactor, corector și editorialist la „Glasul Aradului“. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad.

A publicat următoare volume: Noi Poesis, antologie de poezie, Arad, 1983, în colaborare cu Dumitru Siniteanu, Voluptatea firescului, poezie, Editura Mirador, Arad, 2002, Pur și simplu, poezie, Editura Mirador, Arad, 2012, Gânduri ciobite, proză lirică scurtă, în colaborare cu Hedir Al-chalabi, Editura Mirador, Arad, 2012, Roua din adâncuri, poezie, Editura Mirador, Arad, 2013, Dialoguri Deschise, proză, convorbiri culturale, Editura Mirador, Arad, 2016 sau Povestiri din Cotidian, proză scurtă, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2020.

A publicat recenzii literare în Revista „ARCA“ și în Cotidianul „Glasul Aradului, la cărți semnate de: Eugen Dorcescu, Gheorghe Mocuța, Otilia Țigănaș, Monica Rodica Iacob, Constantin Butunoi, Camelia Chifor, George Schinteie, Petru M. Haș, Domnica Pop, Ioan Dehelean, Anda Maria Neagoe, Ovidiu Someșan, Hedir Al-chalabi, Lazăr Magu, Florin Matei, Dimitrie Otavă, Constantin Novăcescu, Bogdan Butariu, Ionel Costin, Eugenia Ponta.

Biblioteca Judeațenă „Alexandru D. Xenopol” Arad vă invită la o întâlnire cu poetul Vasile Leac a cărui ultim volum de poezie “M O N O I D E A L” a apărut la sfârșitul anului trecut la editura Nemira. Evenimentul va avea loc în Sala „Astra” a Bibliotecii Județene, vineri, 8 februarie, de la ora 15.00. Va fi o discuție liberă în care autorul va vorbi despre propria operă și va răspunde la întrebările publicului. Vasile Leac trăiește și lucrează în Arad și București. A publicat mai multe cărţi de poezie: Seymour: Sonată pentru cornet de hârtie, Ed. Vinea (2005, 2006, 2013); Dicționar de vise, Ed. Cartea Românească, 2006; Lucian – un experiment – CDPL, 2009;  Toți sunt îngrijorați,  Ed. TracusArte – colecția NEO – 2010, 2015; Unchiul este încântat, Ed. Charmides, 2013. Vasile Leac este membru fondator al grupării literare Celebrul animal  şi al revistei Ca şi Cum. În 2012, împreună cu Bianca Băilă, înființează la Timișoara MOI; co-autor al evenimentelor „așteptarea are ceva în comun cu gulerul ridicat al hainei cu care mergi la întâlnire“. Participă în cadrul platformei Spații în așteptare – 2013 cu proiectul „Cuptorul din fabrica de zahăr“. Curator al evenimentului W.A.D. Arad,  2014.De asemenea,Vasile Leac are și câteva filme documentare realizate: în 2014 – The Village Drones (l); 2015 – The Village Drones (ll); 2016 – Trasee descriptive cu intrus. Manifestarea de vineri este continuare a seriei de întâlniri autor-public, organizată de Biblioteca Județeană „A. D. Xenopol” Arad în cadrul proiectului „Biblioteca de literatură arădeană de azi”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și finalizat în 2018.  Continuarea proiectului va fi susținută de către Consiliul Județean Arad. Menționăm că Vasile Leac este prezent pe aplicația web de ebook-uri, realizată în cadrul proiectului, cu două volume de poezie în limba română („Lucian”) și engleză („everybody worries”) care pot fi citite gratuit  : https://ebook.bibliotecaarad.ro/author/37

Marginalii de Lectură

A fost o fericită întâmplare cultural-matinală să participăm la prezentarea volumului „Sacramentul singurătăţii”, Editura Etnologica, Baia Mare, 2018, tocmai la Simpozionul Oameni de seamă ai Banatului.

În prezenţa redactorului de carte, Nicolae Scheianu, care semnează şi Prefaţa cu un Îndemn de suflet… Din Uzdin în Maramureş, pe drumul romanilor, cartea a fost foarte bine primită de selecta adunare.

Volumul cuprinde peste o sută de pagini, coperta poartă semnătura Florin Pop , având ca editor pe prof.dr.Ştefan Mariş.

Poetul Vasile Barbu sau despre nepotolitul Dor de veşnicie, un titlu care ne îmbie dintru început să adăstăm la umbra falnicului Ulm… uzdinean… în al cărui peisaj, îşi plăsmuieşte ingineria versurilor cel ce va fi fost numit, pe lângă calitatea de poet, publicist, animator spiritual cu valenţe srăluminate..Baronu! Dar nu în sens peiorativ, ci, mai degrabă ca o unduire înspre tot ceea ce incumbă acest calificativ-Nobleţe, delicateţe, forţă şi dinamism, abil modelator sau moderator.

Vasile Barbu – Omul din Uzdin… A sosit poşta, parafrazând pe prof.univ.dr. Anton Ilica, care s-a încumetat, recent, să contureze, portretistic, Fiinţa poetului, în toată splendoarea sa, în revista culturală Gutenbrg, dar, care , acum şade în fruntea recentului volum ca o pecete de urmărit, pg. 11-20. De fapt, chiar şi Coperta IV conţine un Extras din Precuvântarea prof.univ.dr. Anton Ilica.

A sosit poşta şi pentru noi, cu acest volum precum şi cu un Livre a la poche… „Rădăcini”, ed. Grafix, Craiova, 2018, cu un număr de unsprezece poeme şi cu un Intro semnat Florian Copcea – Un poet baroc – Vasile Barbu.

Am simţit, asemeni poetului Vasile Barbu, arareori, chemarea satului, dureri şi înstrăinări, din care, mereu se desprinde dorul, însingurarea, iată izvor de inspiraţie, iată muza preasfintelor grăiri. Cartea barbiană este dispusă în patru capitole .

1. „Pictând o şoaptă” conţine patrusprezece poeme în care se cheamă obolul satului cu strigăt răpus printre rădăcini nostalgice, răbdări, sau care îndeamnă a… picta şoapta, umbra, lacrima, zborul sau lumina.

Mai sunt invocaţi şi alţi… intermediari, pictorul Emil, insula, Aurel, neclintitul burg – Eugen Dorcescu, cărora poetul le închină, cu bucuria statornică, ruga rugată a reîntoarcerii prin duioasă amintire şi nu oricum… ci psalmodic, totul într-un … tot…

De negăsito

Dacă şi azi mai plâng

e pentru că

şi azi îmi eşti

ascunsă-n suflet, op.cit. pag. 37

Şi imposibil de găsit!…….Cititorule… dacă eşti uzdinean sau răsfirat pe petale din Negăsit… acesta este Crezul poetului! Alter-Ego peste toate răsfiratele sale poeme! Un vocativ care strigă, strigă… strigă… precum mama, pruncul…

2. „Uzdin – Plecăm cu dorul” sau optsprezece poeme, pagini respirânde cu parfum de aer proaspăt sau răscolind colbde uliţe printre melancolii ori amintiri. Trecute de graniţele afirmări demul, versurile amiros a jinduire după meleag natal, satul copilăriei, case şi oameni, orânduiţi după sfinte legi, din care plânsul limbii îl culegi…

Uzdinul, pâmânt cu neam românesc, care aşteaptă prin freamăt de fântâni, izbăvirea, îşi găseşte, în limbajul poetic barbian, un cadru propice de exprimare idilic-simbolistă. Călare, metaforic scriind, pe Spaţiu şi Topos, ridicat la rang de Simbol, având Crucea lui a fi volum eponim… răstignită pe maluri înstrăinate, poetul îşi sanctifică genial – hiperbolic satul ca o Împărăţie a Ultimului Vasile, iată adevărata Artă! Epopeea Ultimului Vasile… Răstignitului…

Bolnav şi murdar şi rătăcit, op.cit. pag.51

Poetul îşi însoţeşte cititorii plângând cu stropi de pustiire în lumea de Pe când la Uzdin se scriau basmele, cu eroi români, case… din care… Plecăm…

Din 1716

tot plecăm

Plecăm… grav

atemporal… şi glăsuim aşa

de la om la om.

Habitat de plai şi dor, Uzdin coace grădini cu spice din care, iată, Român se naşte poetul… sorescian se exprimă şi alecsandrian pastelează mirifice ţinuturi…Pentru că atunci când m-am născut

româneşte m-au îmbrăcat

……………………….

Apoi mi-au îndulcit viaţa

Alexandru-Vasile şi Elena-Maria… op.cit. pag.46

Cum poţi şterge rugăciuni doinite sau vecernii cu murmur de zvon din scris de Baron!?

3. „Aşa, dragul se explică” conţine douăsprezece poeme, dintre care opt Miniaturi, răsfrânte în diferite sintagme. Acum vom zăbovi într-un alt Registru de exprimare.

Compoziţiile sunt aranjate în stil aforistic, cu menţinerea aceluiaşi ton dulceag-grav de strigare! Sunt tot aceleaşi legături spirituale care le exced pe cele fizice, din aceeaşi minte netopită existenţial. Da! Acum, accente sublime se ataşează trainic pe coame de fulguiri miniatural-motivate. Miniaturi de azi… din văgăuni… ale întâlnirilor… ale căutărilor… nebăute… sau de ce nu?… de veghe… pe alocuri!

Că sunt Haiku sau simple plăsmuiri aceste distihuri, terţine, catrene, cvintete sunt stiluri de compunere specifice unui poet consacrat, care nu mai aşteaptă să îi fie decriptate temele şi motivele scrisului ci le podobeşte singur… ca mai apoi să exclame…

să tac, să tac…să tac…

Da-ţi-mi voie…

…………………………….

Azi sunt luni de zile

de când n-am fost la tine

Locuiesc în mine

………………………..

Îmi strâng la piept

vânturile, ploile, norii negri

Amintirile mele pământeşti…

Am ales doar câteva Miniaturi din care răzbeşte lumina candelelor sufletești pe care poetul le trimite înspre noi, cum altfel, decât cu dorul singurătăţii şi sentimentul apropierii de Femeia care îi este cum altfel decât tot mai pe Aproape dintr-un Departe poetic silabisind… Doamna Poezie!pentru că, spune poetul

Sunt oaspetele tău orb

Şi tu aceasta n-ai observat… ca…

Să te văd mai văd o dată

îmbrăcată

în poezia mea… op.cit. pag. 76

Ultima parte, a patra, a volumului ne îndrumă spre Poteci greceşti, dar şi aici, ne întâmpină Miniaturi… poetic-îngenunchiate! Dincolo de receptările noastre liric-subiective, Poetul este un Călător! Pe drumuri când de suflet, când de dor, când geografic, călător! Că îşi joacă mai mult ori mai puţin rolul de fin observator sau autopersonificator, un lucru e cert – Statutul de poet, Starea lui a fi sau Melancolica zbatere converg înspre un Eu Poetic care traversează curentul contemporan al poeziei cu toate plămădirile versificatoare.

Experienţele proprii sau adresările directe înspre potenţialii cititori fac văzute valenţele literare care nu îi sunt străine poetului Vasile Barbu.Poeţii până la sfârşitul lumii.

Lor!

căci

Sfârşitul lumii mele

dintotdeauna era

pe 6 septembrie…

iată cum poetul născut… şi nu.. făcut… îşi jocă rolul, propriul, fără mască. dezvăluindu-ne nouă cititorilor, un tablou cu scâncet, căruia va trebui să îi percepem substanţa exprimării.

Câteva consideraţii de ordin versificator-prozodic, în loc de Concluzii

Mai toate mijloacele de exprimare lirică, de versificaţie, sunt prezente în această nouă apariţie editorială, ca, de altfel. în întreaga operă a vajnicului Poet român, Vasile Barbu.

Inedite sau edite, căci poetul înfiinţează şi expresii proprii, sunt, în poezia barbiană personificările, căci poetul îndeamnă a picta

şoapta

lacrima

zborul

lumina

umbra

el, poetul, care scrie

Plouă în mintea

celui care scrie, op.cit. pag. 32

Desigur, ca orice Om din Sat care are instrucţia minimă pentru a-şi pune Uneltele minime de scris în slujba Bobului de Jar cu Har spre a aduce Scânteieri identitare, poetul îi slujeşte satului scris cu majuscule, Uzdin, dar şi Bisericii, Ctitorilor Limbii , Scriiturilor scripturale-Atotputernice, Mihai, Creangă, Coşbuc, Blaga, Rebreanu,Sadoveanu ş.a. pitulaţi prin Colonade de Voroneţ sau Putna aproape de Tatăl Nostru Atotputernic! Iată metonimice exprimări întregind Întregul!

Din modesta noastră lupă de filolog, plecat tot din sat, desluşim alte exprimări nostalgic consemnate pri epitete post sau antepuse, spre a spori acelaşi fior liric

Ochii tăi sunt beţia mea op.cit. pag. 30

ochi pribegi – epitet postpus

sau

trezirea tăcerii cu forme de exprimări prin verbe la diferite timpuri

perfect compus

imperfect sau forme inverse de perfect compus

tocmai pentru a spori corola limpede a multiplei exprimări româneşti  ca să nu abdice nici metaforizând scriitura

Plouă în mintea celui care scrie

Caută-ţi odihna în timpul clipei

Singurătate

călare pe stropi de ploaie

La banchetul de gală

dat

în cinstea singurătăţii mele

… coroană de lacrimi…

sau

repetiţii adverbal-negative

Nu şi nu, nu şi nu…

interogaţii retorice

A cui o fi?

enumeraţii

Glad şi Mircea, despre Ţepeş

………….voi cânta din fluier…………….din oase şi din limane……din nevoile orgoliului singuratic

din acest pârjol al lumii… sau antonimice construcţii

Pe noi aici

şi întunericul ne luminează

sunt, aşadar, câteva mijloace de exprimare care îi conferă operei o notă de dimensiuni majore.

Spunem la final că Poetul şi Poezia, ca Entitate, resuscitează sentimente care, apoteotic, duc înspre un Drum spre Lumină, la care, cu certitudine aspiră Domnul Vasile Barbu!Frumos şi etic este acest drum cu Opera Sa! Poetică! Iar când Singurătatea este un Personaj ni vue, ni connue din versuri dar scrisă şi însufleţită, e semn că Poetul nu o ignoră, ci o adoră! Aceasta este quintesenţa rostuirilor, ascunse, prin scris! La propriu şi la figurat! Ca un adevărat Sacrament!

Florica R. CÂNDEA, Arad