Sâmbătă, la deschiderea Punctului de Trecere a Frontierei Grăniceri-Elek am avut plăcerea de a întâlni un cetățean al locului, pe nume Petru Gros, ajuns la venerabila vârstă de 81 de ani. Până aici nimic deosebit dar povestea lui e de-a dreptul minunată. Acesta povestește cum trecea în țara vecină, Ungaria fără nici o problemă, avea pământuri pe teritoriul vecin și însoțit de mama lui, mergeau la munca câmpului. Asta se întâmpla prin anul 1943. Din păcate în anul 1948, rușii au închis această frontieră, singurul mod de a trece dincolo pentru a-și vizita „rudeniile„ așa cum le numește Petru Gros, era Permisul de Mic Trafic, dat de comuniști doar celor ce locuiau în localitățile de frontieră.

„Pentru mine personal redeschiderea acestui punct de frontieră înseamnă enorm. Am ajuns la vârsta de 81 de ani și pot din nou să trec liber granița și să-mi vizitez „rudeniile” de la Kityhasz, lucru care nu l-am mai putut face din anul 1948, de când rușii au închis granița. An neamuri și la Gyula și mă bucur foarte mult că le pot eu vizita și mă pot și ele vizita pe mine, fără să mai fie nevoite să facă un ocol pe la Vărșand. Prima oară am trecut granița la vârsta de opt ani. A tebuit ca mama mea să-mi facă fotografie ca să pot merge însoțitor lângă ea. Mergeam cu căruța cu doi cai, cu plug, cu grapă cu toate uneltele câmpului, nu era prea mare câștigul dar trebuia să mergem dincolo să lucrăm pământul că era moștenire de la bunicii mei” ne-a povestit Petru Grosu din Grăniceri

La deschiderea oficială a frontierei, Petru Grosu din Grăniceri a venit însoțit de documentele de atunci, păstrate cu grijă drept dovadă a ceea ce a trăit de-a lungul existenței sale. Vă prezentăm mai jos aceste documente, de care localnicul nostru este foarte mândru.