A trecut la cele veșnice Părintele Ioan Montoi, ale cărui daruri, primite de la Cel de sus, au alinat suferințele, grijile și nevoile celor care s-au îndreptat spre el. Credința și rugăciunea au fost temeiul tuturor faptelor bune pe care le-a făcut sau mijlocit.

Părintele Ioan Montoi s-a născut la data de 7 mai 1955, în localitatea Hălmagiu, județul Arad. După absolvirea şcolii primare și a celei gimnaziale a urmat cursurile liceale la Seminarul Teologic.

În aprilie 1975, este hirotonit preot pe seama Parohiei Birtin, Protopopiatul Brad, de unde, în iunie 1978, este transferat în Parohia Bunea Mare, Protopopiatul Făget, iar în noiembrie 1981, în Parohia Susani, același protopopiat.

În anul 1986, se transferă în Parohia Tâmna, Mehedinți, unde slujește până la 1 ianuarie 1989, când se transferă în Parohia Ignești, Protopopiatul Sebiș, unde construiește actuala biserică parohială.

La 1 decembrie 1994 se transferă în Parohia Tăgădău, Protopopiatul Ineu, unde renovează integral biserica parohială, aceasta fiind târnosită de către IPS Părinte Timotei la 11 ianuarie 2015. La Tăgădău slujește până la pensionarea sa, la 1 februarie 2018.

Trupul neînsuflețit al Părintelui Ioan Montoi este depus în capela Cimitirului ortodox din Lugoj.  În această seară (miercuri, 17 aprilie), de la ora 20.30, se va săvârși slujba priveghiului, iar mâine  (joi, 18 aprilie), începând cu ora 13.00, se va săvârși Slujba înmormântării, în același cimitir.

Bunul Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească în Împărăţia Sa cea cerească împreună cu aleşii Săi!

În cadrul celei de-a doua ediții a programului ”Hristos în cetate”, organizată de Consiliul Județean Arad și Centrul Cultural Județean Arad, într-un parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, cel mai important biblist român contemporan, cunoscutul profesor Vasile Mihoc  de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, va susține o conferința publică ”Hristos – contemporanul nostru” la Teatrul Clasic “Ioan Slavici”, joi 12 martie 2015, ora 18.00.

Părintele Vasile Mihoc este doctor în teologie din anul 1983. Între anii 1977-1979 a studiat la École Biblique et Arhéologique Française din Ierusalim, devenind titulaire (1978) şi diplomé (1979) al acestei faimoase instituţii de specialitate. Părintele profesor este o personalitate teologică recunoscută pe plan biblic european, fiind membru al Society of Orthodox Biblical Scholars, al Studiorum Novi Testamenti Societas (S.N.T.S.), al Colloquium Paulinum (Roma), membru al Comitetului executiv al Toward Jerusalim Council II (T.J.C. II). În spaţiul teologic biblic românesc părintele profesor este o prezenţă remarcabilă, fiind membru fondator al Societăţii Biblice Interconfesionale din România şi al Uniunii Bibliştilor din România.

A participat la multe întâlniri ştiinţifice în diferite ţări ale lumii, la conferinţele Societăţii Bibliştilor Ortodocşi (în Grecia, Cipru, Bulgaria), la sesiunile Colloqium Paulinum (Roma), la întâlnirile internaţionale ale Toward Jerusalem Council (în Austria, USA, Israel, Germania, Cipru, Etiopia, Kenya, Argentina etc.).

Pentru activitatea pastoral-misionară şi teologică universitară, Pr. Prof. Vasile Mihoc i s-a conferit distincţia de iconom stavrofor (1985), cruce patriarhală (2001), cruce de stavrofor de la Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului (1997), medalia aniversară „1900 de ani de la scrierea Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul”, de la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I (Patmos 1995), Crucea „Andrei Şaguna” (2009), crucea de Cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Polonia (2010).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile!

scris de: prof. Ioan Tuleu

În 26 decembrie 2013, a doua zi a marelui praznic al Nașterii Domnului, părintele dr. Pavel Vesa a trecut  în eternitate, îndoliind lumea clerului ortodox arădean și comunitatea istoricilor din Arad. A plecat dintre noi un mare om de cultură și cel mai prolific istoric ecleziastic al ultimelor decenii, lăsându-ne ca moștenire 19 cărți semnate de el, prima în 1997, iar ultima, a 19-a, a ieșit de sub tipar doar cu 10 zile înainte de moartea prematură, la doar 58 de ani, a părintelui istoric. A plecat în lumea celor drepți cu pixul în mână, pentru că mai avea proiecte în lucru, anul acesta propunându-și să termine de scris alte două volume.

Ultima carte, pe care n-a mai apucat să o lanseze către cititori, este dedicată episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768), care a fost, așa cum o spune chiar autorul „cel mai vrednic episcop de Arad din secolul al XVIII-lea, de numele său legându-se biruința definitivă a ortodoxiei în Bihor și Hălmagiu, o bogată activitate pastorală, gospodărească și culturală, pe alocuri chiar deosebit de interesantă. A fost un episcop cu multă învățătură, bun slujitor al altarului și a purtat, ca și înaintașul său, mitropolitul de mai târziu Pavel Nenadovici, în perioada lui arădeană, demnitatea de sfetnic regesc. Era un bun cunoscător al mai multor limbi străine. Alături de limbile sârbă și română, mai cunoștea slavona, greaca, latina, de asemenea limbile rusă, germană, franceză și maghiară”. Doar din înșirarea limbilor cunoscute de episcop ne dăm seama de dimensiunea lui culturală.

Episcopul Sinesie Jivanovici este analizat însă într-un context mai larg, istoric și eclesial, pentru că el a fost integrat total epocii pe care a trăit-o, înfruntând toate adversitățile generate de numeroșii adversari. Doar din citarea titlurilor capitolelor ne dăm seama de cuprinderea, am zice exhaustivă, a epocii și personalității episcopului: „Situația Episcopiei Aradului la mijlocul secolului al XVIII-ea”, „Alegerea, numirea și instalarea în scaunul de episcop”, „Jurisdicția Episcopiei”, „Reședința episcopală”; „Biserici episcopale” etc

Și această ultimă lucrare a părintelui dr. Pavel Vesa este scrisă în același stil sobru, precis, cu multă acribie și obiectivitate, atent la detalii. În special, vrem să reliefăm obiectivitatea istoricului, care nu se dă în lături de a puncta și lucrurile mai puțin plăcute din activitatea clericilor și credincioșilor. Este și descriptiv dar și analitic în același timp, însă nu forțează interpretări doar de dragul de a fi original.

Bibliografia afișată este vastă, încât putem spune că epuizează sursele, iar anexele publicate la sfârșitul cărții întregesc sentimentul de autenticitate a celor expuse în volumul de față. Mai spunem doar că lucrarea poate fi deosebit de utilă celor care au îndemnul de a elabora monografii ale localităților din județ dar și publicului larg iubitor al istoriei eclesiastice.

Din nefericire, arădenii au pierdut, prin moartea prematură a părintelui Pavel Vesa multe alte lucrări, care ar fi întregit imaginea ortodoxiei românilor de pe aceste meleaguri mureșene și crișene.