„Restituțio in integrum”, catastrofala decizie din 2005 a guvernului Tăriceanu

 scris de:prof. Ioan Tuleu

Șeful Agenției Naționale Pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), George Băieșu, a fost amendat pentru că nu a plătit contravaloarea proprietăților adjudecate de petiționari, conform hotărârilor judecătorești, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentințelor. El ar trebui să plătească din buzunarul propriu întârzieri de ani de zile, dar nu din vinea lui, ci din cauza enormului număr de dosare și a lipsei banilor pe care Guvernul nu a reușit să-i vireze instituției pe care o conducea.

Dar George Băieșu nu este decât victima catastrofalei legi 247, votată în 2005, prin asumarea răspunderii de către guvernul Tăriceanu.

Această lege venea, conform inițiatorilor, să repare „in integrum” nedreptatea făcută de regimul comunist atunci când a naționalizat marile averi. În fond la guvernare se afla „Alianța DA” (Dreptate și Adevăr), care voia să facă dreptate până la capăt, până la ultimele consecințe și care a fost votată de români în decembrie 2004. Numai că Legea a creat posibilități extraordinare pentru fraudă prin posibilitatea ca restituirea să se poată acorda și celor care cumpărau „drepturile litigioase”. Adică petenții care din diferite motive nu reușeau să intre în proprietate, deși erau moștenitori legitimi, puteau vinde drepturile unor persoane care nu aveau nimic de-a face cu moștenirea, dar care aveau suficiente relații pentru a forța adjudecarea averii în justiție. S-a creat astfel o imensă rețea, la nivelul întregii țări, alcătuită din avocați, notari, judecători care a reușit, prin mijloace de cele mai multe ori ilegale, să determine restituirea unor imense averi (păduri, imobile, terenuri) unor indivizi lipsiți de scrupule care au speculat legea dar mai ales pe adevărații proprietari.

Prejudiciul făcut statului se ridică la miliarde de euro și tocmai acest fapt a dus până la urmă la un imens scandal și la recunoașterea greșelii făcute, chiar de către fostul președinte Traian Băsescu, care, la final de mandat, a devenit „înțeleptul satului” spunând că niciunde în Europa nu a fost adoptat principiul „restituțio in integrum”. Mai alaltăieri și unul dintre fruntații PDL, Cezar Preda, recunoștea greșeala și admitea că legea a fost poate făcută tocmai pentru a se putea frauda de către băieții deștepți. Culmea este că unul dintre susținătorii fervenți ai legii este chiar acest „Saint Just” al politicii românești,  doamna Monica Macovei.

Sigur, se poate pune întrebarea, dacă se recunoaște greșeala făcută în 2005, de ce nu a fost amendată legea ? Dar cine să fi îndreptat greșeala dacă cei care au votat legea s-au aflat la guvernare într-un fel sau altul de atunci și până acuma. Până în 2008 a condus țara guvernul Tăriceanu, din 2009 prim ministru a fost Emil Boc, președinte PDL, care a votat legea, iar din 2012 Victor Ponta este aliat la guvernare cu PNL și din 2013 cu aripa Tăriceanu a acestuia. Și atunci cum să se schimbe legea care a fost susținută cu atâta tărie de liberali.

Dar iată că „Afacerea Microsoft” nu a rămas singurul exemplu de mare corupţie, cu sume ce ajung la zeci de milioane de euro, ci „Afacerea EADS” ar putea chiar să o întreacă. De data aceasta implicaţi nu sunt americanii ci germanii, daţi nouă exemplu suprem de cinste. Şi nu sunt implicate nişte nişte persoane necunoscute ci între acuzaţi sunt chiar persoane la nivel foarte înalt, între care fostul cancelar, Gerhard Schroder. Şi cum să nu fie tentaţi „bieţii” români cu funcţii înalte la vederea euroilor care îi puteau propulsa dintr-o dată în cercurile înalte ale puterii banilor. Pentru că banii sunt fără frontiere, ei trec graniţele fără viză, dându-ţi acces la toate fericirile lumii.

Să nu uităm însă cum occidentalii au făcut presiuni foarte mari pentru ca românii să adopte legile de restituire „in integrum” a marilor averi, inclusiv pădurile, pentru că beneficiarii erau chiar cetăţeni din statele lor, şi astfel s-a ajuns la situaţii incredibile, în care cererile de restituire să depăşească ceea ce ar fi fost cândva în proprietatea reclamanţilor, iar românii au intrat cu entuziasm aducător de profit în acest joc.

Şi apoi privatizările nu s-au făcut la insistenţele organismelor occidentale, care au folosit inclusiv şantajul, pentru ca în cele din urmă mari firme româneşti profitabile să intre în portofoliul companiilor transnaţionale, creîndu-ne apoi mari dependenţe ? Nu se va şti niciodată cât a pierdut statul român şi noi toţi din aceste „afaceri” extrem de păguboase, care ne-au dus în situaţia de a cerşi de la bănci străine pentru ca înfeudarea să fie completă.

S-ar putea ca justiţia din România să facă, cel puţin parţial, dreptate în cazul celor două afaceri pomenite,  dar aşteptăm cu interes ce se va petrece în această privinţă şi peste ocean şi aici aproape de noi, în Germania, fratele mai mare din Uniunea Europeană !

scris de: prof. Ioan Tuleu

Premierul Victor Ponta, liderul unui partid de stânga, s-a hotărât să dea dovadă de mărinimie, uitându-se la dreapta „jerpelită”, și să reducă cu cinci la sută contribuțiile patronatului din România la ajutoarele sociale. În felul acesta le-ar rămâne firmelor mai mulți bani pentru investiții este argumentul inițiatorului legii. Investiții în vile, mașini scumpe, vacanțe exotice am spune noi. Măsura la care s-a gândit Guvernul, votată de parlamentul și el de stânga, este evident una de dreapta.

În schimb, președintele Traian Băsescu, care se erijează în cel mai autentic purtător al acțiunii de dreapta, este împotriva acestei măsuri „populiste șți electorale”, cum o caracterizează, și plânge pe umerii pensionarilor care, vezi doamne, nu își mai vor primi drepturile. Gaura din bugetul de pensii se va mări nepermis de mult este de părere președintele. Evident domnul Traian Băsescu se situează la stânga în această problemă, apărând statul social, despre care spunea cândva că se află pe marginea prăpastiei.

De la stânga la dreapta și invers, după cum dictează interesele electorale, se pare că lucrează liderii noștri schimbându-și haina politică în fiecare zi, derutând cetățeanul care, cinstit fiind, s-a aliniat și el după simpatii și crez; la stânga pentru statul social sau la dreapta pentru statul liberal. Dar ce te face atunci când una spune doctrina și alta face partidul sau liderul. Dar eu atunci cu cine votez va spune cetățeanul turmentat după atâtea viraje luate pe șoseaua politicii românești !