scris de: prof. Ioan Tuleu

S-au stins repede ecourile pricinuite de atacul asupra Charlie Hebdo, lumea a manifestat pentru libertatea de exprimare neîngrădită, autoritățile au „executat” făptașii și totul a revenit la starea de dinainte. Adică peste tot în lume mor oameni pentru libertate de exprimare, pentru libertate religioasă, libertate națională etc. Și așa a fost de când lumea Lume. Întotdeauna oameni „curajoși” au provocat moartea și ea a venit repede, mai repede decât s-ar fi așteptat. Iată un exemplu, care se aseamănă cu cel invocat mai sus și care a provocat atâta indignare, întâmplat cu foarte mult timp în urmă, ai cărui protagoniști l-au insultat tot pe Mahomed, într-un mod mult mai direct, la el acasă:

Creștinii se arătau uneori inconștient de provocatori. În anul 1391, patru călugări franciscani au strigat în al-Aqsa (Cel de-al treilea loc sfânt al Islamului, ca importanță) că „Mahomed a fost un stricat, un ucigaș și un căpcăun, care credea în curvăsărie ! Cadiul le-a oferit șansa de a retracta ceea ce spuseseră. Când ei au refuzat, au fost torturați și bătuți până ce aproape că și-au dat duhul. Un rug a fost aprins în curtea bisericii, unde gloata „de-a dreptul beată de furie” i-a sfârtecat în bucăți, astfel încât n-a mai rămas urmă de formă omenească, după care i-a făcut kebab. A fost o provocare care n-a folosit nimănui, dimpotrivă a stricat relațiilor dintre creștini și musulmani care și așa nu erau în termenii cei mai buni.

Din păcate nu se învață din istorie pentru că mulți nu o cunosc și aceștia repetă greșelile trecutului, iar alții chiar aceasta urmăresc, să provoace ura și răzbunarea  chiar dacă în joc nu este doar viața lor ci și a semenilor față de care ar trebui să manifeste „dragostea frățească” propovăduită de Scripturi. De toate Scripturile !