În aceste zile premergătoare Crăciunului, un grup de învăţători şi profesori arădeni şi timişeni au fost cu colinda în Serbia, la Vârşeţ şi Mesici, la invitaţia lui Teodor Groza Delacodru, poet şi profesor la Liceul ”Borislav Petrov Braţa” din Vârşeţ.

S-a colindat la Catedrala Episcopală Ortodoxă Română ”Înălțarea Domnului” din Vârșeț şi la biserica ortodoxă română ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Mesici.

În Vârşeţ au fost întâmpinaţi deasemenea de profesorul Milan Mikşa de la Şcoala de Chimie din Vârşeţ, de profesoarele Doina Ardelian şi Elena Lelea.

La Mesici, părintele paroh Cornel Juică a adunat mai tot satul. Aici, grupul de colindători din România a avut onoarea să se întâlnească şi cu doamna Lenuţa Ţăran, preşedinta comisiei pentru relaţii internaţionale a Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia, cu domnul Lavinel Pitik, coordonatorul pentru minorităţi naţionale din administraţia municipală Vârşeţ, cu doamna Mariana Stratulat, jurnalistă la săptămânalul Libertatea din Pancevo, cu echipa televiziunii Novi Sad, cu primarul satului Mesici. La masa de după colindă s-au pus la cale noi proiecte de parteneriat între delegaţia din România şi între mai vechii şi mai noii prieteni români din Serbia.

Alături de învăţătorii Mihai Henţ şi Pavel Filipaş, care tocmai şi-au lansat un CD cu colinde la Viena, au fost şi profesorii Florica Cândea, Loredana Tudorescu, Sorina Groza, Petru Gherman, Viorel Suciu, Emilian Ciorogariu, Viorel Dolha (preşedinte al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România) împreună cu alte rude şi prieteni ai dascălilor.

[nggallery id=258]

Scris de Ioan Tuleu

Așa cum se știe, România este înconjurată la granițele ei de un șirag de așezări românești, în care oamenii trăiesc, se bucură și suferă pentru patria mamă mai mult chiar decât o fac aceia din interiorul granițelor. Dintre aceștia românii din Banatul sârbesc sunt cei mai aproape ca simțire românească, ca tradiții și limbă de noi, care am avut șansa istorică de a ne situa în interiorul României Mari. Știam asta, dar am avut ocazia să ne convingem încă o dată luni, de ziua Pioasei Paraschieva, când am participat alături de o delegație formată din 25 arădeni, plus doi maramureșeni la transportul și sfințirea unei cruci, sculptate în lemn de gorun, vechi de 250 de ani, care a fost dăruită comunității românești ortodoxe din Mesici, un mic sat așezat la poale de dealuri, la 12 kilometeri de Vârșeț.

Inițiativa de mare simțire românească se datorează profesorului Eugeniu Criste, directorul serviciului județean Arad al Arhivelor Naționale, doamnei Florica Ranta Măcean, doamnei Anca Demeter și domnului Horia Truță și s-a materializat ca urmare a unei colaborări de aproape trei decenii cu profesorul și poetul Teodor Groza Delacodru, român din satul Mesici,  care de tot atâția ani promovează cultura românească în satele din Banatul sărbesc.

S-a nimerit ca ziua de luni să fie foarte frumoasă, așa că drumul și adăstarea noastră la Mesici a întrunit, pe lângă căldura sufletească a oamenilor locului și condițiile atmosferice propice pentru o întâlnire marcată de intense sentimente naționale. Primirea în satul ascuns în valea de sub dealurile Vârșețului a fost emoționantă, fanfara Turturica intonând cântece naționale în curtea bisericii ortodoxe, iar prelații, în frunte cu Prea Sfințitul Daniil al „Daciei Felix” (Episcopia ortodoxă română din Voievodina) au rostit cuvinte de bun venit fraților români din țara mamă. Sfințirea crucii adusă din Țara Maramureșului a fost oficiată de Preasfințitul Daniil, de parohul bisericii locale Cornel Juică, preotul Emil Roman din Arad și alți prelați, la slujbă participând și numeroși locuitori care s-au închinat cu evlavie în fața crucii ce simboliza, prin lemnul minunat sculptat de Dănuț Ioan, unitatea de credință ortodoxă românească a tuturor românilor, a celor din Țară și a celor din diaspora. Am reținut din cuvântul Prea Sfințitului Daniil că „crucea este aceași pretutindeni, dar piroanele sunt diferite„ făcând referire desigur la soarta conaționalilor noștri răspândiți în cele patru zări.

Teodor Groza Delacodru, sufletul întregii manifestări ne-a mărturisit că Eugeniu Criste este „capul răutăților” care i-a promis într-una din multele întâlniri: „Fii atent că îți vom dona o troiță adusă din Maramureș, care să întrețină, aici în acest sătuc cel puțin, dragostea față de neam și biserica sa.

Mai simțim nevoia să adăugăm că Mesici are 217 locuitori, din care 200 sunt români ortodocși, că biserica a fost înălțată în anul 2005, că în sat ființează fanfara „Turturica”, fondată în 1934, că există o bibliotecă în care majoritatea cărților sunt românești, că oamenii sunt abonați la ziare românești, că echipa de fotbal se cheamă Haiducul etc. Am văzut și noi încăperile care găzduiesc expoziția cu trofeele fanfarei câștigate în lungul anilor, biblioteca în care Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan Slavici sunt „sfinții” la care se închină suflarea românească a satului.

Manifestarea s-a încheiat într-o atmosferă entuziastă, toată lumea cântând cu însuflețire ”Noi suntem români”; „Treceți batalioane române Carpații”, melodii populare bine cunoscute și de cei din Mesici. Încheiem prin a ne exprima convingerea că prin manifestarea de la Mesici s-a mai pus o cărămidă la înălțarea edificiului culturii românești acolo la românii din Serbia-Vievodina.

[nggallery id=74]