Karolis Laukzemis – 29 de ani, 1,88 m – este primul transfer realizat de UTA la începutul acestui an. Atacant de careu, internațional lituanian, acesta a evoluat în ultimul sezon în campionatul Kazakhstanului, la gruparea Kaysar. La națională a contabilizat 27 de selecții și două goluri, evoluând în partidele din preliminariile campionatului mondial cu Bulgaria, Elveția și Irlanda de Nord și în amicalul disputant de selecționata baltică în compania Kuweitului.

Prezentat de impresarul Bogdan Apostu, în cadrul unei conferințe de presă, Karolis Laukzemis a declarat: „Sunt fericit să fiu aici, la UTA, un club mare. De-abia aștept momentul în care vom juca pe teren propriu cu un stadion plin, alături de fanii noștri minunați. Sper să mă simt bine și să ajut echipa cât mai mult. Cred că sunt într-o stare fizică bună, mă pot antrena, am nevoie doar de câteva săptămâni pentru a ajunge la forma maximă, pentru meciuri. Este un proces, dar cred că la primul meci oficial voi fi 100%. Am vorbit cu Vorobjovas și Baravykas, mi-au spus care sunt condițiile. Este bine când ai în aceeași echipă jucători din aceeași țară și sper să mă vor ajuta să mă acomodez cât mai repede. Sunt muncitor, încerc să lupt pentru fiecare minge, voi încerca să joc cât mai bine. Înainte să primesc oferta de la UTA, am urmărit rezultatele echipei pentru că prietenii mei jucau aici, am văzut câteva rezumate din Liga 1, în special de la meciurile UTA-ei. Prima impresie a fost „wow” când am văzut atmosfera de la meciurile de acasă, am fost foarte impresionat”.

„Este un atacant puternic, un atacant pe care l-am căutat inclusiv în vară. Din fericire, acum s-a ivit această oportunitate și am putut să-l aducem. Karolis este primul atacant, pentru că mai vrem să aducem încă unul. În ceea ce-l privește pe Karolis, eu zic că va fi pregătit pe 23 ianuarie, e aici în ziua reunirii, va parcurge toți pașii necesari. E adevărat că a încheiat sezonul de toamnă puțin mai repede decât l-am încheiat noi, dar acest lucru poate să fie un avantaj, nu un impediment. Spun asta pentru că, de multe ori, jucătorii au nevoie de o perioadă de repaus. La noi, perioada asta a fost destul de scurtă, fotbaliștii noștri au avut foarte puține zile libere la dispoziție. Este un avantaj faptul că are doi conaționali la echipă, dar nu a fost argumentul decisiv pentru transferul săi. Criteriile de selecție au fost altele, dar 100% faptul că are doi prieteni în vestiar va fi un avantaj pentru el în tot ceea ce privește adaptarea lui la România, la club și la pretențiile Ligii 1” a concluzionat antrenorul „Bătrânei Doamne” Laszlo Balint.

scris de: prof. Ioan Tuleu

Armata germană a fost urmată, în timpul ofensivei sale în interiorul Uniunii Sovietice, de aşa numitele Einsatzgruppe, unităţi de comando care aveau sarcină de a anihila evreii, partizanii şi toţi cei consideraţi periculoşi. Din păcate acestor bande de ucigaşi li s-au alăturat şi numeroşi localnici, aşa cum s-a întâmplat în episodul următor, descris de Ian Kershaw într-o biografie a lui Adolf Hitler: „Unităţile ucigaşe au fost ajutate la început de naţionalişti lituanieni încurajaţi să săvârşească pogromuri sângeroase împotriva evreilor. La Kowno, mai mulţi evrei au fost omorâţi în bătaie, cu bâta, unul câte unul, de un fanatic local, în vreme ce mulţimile de privitori – femei care-şi ţineau în braţe copiii ca să poată vedea, aplaudau şi aclamau. Un martor ocular îşi amintea că vreo 45-50 de evrei au fost omorâţi astfel în trei sferturi de oră. După ce măcelarul îşi termină treaba, se urcă pe grămada formată din cadavre şi cântă la acordeon imnul naţional lituanian. Soldaţii germani priveau nepăsători, unii dintre ei făcând fotografii. Aflând despre atrocităţi, comandantul Wehrmachtului din zonă, general-colonel Ernst Busch, spuse că este vorba de nişte dispute interne şi că el nu are nicio autoritate să intervină. S-a considerat că respectiva chestiune ţine exclusiv de poliţia de securitate”. (Ian Kershaw, Hitler, Editura Meteor Press, p. 635)