Pentru al patrulea an, Facultatea de Ştiinţe Umaniste şi Sociale din cadrul UAV Arad a lansat provocarea creaţiei către adolescenţii din Arad şi din ţară.

Ediţia a IV-a a Concursului naţional de creaţie literară şi eseistică „Adolescenţa şi provocările scrisului”, concurs înscris în Calendarul MECS 2015-2016, are loc în această perioadă la universitatea de stat din Arad.

„Proiectul literar al Facultăţii de Ştiinţe Umaniste şi Sociale este unul de succes. Numărul mare de participanţi înscrişi în ediţiile anterioare, faptul că a fost cuprins în Calendarul MECS dovedeşte că  iniţiativa colegilor mei este apreciată. Sperăm ca şi anul acesta să se bucure de acelaşi interes din partea elevilor iar numărul lucrărilor participante să fie tot mai mare. Mulţumim Inspectoratului Şcolar Judeţean pentru sprijinul acordat, pentru buna colaborare cu universitatea noastră” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr Ramona Lile

„Am fost alături încă de la prima ediţie a acestui concurs în calitate de profesor coordonator iar acum, în calitate de inspector de specialitate. Ne bucură această colaborare cu Universitatea Aurel Vlaicu din Arad şi sperăm să mai participăm la încă multe ediţii de aici înainte” a punctat inspectorul de limba şi literatura română din cadrul IŞJ Arad, Andreia Maxim.

Premiile pe 17 iunie

Zeci de lucrări ale elevilor arădeni au fost deja trimise spre jurizare. Pentru cei din alte judeţe, termenul final de trimitere al compoziţiilor este data de 17 iunie.

„Concursul se adresează elevilor de liceu, iar titlul este generic, nu este o temă impusă. Sunt patru secţiuni: proză (în limba română), poezie (în limba română), eseu (în limba română) şi proză/poezie/eseu într-o limbă modernă (engleză, franceză, germană). Aşteptăm cu interes să le evaluăm creaţiile şi să-i premiem pe cei mai buni” a precizat decanul facultăţii, conf.univ.dr. Otilia Huţiu.

Premierea celor mai talentaţi elevi arădeni va avea loc vineri, 17 iunie, în amfiteatrul A1 din Complexul M  al UAV.

Săptămâna aceasta elevii claselor a XI-a si a XII-a au dat simularea examenului de bacalaureat si ca de fiecare data ne-au iesit in fata lucrari care mai de care mai bizare, dar astazi va supunem atentiei lucrarea unei tinere, eleva in clasa a XI-a care a raspuns intr-un mod original la subiectul III, iar lucrarea sa ne-a fost facuta cunoscuta  pe blogul domnului Profesor Ovidiu Ivancu.

“Printre lucrarile corectate, gasesc un text al unei eleve careia aș fi onorat sa ii fiu profesor. In el regasesc multe dintre erorile pe care le comit eu insumi in fata claselor la care predau. Asadar, textul urmator este o incurajare publica adresată elevilor mei; daca au astfel de opinii (acestea sau altele!), as fi bucuros să le ascult.” spune Ovidiu Ivancu pe blog.

Iata ce a scris eleva in lucrarea sa:
“Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relația între un elev și oricare profesor. Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret. Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și la un moment dat prezența ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră. Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puțin la noi, ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră ați trăit adolescența, știți cum e. Poate vă aduceți aminte de momentele de tristețe sau de pasele proaste. Țin să vă anunț că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeți într-o clasă, uitați-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitați că nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare. Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva.”

Uimit de randurile citite, Ovidiu Ivancu ii raspunde elevei pe blog:

“Da, știm cum e adolescența, însă o cunoaștem acum doar teoretic. Memoria noastră e ușor disfuncțională; ne imaginăm întotdeauna că am fost adolescenți mai responsabili decât voi, ne închipuim că toată adolescența noastră a fost petrecută prin biblioteci, că eram cuprinși de o sete nemărginită de cunoaștere. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ar trebui să admitem că nu eram deloc așa. Așadar, învață să îți ignori profesorii atunci când îți cer să nu mai fii veselă. Învață să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem față, le aducem în fața clasei. Sensibilitatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îți spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înțelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditățile noastre.

Nicio pedeapsă nu trebuie să te facă să-ți pierzi libertatea interioară de a gândi așa cum vrei, așa cum crezi! Limba și Literatura Română, ai dreptate, nu se reduce la definiția romanului și a schiței. Trebuie să vi le dictăm în caiete pentru că unii consideră că ele sunt esențiale și le-au trecut în programa de bacalaureat. Literatura română e un obiect care trebuie să îți stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Dacă nu reușim să o predăm așa, înseamnă că noi suntem cei vinovați, nu materia în sine. Dacă suntem și preferăm să ne comportăm ca niște dinozauri, nu ne lua în seamă! Dinozaurii își imaginează că lumea le aparține, însă, în cele din urmă, ea aparține celor ca tine!

Fericirea nu poate fi predată de către noi. Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existența cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceți vinovați!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situația nu de a preda fericirea, ci de a o învăța de la voi. De data asta, voi sunteți profesorii! Dacă vedeți că suntem prea încăpățânați ca să învățăm ceva de la voi, procedați așa cum facem și noi. Treceți-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercați să ne faceți să înțelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsați-ne corigenți și mergeți mai departe! Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit.” scrie profesorul pe blogul sus mentionat.