Se pare că mult trâmbițatul „merit sportiv” fluturat de mai marii forurilor fotbalistice europene reprezintă doar praf în ochii credulilor.

O dovadă este și decizia pronunțată azi la Lausanne, acolo unde judecătorul englez din Manchester a respins apelul formulat de UTA, prin avocații săi, Cosmin-Flavius Costaș și Septimiu Ioan Puț, în speța înjumătățirii punctelor aprobată prin decizia Comitetului Executiv al FRF, pe 27 mai.

În aceste condiții, elevii lui Laszlo Balint vor ataca play-outul ligii secunde cu 25 de puncte, cu 5 mai mult decât Mioveni, Turris, respectiv 6 față de FC Argeș, Petrolul și Rapid.

Așa cum se știe, marți a avut loc audierea on-line a reprezentanților celor două părți, UTA și FRF (prin avocații Adrian Stângaciu și Paul Ciucur). Miercuri s-au adus completări, iar azi a venit verdictul, așadar unul negativ pentru „alb-roșii”.

În urma acestei decizii UTA a emis următorul comunicat:

„Vă informăm că apelul înaintat de clubul UTA la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, în ceea ce privește hotărârea de a înjumătăți punctele în play-off-ul Ligii a II-a, a fost respins.

Astfel, sunt validate hotărârile Comitetului Executiv de Urgență din 14 mai 2020 și Comitetului Executiv din 27 mai 2020.

Motivarea deciziei o vom primi săptămâna viitoare.

Nu regretăm că am atacat hotărîrea, în ciuda costurilor ridicate, pentru că apreciem că era de datoria noastră să apărăm munca echipei.

Nu ne oprim!”

În urmă cu puțin timp a venit și comunicatul din partea FRF, postat pe site-ul oficial:

„Tribunalul Arbitral al Sportului a respins vineri, 3 iulie 2020, contestația formulată de UTA Arad împotriva deciziei Comitetului de Urgență al FRF din 14 mai, validată de Comitetului Executiv, de a încheia ediția 2019-2020 a Ligii 2 cu un play-off între primele șase clasate.

Federația Română de Fotbal a fost reprezentată la TAS de Adrian Stângaciu, managerul departamentului juridic al FRF, și de avocatul Paul Ciucur.

Scenariul de finalizare a sezonului a fost dezbătut cu reprezentanții cluburilor din eșalonul secund. Varianta propusă de Departamentul Competiții a fost cea a play-off-ului, într-o singură manșă, între primele 6 clasate înaintea întreruperii competiției. Aceleași 6 cluburi care au solicitat și primit licența de participare în Liga 1, sezonul 2020-2021, pentru a nu fi afectată integritatea sportivă.

Punctele obținute până acum în sezon au fost înjumătățite. Formațiile clasate pe primele 3 poziții au avantajul de a disputa 3 din cele 5 meciuri pe teren propriu. La finalul play-off-ului, primele două echipe vor promova direct în Liga 1, în timp echipa de pe poziția a treia va disputa barajul cu locul 6 din play-out-ul Ligii 1. Decizia a fost validată de Comitetul Executiv al FRF în data de 27 mai 2020.

Vineri, 3 iulie, cu începere de la ora 17:00, este programat primul meci din play-off-ul Ligii 2, Turris-Oltul Turnu Măgurele – Campionii FC Argeș.”

Una dintre provocările majore pentru orice societate democratică, cum este și cea românească, constă în găsirea acelui echilibru între necesitatea asigurării siguranței cetățenilor – într-o lume tot mai bulversată de terorism, atacuri cibernetice, criminalitate transfrontalieră sau războaie hibride – și imperativul garantării drepturilor și libertăților fundamentale. Evident că acest lucru nu este deloc facil, iar instituțiile abilitate în domeniile respective trebuie să aibă un loc clar definit prin legi. În orice stat democratic, hotărârile Curții Constituționale sunt decisive și trebuie puse în aplicare prin intermediul unor legi sau ordonanțe de guvern.

În privința deciziei CCR din 16 februarie 2016 s-a așteptat cu nerăbdare motivarea. Odată publicată, aceasta a fost analizată, descoperindu-se în textul ei numeroase inadvertențe. Pentru a fi cât mai aproape de realitate, cităm din blogul jurnalistei Sorina Matei.

”UN ARTICOL DE COD DE PROCEDURĂ PENALĂ INDICAT DE CCR NU EXISTĂ, ALTELE SE REFERĂ LA ASIGURAREA MARTORULUI, LA DESCHIDEREA UNUI PACHET SAU LA INFILTRĂRI, NICIDECUM LA PUNEREA ÎN EXECUTARE A SUPRAVEGHERII TEHNICE 

Motivarea celor şapte judecători ai Curţii Constituţionale conţine erori grave indicate toate expres la punctul 36, pagina 16, din decizia nr. 51 din 16 Februarie 2016 ce prezintă exemple din codurile de procedură penală europene referitoare activitatea şi punerea în executare a supravegherii tehnice.

Un articol indicat de Curtea Constituţională în Codul de Procedură Penală al Germaniei nu există, un capitol indicat de Curtea Constituţională ca exemplu în Codul de Procedură Penală a Suediei nu se referă de fapt la executarea supravegherii tehnice, secţiunea indicată tot ca model de urmat din Codul de Procedură Penală al Slovaciei se referă la martori iar alte articole din codurile de procedură penală ale Cehiei şi Luxemburgului sunt şi ele greşite. Unul se referă la reţinerea/ deschiderea unui pachet/ transport iar celălalt la operaţiunile de infiltrare făcute în investigaţiile penale, nicidecum la acţiunile de punere în executare a supravegherii tehnice.

Alte articole indicate de cei 7 judecătorii constituţionalişti drept mostre în motivare fac referire chiar şi la colaborarea organelor judiciare cu serviciile de informaţii interne din statele respective.

Astfel:

 1. Motivarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 Februarie 2016, la pagina 16, în  paragraful 36 prezintă drept exemplu Suedia:” Capitolul 23 şi Capitolul 27 din Codul de procedură penală al Suediei”

Numai că respectivul capitol 23 din Codul de Procedură Penală al Suediei, indicat expres de judecătorii Curţii Constituţionale,nu se referă la metodele de punere în executare a supravegherii tehnice.

Iar capitolul 27 din Codul de Procedură Penală al Suediei, atunci când vorbeşte despre punerea în executare a mandatelor de supraveghere, face trimitere la The Telecommunication Act. 

The Telecommunication Act şi Radiocommunication Act, înlocuite în 2003 în Suedia de Electronic Communication Act, în articolele 8, 10 a, 16 c şi 22 face şi el referire la legea privind colectarea datelor electronice şi comunicaţiilor în serviciile de law enforcement intelligence.

2. Motivarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 Februarie 2016, la pagina 16, în  paragraful 36 face referire la modelul Slovaciei: “Secţiunea 88 din Codul de procedură penală al Slovaciei;”

Numai că secţiunea 88 din Codul de Procedură Penală al Slovaciei se referă la altceva. Respectiv la “asigurarea martorului” şi nu la metodele speciale de supraveghere. 

Secţiunea 115 şi 116 din Codul de Procedură Penală al Slovaciei fac referire la metodele de supraveghere tehnică, care pot fi verificate în derularea lor doar de “ofiţerul de poliţie sau lucrătorul departamentului specializat al poliţiei” dar acestea nu sunt date ca exemplu în motivarea judecătorilor Curţii Constituţionale.

În Slovacia, Serviciul slovac de Informaţii- SIS, principalul serviciu de informaţii intern, interceptează şi monitorizează telecomunicaţiile potrivit Legii 166/ 2003 referitoare la protecţia intimităţii împotriva uzului ilegal al echipamentelor de înregistrare, în baza unei autorizaţii de la judecător pe 6 luni.

           Are competenţă pe apărarea structurii constituţionale, ordine publică, apărarea suveranităţii, activităţi îndreptate împotriva securităţii, spionaj, terorism, crimă organizată, ameninţări grave la adresa intereselor economice, deconspirarea informaţiilor secrete de stat. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti pot fi restrânse de măsurile SIS numai în măsura şi maniera stabilite de lege. Poate folosi arma de foc în anumite condiţii, poate folosi măsuri speciale informative, operative, tehnico informative, poate supraveghea persoane şi evenimente. 

3. Motivarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 Februarie 2016, la pagina 16, în  paragraful 36, exemplifică şi cu Germania: “art.100 b şi 110 j din Codul de procedură penală al Germaniei;”

Articolul 110 J din Codul de Procedură Penală al Germaniei nu există, potrivit chiar variantei în vigoare şi aflată pe siteul ministerului de Justiţie din Germania. De altfel, nici secţiunile 110 d şi e nu se mai regăsesc în varianta adoptată a Codului de Procedură Penală a Germaniei. Există însă subsecţiunea 100J, şi nu 100 J, însă aceasta se referă la colaborarea autorităţilor cu serviciile de telecomunicaţii.

Articolul 100 b din Codul de Procedură Penală al Germaniei indică măsurile luate de biroul procuraturii publice, cu acordul instanţei de judecată, pentru punerea în executare a ordinului de interceptare însă acelaşi articol, la alineatul 3, vorbeşte despre “toate persoanele care furnizează sau contribuie la furnizarea de servicii de telecomunicaţii pe o bază comerciale, trebuie să permită instanţei, parchetului public şi funcţionarilor din forţele de poliţie să pună în aplicare măsurile şi să furnizeze informaţiile solicitate fără întârziere.”

Însă articolul 474 din acelaşi Cod de Procedură Penală al Germaniei, în alineatul 2,arată modalitatea de colaborare cu serviciile secrete: “Furnizarea de informaţii către serviciile de informaţii sunt reglementate de secţiunea 18 din Legea federală pentru Protecţia Constituţiei, prin secţiunea 10 din Legea Serviciului de Contrainformaţii al Forţelor Armate şi secţiunea 8 din Legea Federală a Serviciului de Informaţii”.

Secţiunea 492 din Codul de Procedură Penală al Germaniei, spune însă în alineatul 4, că “la cerere, datele”, în virtutea legilor federale pot fi transmise autorităţilor federale şi autorităţilor privind Protecţia Constituţiei, Biroului de Contrainformaţii al Forţelor armate federale şi Serviciului federal de Informaţii. 

Articolele 474 şi 492 din Codul de Procedură Penală al Germaniei nu se află în motivarea Curţii Constituţionale.

În Germania, există următoarele servicii de informaţii: BFV ( Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei) este serviciul principal şi national de informaţii şi are în coordonareLFV cu 16 oficii. Mai sunt: BND ( Oficiul Federal de informaţii) care activează ca serviciu extern, MAD ( Serviciul Militar), KSA ( Serviciul Strategic/Geospaţial de Informaţii), Oficiul Federal de Informaţii şi Securitate, care se ocupă cu contrainformaţiile şi criptări, şi Oficiul Federal de Criminalitate al Poliţiei care are în competenţă colectarea şi analizarea de informaţii, investiarea cazurilor de terorism, crimă organizată, trafic cu narcotice, arme, investigaţii financiare, securitate naţională, protecţie de demnitari, de martori dar se ocupă şi de speţe de interes public.

Oficiul Federal de Criminalitate al Poliţiei are personalul cel mai numeros dintre serviciile de informaţii al Germaniei, are atribuţii investigative şi de cercetare şi poate dispune supraveghere tehnică şi colaborează cu autorităţile judiciare.

La fel poate dispune şi BFV care ţine tot de ministerul de Interne federal, are personal la jumătate faţă de Oficiul Federal de Criminalitate al Poliţiei, dar poate folosi metode clandestine de cercetare atribuite prin lege, dar poate dispune şi supravegheri de persoane. Monitorizează activităţile anticonstituţionale, extremist, atacurile cyber, de contraspionaj, terorism şi activităţile care periclitează securitatea naţională.

Colaborează cu BND şi MAD.

Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei- BFV- principalul serviciu de informaţii al Germaniei- în subordinea ministrului federal de Interne, potrivit legii privind Oficiul Federal, legii privind îngrădirea secretului corespondenţei şi telecomunicaţiilor şi legii privind restrângerea intimităţii - poate culege informaţii referitoare la persoane. Le poate prelucra şi utiliza. Poate utiliza prin lege metode, obiecte şi instrumente pentru culegerea secretă de informaţii şi metode clandestine. Poate face filaj, folosi agenţi sub acoperire, poate face înregistrări audio-video, supraveghere de teledominicaţii. pe bază de regulament de serviciu ce trebuie aprobat de ministrul federal de interne care la rându-i informează comisia parlamentară de control. Poate culege informaţii referitoare la plăţi, conturi, mişcări ale banilor. Poate lucra gratuit cu persoane şi companii de transport oficial, aerian, de telecomunicaţii în strângerea de informaţii şi în baza unei aprobări a preşedintelui Serviciului Federal pentru Apărarea Constituţiei. Poate intercepta sau înregistra discuţii din locuinţă cu mijloace secrete prin mijloace tehnice, prin hotărâre judecătorească sau prin dispunere de către preşedintele Serviciului Federal pentru Apărarea Constituţiei.

4. Tot în motivarea deciziei 51 din 16 Februarie 2016, la pagina 16, în  paragraful 36, CCR dă ca exemplu şi Cehia: “art.86-88 din Codul de procedură penală al Republicii Cehe;”

Însă articolele 86-87 din Codul de procedură penală al Republicii Cehe se referă la reţinerea/deschiderea unui pachet/ transport. Doar articolul 88 din Codul de procedură penală al Republicii Cehe, aflat în vigoare, face referire la aplicarea supravegherii de către un poliţist la cererea procurorului, însă Codul de procedură penală al Cehiei include şi alte mijloace operative de investigare. 

În articolele 158 b, 158 c, 158 d, 158 e, Codul de Procedură Penală al Cehiei spune că procurorul poate utiliza cu acordul Minsterului de Interne, al Poliţiei cehe, Serviciului de Informaţii şi Securitate sau a unei unităţi a Oficiului de Informaţii pentru Relaţii Externe, un agent care-l poate ajuta în cercetarea penală, caz în care drepturile şi libertăţile persoanelor pot fi şi restricţionate în investigaţia operativă. Agentul poate folosi identităţi false, poate supraveghea persoane, poate desfăşura activităţi în afara ţării şi ţine de poliţia cehă.

Articolele  158 b-e nu se află în motivarea Curţii Constituţionale.

În Cehia, Serviciul Secret de Informaţii- SIS, potrivit Legii privind Serviciul Secret de Informaţii,  poate folosi modalităţi specifice de obţinere a informaţiilor, mijloace tehnice cu autorizaţie de la preşedintele Înaltei Curţi de Justiţie, poate utiliza dispozitive de acoperire şi poate supraveghea.

5. Motivarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 Februarie 2016, la pagina 16, în  paragraful 36 dă exemplu şi Luxemburg: “art.48-13, art.48-15 şi art.48-17 din Codul de procedură penală din Luxemburg;”

Articolele 48-13 şi 48-15 din Codul de Procedură Penală al  Marelui Ducat de Luxemburg fac referire la mijloacele tehnice de supraveghere sau de observare şi punerea lor în executare dispuse de către procuror sau judecătorul de instrucţie şi puse în aplicare de către ofiţerul de poliţie judiciară.

Însă articolul 48-17 din acelaşi Cod de Procedură Penală se referă la operaţiunile de infiltrare derulate în cazurile investigaţiilor penale şi nu la acţiunile de supraveghere tehnică. 

În schimb, articolul 48-16 din acelaşi Cod de Procedură Penală menţionează că “supravegherea poate fi decisă în aceleaşi condiţii şi de Procurorul General al statului în cadrul executării unei pedespe privative de libertate, dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei”.

Articolul 88-3 din Codul de Procedură Penală al Marelui Ducat Luxemburg arată că preşedintele Guvernului, cu acordul unui comitet format din preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Preşedintele Curţii Administrative şi Preşedintele Tribunalului din Luxembourg, poate comanda supravegherea şi controlul unor pesoane dacă infracţiunile săvârşite sunt împotriva securităţii externe a statului sau dacă metodele de investigare sunt ineficiente. În caz de urgenţă, preşedintele Guvernului poate ordona singur supravegherea şi minitorizarea.

Articolul 88-4 din acelaşi Codul de Procedură Penală arată că deciziile preşedintelui Guvernului sunt comandate serviciilor de telecomunicaţii care trebuie să le pună în executare de îndată iar monitorizarea şi controlul telecomunicaţiilor sunt făcute de serviciul intern de informaţii, stabilit prin legea din 30 Iulie 1960. 

Articolele 48-16, 88-3 şi 88- 4 nu sunt invocate în motivarea Curţii Constituţionale.”

Poate surprinzător, până la urmă memoriul depus de UTA la Comisia de Recurs a FRF a avut un final fericit.

Regulamentul (unul, să o recunoaștem, discutabil) a dat dreptate grupării arădene (la fel ca și Ripensiei Timișoara), iar UTA își continuă parcursul în competiția KO.

Culmea e că, datorită programului, UTA va trebui să dispute următorul meci chiar mâine. Așadar, marți, 8 septembrie, de la ora 16.30, alb-roșii întâlnesc Metalul Reşiţa, pe stadionul „Motorul”. Arădenii nu au dorit să se reprogrameze meciul pentru miercuri, aşa că FRF a confirmat programul stabilit anterior, iar site-ul frf-cca.ro confirmă acest lucru, fiind desemnați şi oficialii partidei. Va arbitra Călin Botaş (Timişoara) – la centru, asistat de Marian Truţa şi Alexandru Mihăilă (ambii din Rm. Vâlcea). Obs. FRF: Luis Moisescu (Turnu Severin)

Abonamentele nu sunt valabile pentru acest joc, iar intrarea generală va costa 10 lei. Tichetele se pun în vânzare la casele de bilete ale stadionului din Aradul Nou, cu două ore înainte de startul partidei.

Vineri, 19 iunie, reprezentanţii Partidului Conservator din toată ţara se vor reuni, la Bucureşti, la Parlamentul României, pentru a lua o decizie definitorie pentru evoluţia partidului pe scena politică românească. Mai întâi, Consiliul Naţional, iar după aceea, Congresul Extraordinar, vor dezbate şi decide cea mai bună soluţie între fuziunea sau alianţa electorală cu Partidul Liberal Reformator, condus de către preşedintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu.

Organizaţia judeţeană Arad, care va fi reprezentată de către 16 delegaţi, îşi manifestă hotărârea de a vota varianta cea mai bună, aleasă în urma unor serioase şi temeinice analize, care au luat în considerare rigorile dinamicii politice şi maximizarea şanselor conservatorilor români de a promova politici echilibrate, în concordanţă cu strategiile optime de dezvoltare a României.

„Oricare va fi decizia, aceasta va fi luată în mod democratic la nivelul conducerii centrale, iar apoi va fi supusă dezbaterii şi aprobării Congresului Extraordinar. În condiţiile bulversării ideologice şi programatice a politicii româneşti, se impune construirea unei forţe politice de centru-dreapta autentice, care să transmită un mesaj ferm şi clar către toţi românii, un mesaj fără echivoc privind dezavuarea oricăror practici politice şi politicianiste îndreptate spre alte scopuri decât dezvoltarea României, în limitele corecte şi la modul just înţelese şi asumate ale statului de drept, democraţiei şi anticorupţiei. Convingerea noastră este că, în condiţiile transmiterii optime a mesajului, alegerile locale vor însemna pentru partidul rezultat din fuziune sau pentru alianţa electorală prilejul de afirmare ca forţă politică de care va trebui ţinut seamă la formarea Guvernului după alegerile parlamentare din 2016. Este un moment de cotitură, în care conservatorii români trebuie să înţeleagă că doar o participare cu pondere serioasă la guvernare permite exprimarea şi punerea în practică a ideilor şi valorilor“ a precizat Mircea Purcaru, liderul conservatorilor arădeni.

Adunarea Generală a Suporter Club UTA s-a întrunit ieri într-o  şedinţă extraordinară, având ca subiect cedarea dreptului de folosinţă a siglei, numelui şi culorilor UTA-ei către ONG-ul „UTA Bătrâna Doamnă.”

Un comunicat de presă a prezentat motivaţia acestui demers şi ce presupune această cedare pentru viitorul UTA-ei.

„Şedinţa extraordinară (…) a fost deschisă oricărei persoane care dorea să-şi spună punctul de vedere legat de cedarea dreptului de folosinţă a siglei, numelui şi culorilor UTA-ei către ONG-ul “UTA Bătrâna Doamnă.”

O prezenţă mai bună la o Adunare Generală a SCU am avut doar la înfiinţare când eram în liga I. Un procent de 72 la sută dintre cei prezenţi cu drept de vot au votat pentru cedarea dreptului de folosinţă a numelui, siglei şi culorilor UTA-ei către UTA Bătrâna Doamnă în anumite condiţii pe care le-am discutat cu domnul Meszar şi asupra cărora am căzut de-acord.

E foarte important să distingem între cedarea dreptului de folosinţă şi cedarea definitivă, pentru că noi nu avem acest drept conform actului prin care domnul Bara a cesionat către SCU dreptul de folosinţă al mărcii UTA. Condiţiile cele mai importante sunt:

1. 1.             Modificarea statutului ONG-ului “UTA Bătrâna Doamnă” în sensul adoptării siglei, culorilor şi numelui clubului de fotbal “UTA Arad” concomitent cu cedarea către SCU a dreptului de folosinţă a numelui, culorilor şi siglei “UTA Bătrâna Doamnă”;
2. 2.             Cooptarea SCU, printr-un reprezentant, în structurile de conducere ale asociaţiei UTA Arad (Adunare Generală,  Consiliu Director);
3. 3.             Avizul SCU în cazul modificărilor majore ale statutului asociaţiei ce ar implica eventuale schimbări de denumire, fuziuni, cesiuni, schimbări ale sediului în alte localităţi sau la alte adrese, fără nicio legătură cu simbolul UTA;
4. 4.             Înfiinţarea unui Centru de Copii şi Juniori al UTA-ei care să funcţioneze pe structura unui ONG, organizat profesionist, care să fie o adevărată pepinieră de talente pentru echipa mare.

Menţionăm că SCU va respinge de principiu orice situaţie anormală care ar putea apărea în sensul condiţiei numărul trei de mai sus. De asemenea, modul în care protocolul va fi pus în aplicare şi respectat va fi supus în permanenţă atenţiei membrilor Suporter Club UTA. Nu avem însă motive să punem răul în faţă, de aceea condiţiile nu sunt formulate la modul imperativ.

Decizia AG a SCU a fost luată după ce în prealabil a fost respinsă o propunere de amânare a oricărei decizii privind sigla, numele şi culorile până la finalul campionatului.

Menţionăm că toată lumea prezentă la AG a avut dreptul să-şi spună liber opinia, iar în urma unor discuţii constructive credem că am ales calea cea bună pentru viitorul UTA-ei. Ieri nu am am luat o hotărâre pentru ziua de azi sau de mâine, am ales să fie UTA mai departe aşa cum merită această echipă să existe: o echipă îmbrăţişată de întreg oraşul, de la simplii suporteri la oameni de afaceri şi autorităţi.

Închidem astfel demersul nostru prin care am încercat să redăm UTA atât Aradului cât şi sieşi. Am făcut “n” încercări de a salva UTAS.A.din mâinile celor care o duceau zilnic spre o moarte urâtă. Am lansat  apeluri la dialog pentru găsirea de soluţii. Am stârnit dezbatere înAradlegată de UTA şi ne-am bucurat că în aceste ultime săptămâni s-a discutat despre viitorul echipei şi că în cele din urmă s-a ales o cale mai bună. Am făcut ceva pentru UTA în tot acest timp, am ales să ne implicăm, nu să stăm în expectativă pe principiul “vedem ce-o fi când o fi”. Prin drumul pe care am început să mergem suntem convinşi că am dat o şansă mare Aradului să aibă fotbal de performanţă peste doar câţiva ani, iar acel fotbal să existe tot prin UTA – echipa noastră cu un palmares atât de bogat. Mai mult, această echipă va putea fi apreciată, iubită de arădeni şi respectată de adversari.

Noi, SCU, vom susţine din această săptămână UTA, singura UTA care există pentru noi. Nu forţăm pe nimeni să facă ceva cu care nu este de-acord, nu obligăm pe nimeni să meargă la meciurile UTA-ei în liga a 4 a, nu obligăm pe nimeni să nu meargă la meciurile echipei care joacă încă în liga a 2 a. Însă noi, ca grup activ de suporteri, am luat ieri o decizie pe care o considerăm corectă şi astfel ca asociaţie şi peluză vom merge mai departe şi vom susţine UTA. Nu am trecut deloc printr-o perioadă uşoară, nu a existat o izbucnire de bucurie ieri după vot, însă am luat o decizie atât cu inima dar mai ales cu mintea. Ne-am simţit uşuraţi că UTA este de astăzi pe mâini bune şi că ne vom putea vedea liniştiţi de viaţa noastră de suporteri fără să ne fie ruşine de cine reprezintă UTA şi fără să ne îngrijorăm dacă există mâncare pentru jucători, dacă există bani de cazare, salarii şi alte cheltuieli.

Din vară nu va mai trebui să existe situaţia ambiguă cu două echipe care îşi revendică titulatura de UTA şi vom merge mai departe cu demersurile noastre pentru a avea o singură UTA. Facem apel la conducătorii SC FC UTA S.A. să îşi asume public în cel mai scurt timp că nu mai reprezintă UTA şi să-şi găsească o soluţie pentru o nouă identitate a clubului pe care îl conduc înainte să fie obligaţi să o facă. Credem că în acest moment ei au probleme mai importante decât cele legate de orgoliul personal.

Cât de curând sperăm să vedem UTA acolo unde îi este locul, în Liga I, jucând pe un stadion ajuns în sfârşit aproape de standardele europene“ se spune în comunicat.