Scris de: Dan Coita

Dacă stăm și privim cu atenție ce se petrece în PSD la nivel național putem spune că Liviu Dragnea a pierdut șefia partidului. Se vede cu ochiul liber cum Tudose îl apasă pe umeri tot mai tare, în speranța că va renunța la un moment dat la fotoliul de lider al social-democraților.

Tudose, acest prim ministru pe care Dragnea nu l-a putut îndepărta, la fel cum a făcut cu Grindeanu a reușit să „demită” trei miniștrii apropiați ca scaiul de șeful din Teleorman. A folosit la maxim oportunitatea ofensivă din scandalul ce-l privește pe Dragnea și DNA-ul, în cazul Belina sau Tel Drum.

După rezultatele alegerilor din 2016, unde aproape toată țara era colorată în roșu, nimeni nu prevedea o asemenea criză în PSD, una la fel de mare ca în 2009 când Geoană a fost președinte pentru o singură noapte. Nimeni nu prevestea că președintele Iohannis va sprijini un premier PSD în tentativa de a înlătura de la șefia social-democraților a lui Liviu Dragnea.

Nu că m-ar interesa prea tare unde a greșit Dragnea, dar sunt de părere că setea de putere i-a adus sfârșitul, a făcut o serie de greșeli neforțate ca să mă exprim ca în tenis. În încercarea disperată de a ajunge premier a încercat să modifice legea justiției.Rezultatul? A reușit să scoată în stradă sute de mii de români care au protestat împotriva acelor ordonanțe, date în miez de noapte și să păteze pentru prima oară onoarea PSD, de după alegeri. Nu că onoarea PSD-ului nu era pătată din trecut.

Acest personaj intitulat Dragnea, condamnat în dosarul Referendumului a continuat să lupte pentru putere cu prețul remanierii propriului guvern, mazilindu-l pe Sorin Grindeanu, pe care tot el l-a numit. A jucat ca un egoist doar pentru el personal lăsând la o parte interesele partidului, promisiunile făcute electoratului în aceea campanie populistă din 2016. Toate astea duc cu siguranță la decăderea PSD-ului, iar dacă lupta internă va continua cel mai probabil Dragnea va ceda puterea, obligat, forțat.

Odată cu debarcarea lui Dragnea așteptăm cu nerăbdare să vedem cum va decurge viața în PSD Arad, unde gașca formată din Căprar, Tripa și Todor, conduși cu un braț de fier de către ministrul Mihai Fifor s-au alipit grupării de penali social-democrați conduși de penalul-șef Dragnea.

scris de: Dan Coita

Doamne cât li se rupe parlamentarilor PSD, Guvernului condus de Dragnea, Ministerelor din Guvernul condus de Dragnea, senatorului Mihai Fifor, de tot ce înseamnă acest colțișor din vestul țării, de acest județ care are cele mai multe puncte de intrare în România dinspre occident. Da spun occident pentru că UE a apărut mai târziu și sincer nu prea m-a încântat. Domnilor mai marii de la București, ce dracu aveți cu noi? Înțeleg că aveți ceva cu Falcă, da cu restul arădenilor ce aveți? Ce dracu aveți cu restul românilor, cu restul străinilor care tranzitează Aradul în drumul lor spre civilizație, spre vest sau cei care intră dinspre vest în jungla Dâmbovițeană, că România în viziunea mea ar trebui să arate altfel.

Cum poți senatorule Fifor să scrii cu atâta tupeu, chiar și pe Facebook, că Guvernul tău amână până nu știu când lucrările la Pasajele de pe centura Aradului? După ce te-ai bătut cu cărămida în piept, ca să nu zic cu altceva, că faci, că dregi, că Aradul va arăta cel puțin ca și cel mai minunat oraș de pe Pământ, iată că am ajuns din nou unde ne-a lăsat Ponta, adică lucrările de la Pasaje amânate din nou.

Eu cred că nu vor mai putea îndura prea mult acești arădeni, calmi din fire cum e specific ardelenilor. Cred că vine o zi când se vor răscula, chiar dacă de aici a pornit unirea cu „frații” de peste Carpați, (apropo poate găsiți un oare care motiv să nu includeți Aradul în calendarul Centenarului) Pentru ce mama dracului să stăm la mila voastră, arădenii sunt printre cei care produc cei mai mulți bani pentru bugetul acestei țări. Și? Stăm la mila voastră, a celor pe care v-au trimis acolo în Parlament miile sau zecile de mii de asistați sociali. Cerșim să ne dați și nouă ceva bani să investim, să progresăm, să ne aliniem și noi la standardele Uniunii. Dar de ce să facem noi asta, de ce să ne dați mai mulți bani, normal din banii noștri, că noi nu cerșim, noi muncim? Că dacă avem bani ne ridicăm, vă depășim cu mult, oricum v-am depășit și așa. Decât să-i stimulați pe cei care muncesc, mai bine încurajați lenea, dați bani asistaților sociali care v-au votat și v-au trimis la guvernare. Odată un primar arădean, Dumnezeu să-l odihnească pornea o campanie intitulată „Banii arădenilor să rămână la Arad” Ce ziceți domnule senator? Cum ar fi? Vă spun eu că ar fi minunat! Dar e normal ca cei de pe malurile Dâmboviței să nu dorească acest lucru. Rugămintea mea ar fi să faceți o vizită într-un land (județ) din Germania și să vă interesați cam cum merg lucrurile acolo, cam câți bani sunt trimiși la capitală, câți rămân la autoritățile locale, cum se gospodăresc…etc.

Cât tupeu puteți avea domnule Fifor să spuneți că tehnocratul a luat o decizie greșită atunci când vroia că lucrările la pasajul de la CET vor fi gata în luna mai 2017. De ce în campania electorală ați fost în asentimentul acelui tehnocrat? De ce nu l-ați tras de mânecă să-i spuneți că nu are dreptate?

Cred că v-am pus prea multe întrebări domnule senator de Arad și sincer, nu doar în numele meu ci și al arădenilor, timișorenilor, brașovenilor, ieșenilor…a tuturor celor care stau la cozi interminabile și înjură zilnic, a celor care văd un pasaj construit în proporție de 80% care stă în acest fel de pe vremea lui Ponta. Aștept cu nerăbdare alte bombe lansate de domnia voastră în mass-media, în spațiu virtual și poate în spațiul cosmic. Cum că nu se mai poate face un lucru promis de domnia voastră în campanie sau un alt lucru sau o altă lucrare. Aștept să văd cât vor mai îndura arădenii umilințele de care au parte din partea guvernului condus de Dragnea și Dâmbovițenii cei supuși.

Totuși o ultimă întrebare; Cât ne mai umiliți domnule senator de Arad, Mihai Viorel Fifor?

Dacă aveți răbdare citiți mai jos postarea senatorului Fifor pe rețeaua de socializare Facebook, poate unii ați citit-o deja.

„Astazi m-am intalnit cu ministrul transporturilor, domnul Razvan Cuc, pentru a discuta despre problema cea mai arzatoare a infrastructurii rutiere aradene: pasajele. In urma analizei, a rezultat faptul ca exista bani in buget pentru ambele obiective de investitii, urmand ca pana la finele lunii martie sa fie demarata procedura de achizitie a lucrarilor pentru pasajul de la CET, iar pana la jumatatea anului, achizitia de lucrari pentru pasajul din Micalaca. Poate daca tehnocratii nu aveau ideea nastrusnica de a realiza pasajele in regie proprie cu regionala Timisoara, facand achizitii de materiale absolut aiurea, fara tinta realista, procedura de licitatie era deja demarata. Important este faptul ca pentru Ministerul Transporturilor pasajele reprezinta o prioritate, achizitia de lucrari urmand a se face in procedura accelerata”

scris de: Dan Coita

Ce înseamnă să ai cu adevărat sentimentul de mândrie locală? Să-ţi pese de oamenii din orașul tau, să-ți iubeşti urbea, cu bunele şi cu relele ei, cu frumuseţile şi chiar cu… urâţeniile ei şi să faci orice pentru a o apăra atât de duşmani cât şi de falşi prieteni.

Pare o definiţie simplă, dar atât de atotcuprinzătoare. Uitaţi-vă la majoritatea politicienilor din zilele noastre (am zis “majoritatea”, pentru că nu toţi sunt la fel). Unii „găzduiesc”, uneori chiar pe termen lung, sentimente, de ură, de frustare, foarte rar al ruşinii, şi la fel de rar acest sentiment de mândrie locală sau patriotism local. Le pasă doar de propriul interes şi al acoliţilor lor, apar la televizor şi în mass-media, ţinând false discursuri despre, în cazul nostru, Arad, despre cum ar trebui să arate Aradul. Bineînţeles, nu are nimic comun cu Aradul, nici măcar cu această zonă, este din Craiova, din Dolj, din Oltenia.

Da, cred că ați ghicit, este vorba despre nimeni altul decât marele senator de Dolj, Mihai Viorel Fifor, autointitulat senator de Arad (mai vedem!). Ne macină o cruntă curiozitate. Cum se face că un oltean, care până nu demult se bătea cu cărămida în piept cât de mult iubește Craiova, Oltenia, prazul şi zaibărul (normal, până a ieșit senator de Dolj), a schimbat macazul, devenind un mare arădean, transpirând mândrie locală arădeană prin toţi porii. O dragoste clamată la orice apariţie, la orice întâlnire, la fiecare declaraţie, ceea ce începe să sune cam dogit şi a gol. Adică a campanie, cu obiectiv clar, fotoliul de senator de Arad. În condiţiile în care la Dolj, datorită Olguţei, strugurii au devenit prea acrii.

Problema gravă este că acest domn, Mihai Viorel Fifor, a reușit să prostească și câțiva arădeni, născuți, crescuți și trăiți aici. Chiar dacă unii nu sunt născuți în ruinele maternității din Arad, ci în paturile cu cearceafuri albe, apretate, din satele județului, sunt cu atât mai mult arădeni. Constat cu stupoare că au ajuns să asculte de acest venetic pe plaiurile noastre, să respecte cu sfințenie ordinele, chiar să le și execute. Domnilor vă întreb, unde este mândria locală, de ce uitați de ea? De ce vă lăsați târâți în mocirla oltenească, de ce practicați în CLM-ul arădean acele mizerii dâmbovițene aplicate de baronul Zgonea și acoliții lui în Parlamentul României. Dacă asta vă învață mai marele senator Mihai Viorel Fifor, mie, ca arădean, îmi este rușine.

Sincer, mă consider un patriot local, chiar dacă pe unii îi obosesc cu această sintagmă, chiar dacă port teniși roșii și am pe mine un tricou mulat. A, era să uit am și un pic de burtă. Dacă e să fiu întrebat de ce mă consider un patriot local? Răspuns „antologic”: pentru că iubesc UTA, iubesc Mureșul și îmi plac câinii. Și cu mâna pe inimă declar că nu voi putea iubi niciodată „U” Craiova, Oltul și purecii.

Şi rămân la convingerea că pe noi toți (nu mă refer aici la Mihai Viorel Fifor), cât şi pe politicienii arădeni, ar trebui să ne reprezinte spiritul de pe Mureș și nu cel de pe Olt sau Dâmbovița. Iar mânaţi de acest spirit, trebuie să luăm deciziile pe care le luăm, fie în viaţa de zi cu zi, fie în opţiunile politice.

scris de: Dan Coita

Da, zicea foarte bine domnule senator de Dolj (așa zis de Arad) de ce fugiți de trecut? Sunteți parlamentar de Dolj, aveați datoria morală, pentru acei cetățeni care v-au votat să faceți ceva pentru ei. Dar nu cred că ați făcut nimic. Se poate dovedi. Stați că am uitat că nu de mult sunteți al doilea om în PSD la nivel național, normal că nu puteați fi primul că ăla e Dragnea, care văd că dintr-o dată a prins dragoste de domnia voastră. Trebuie să am grijă ce scriu și ce vorbesc că s-ar putea să-mi bage drăguțul de Dragnea pumnul în gură, că doar asta vrea, prin minunata sa lege a defăimării.

Dar hai să revenim la ale noastre. Domnule așa zis senator de Arad, degeaba încercați ca un atlet desăvârșit să fugiți, că nu o să puteți fugi la nesfârșit. Din păcate sunteți unul dintre acei oameni care fug de trecut, dar să știți că e doar o chestiune de timp până când o să vă dați seama că puteți fugi, dar nu vă puteți ascunde.

Mă mir de domnia voastră care aveți un CV bogat la capitolul studii, dar lecția asta cred că trebuia învățată încă din fragedă pruncie. Nu încerca să fugi de propriul trecut! Nu ai nicio șansă! Să știți că noi oameni avem capacitatea de a ne gândi la non-prezent, spre deosebire de animale, care nu cred că își aduc aminte ce au făcut săptămâna trecută sau ce vor să facă săptămâna viitoare. Dar noi oamenii ne aducem aminte tot felul de lucruri și putem să ne facem chiar planuri de viitor.

Credeți domnule așa zis senator de Arad, că dacă vă aciuiți pe aici, în acest oraș de pe Mureș, un oraș cu o cultură și o mentalitate europeană, total diferită de mentalitatea dâmbovițeană, o să scăpați de cei ce v-au mandatat ca parlamentar? Eu nu cred! Vă vor apostrofa întotdeauna că nu ați făcut nimic pentru Dolj, pentru Craiova, nu vă vor uita,în plus vă vor acuza și de trădare. Credeți că arădenii sunt curioși de aburelile domniei voastre cu intervenții pe la miniștrii pentru pasaje, resuscitare culturală, plasarea pe orbite culturale a Aradului, etc.? Eu nu cred! Credeți că dacă ați putut prosti populația din Dolj să vă aleagă parlamentar, îi puteți prosti și pe cei din Arad? Eu nu cred!

Acestea sunt niște constatări foarte triste pentru domnia voastră, domnule Fifor, așa zis senator de Arad, dar sunt foarte reale. Încercați să vă rezolvați trecutul politic, iar atunci când veți reuși să-l așezați frumos pe compartimente, curat si constientizat… vă puteți bucura in voie de prezent. Întoarceți-vă liniștit acolo la Craiova, rezolvați-vă trecutul politic, recâștigați-vă respectul oltenilor și lăsați arădenii să-și rezolve problemele culturale, sociale, să trăiască în armonie cu minoritățile naționale de care domnia voastră nu cred că a auzit.

Nu uitați domnule Fifor, Aradul aparține arădenilor! așa cum Craiova aparține oltenilor, Timișoara bănățenilor, Iașul moldovenilor iar Clujul ardelenilor.

scris de: Dan Coita

Imediat după așa zisă „revoluție” gândurile românilor se îndreptau către vest, adică spre Europa. Toți doreau să plece în Occident, s-au îmbulzit la pașapoarte și au plecat, au văzut și au revenit (majoritatea). Dar a venit Uniunea Europeană, așa că datele problemei s-au schimbat, nu mai vrem să plecăm noi în Europa, vrem să vină ea la noi, să aderăm și noi. Am făcut cereri de aderare, demersuri și ce am primit în schimb? Nici decum o primire fastuoasă pentru că am luptat pentru idealurile democrației, pentru „liberte,egalite,fraternite” europeană. Nu ne-au dat nimic, dar nici nu am cerut pomană. Primul lucru ce au făcut? Dacă noi nu am cerut, ei ne-au cerut; resursele naturale, aurul, pădurile, fabricile. Și le-am dat! Că așa suntem noi, „buni” le-am dat la toți, la turci, la tătari, la nemți, la ruși…Pădurile la Schweighofer, petrolul la OMV și multe altele. Așa am ajuns să fim alături de surioara mai mare a noatră Europa, în anul 2007.

Da! suntem cetățeni europeni și avem drepturi, dreptul de a călători în Europa germanilor, austriecilor, francezilor sau a olandezilor doar cu buletinul. Ne-am scos putem spune.

Iată că trec ani și noi românii așa cum ar fi normal vrem în Schengen. Ce va trebui să mai oferim surorii mai mari numită Europa ca să fim și noi primiți la masa bogaților? Poate sufletul că atâta ne-a mai rămas, în rest ne-au luat tot. Dar iată că una din țările care s-a opus intrării npoastre în Schengen este Olanda, țară în care musulmanii, actuali sau viitori teroriști, distrugători ai Europei reprezintă un număr substanțial (n.r Rotterdamul are primar musulman pe nume Ahmed Aboutaleb). În Franța sunt la ora actuală aproape 400 de ghetouri musulmane unde poliția nu are ce să caute. De ce trebuie să suportăm noi umilința din nou, după ce am percutat ca un ceas elvețian la tot ce ne-a cerut Europa. Nu ne-au primit în Schengen, ne-au cerut securizarea frontierelor. Am făcut-o!

În urma unei reuniuni a celor mari și bogați s-a hotărât reintroducerea pașapoartelor, așa că puținul ce l-am luat după ce am dat tot ce am avut ne va fi luat. De anul viitor vom fi din nou umiliți și batjocoriți pe la porțile Europei. De ce? Pentru că Merkel a vrut jihadiști în Europa, pentru că după atentatele de la Charlie Hebdo serviciile secrete franceze nu au luat nici o măsură. De aia! Pentru asta tot noi suntem cei care plătim.

Până la finele acestui an, Comisia Europeană va veni cu o propunere de reformă a ceea ce înseamnă „Codulu Frontierelor Schengen”. Acesta prevede ca la frontierele externe ale spațiului Schengen să poată fi exercitate controale sistematice ale cetățenilor membrii UE. E declarația ministrului francez de exerne și a unui comisar de la Bruxelles.

Așa că noi românii vom ajunge cetățeni de rangul doi, aici în Europa unde stăm de mii de ani, vom intra cu pașaport în propria noastră ogradă. Dar, că există și un dar, jihadiști belgieni, francezi, germani de care or mai fi ei, care luptă împotriva crucii, a creștinismului în Europa, vor circula doar cu buletinul, nestingheriți prin bătrâna Europă. Era să uit și islamiștii lui Mekel la fel.

Mulțumim „tovarășilor” Hollande, Barroso, Junckers, Merkel, sau Schultz pentru că în 25 de ani ați reușit să aduceți Europa, cu politica voastră falsă într-o criză politică și ideologică.

Nouă, românilor nu ne trebuie o astfel de Europă, fără creștinism, fără Dumnezeu, cu Allah în frunte, cu un viitor favorabil islamizării. Decât să transformăm Clujul, Timișoara sau Aradul în cartiere musulmane precum Molenbeek sau Saint Denis, atunci mai bine spunem;

Adio Europa!

scris de:Dan Coita

Uite așa pur și simplu nu vreau! Să mă judece cine o vrea, de dat socoteală dau doar în fața lui Dumnezeu. De ce să accept să violeze țara mea acești oameni, că încă îi mai numesc oameni, cu toate că dacă privim înapoi și vedem câte rele au făcut (atentate,crime, etc) și toate din cauza habotniciei și a fanatismului nu se pot numi oameni. De ce aceștia preferă sa moară pe vase de tranzit alături de familiile lor pentru a ajungeîn Germania. De ce nu s-au refugiat în state apropiate de țările lor, în state cu aceeași religie, cu aceleași valori și principii.

În luna februarie 2015, presa italiană a publicat înregistrarea unei convorbiri telefonice, conform căreia ISIS amenința că va trimite 500.000 de imigranți în Europa, daca vor fi atacați. Astazi, imigrantii sunt aici, în Europa..

M-am bucurat atunci când Sadam Hussein a fost omorât, când dictatorul Gadafi a fost terminat. De ce m-am bucurat? sincer pentru că am crezut că acești fanatici islamiști vor căpăta o față umană, dar m-am înșelat. Acești mizerabili necivilizați, care omoară oameni nevinovați, doar pentru simplu fapt că nu sunt adepții islamului. Să pui o bombă într-u tren, într-un metrou, atunci când oamenii normali se duc la lucru, copii se duc la școală, să curmi viețile unor nevinovați cum poți fi catalogat? Ca unul demn de milă și respect? Nu cred. Da știu nu trebuie să generalizez, eu generalizez, e dreptul meu la liberă exprimare. Atunci când țiganii nostri mâncau lebedele în Austria, un lucru era clar, românii le-au mâncat. Când țiganii furau în Franța sau Germania, cine erau cei care furau? Românii. Atunci eu de ce nu aș putea generaliza.

A fost norocul nostru că nu au intrat pe teritoriul țării noastre, iar acum doamna Merkel vrea să-i bage în țara noastră cu forța, amenințându-ne cu tot felul de repercursiuni.

Ce să facă aici, într-o țară ca România o țară unde și așa sunt chinuiți bieții oameni. Unde traiul de zi cu zi este unul mizer, unde bieții pensionari trăiesc de la o pensie la alta, cu bani insuficienți pentru medicamente, dar nu cere nimic de la stat. Atunci, mă întreb de unde va avea statul român bani pentru întreținera câtorva mii sau zeci de mii de refugiați? Din banii noștri, ai românilor cel mai precis.

Dar să presupunem că vin la noi, vor trebui ținuți în tabere speciale sau în centre de primire pentru refugiați, că avem unul la Arad (mai precis la Horia) renovat recent. Dar ce o să faci după ce-i scoți din aceste centre? Le vei construi cartiere cu moschei, le vei face școli speciale pentru ei, le vei da locuri de muncă (în ideea că vor să muncească), vor beneficia de asistență medicală? Ție, stat îți este greu să oferi toate astea propriului tău popor, atunci de unde toate acestea pentru acești așa zis refugiați. Se bagă în seamă o serie de oameni politici, care vor să ne învețe ce e mila sau umanitatea, aceștia ar trebui să le plângă de milă, milioanelor de români care traiesc la limita sărăciei și să-i lase pe alți bogați ai Europei, cu un sistem social bine pus la punct să se ocupe de acești islamiști, teroriști sau ce or fi ei.

Cineva i-a întrebat pe amărâții de români dacă îi vor pe acești islamiști? Nu! Așa că pot fi condamnat și blamat de cei care sunt miloși și umani dar voi urla în gura mare;

NU VREAU ISLAMIȘTII LA MINE ÎN ȚARĂ!

scris de: Dan Coita

ANAF-ul sau „Fiscul” așa cum ne-am obișnuit mulți să-i spunem, face ravagii printre sărmanii, mici intreprinzători. Asta după ce ani buni a tolerat furturile, tunurile și evaziunea fiscal a șacalilor de care or fi ei; primari, parlamentari, miniștrii, secretari de stat sau judecători chiar de la Înalta Curte. A venit vremea să-i măcelărească pe cei mici, pe cei care țin pe umeri lor țara asta, pe cei care se chinuie să fie cât de cât corecți.

Constat cu stupoare cum acest ANAF încearcă să-i facă responsabili pentru miliardele de euro furate în era post decembristă și nu sunt puține acele miliarde, undeva pe la 100, pe amărâții care își câștigă traiul dintr-o alimentăruță, un butic sau o unitate de producție unde e angajată toată familia. Și să vezi, au găsit 1.50 lei plus în gestiune la o alimentăruță și hop 10.000 de lei amendă, așa ca să se învețe minte evazionistul naibii, probabil marfa lui de pe raft nu depășea valoarea de 500 de lei. Peste 170 de localuri a închis „Fiscul” în toată țara, dar de când am preluat cifrele astea cu siguranță au mai sigilat câteva. Au fost identificați infractorii de către agenții ce poartă inscripționat pe ”jeacă” ANAF Antifraudă care au tăbărât asupra lor pedepsindu-I  în funcție de gravitatea faptei, amendă de mii de lei, suspendarea activității pe o lună sau chiar mai mult, așa să vadă evazioniștii aștia că nu te joci cu statul.

E bai fraților, săracul bucătarul ăla care muncește la câteva grade plus lângă plită, a vrut și el să-și mai îmbunătățească forma fizică cu o gură de pălincă dosită între polonice, haț vine „Fiscul” și găsește sticla.Amendă 10.000 de lei și…? restaurantul nu mai are voie să vândă băuturi spirtoase trei luni. În ce țară trăim faților?

Dar să nu crezi că ai noștrii agenți circulă pe jos, au, mai nou maşini dotate cu tot ce trebuie: înscrisuri, girofaruri şi sirenă. Care e menirea dotării acestor organe, cu aceste dispositive? Probabil să alerge prin trafic să nu le scape ceva, să-l prindă în flagrant, pe buticarășul care nu a eliberat un bon fiscal în valoare de 2.00 lei.  Vigilență nu glumă, că doar nu ai vrea să fie sancționat cu avertisment, ce dacă e la prima abatere.

Unde vor duce tot acest exces de zel din partea ANAF-ului, amenzile uriașe, suspendarea activitaților…etc? O treabă e clară! Micii intreprinzători își vor închide cu siguranță afacerile, vor rămâne șomeri o grămadă de oameni, unii chiar fără niciun venit, adică va dispărea puțina, subțirea pătură de mijloc a României, care a mai rămas după 1989.

Nu vreau să par ipocrit, că nu sunt de accord cu măsura de obligativitate a comercianților să emită bonuri fiscale, măsura este una bine venită. Însă nu sunt de accord cu punerea în practică a acestei inițiative venită odată cu apariția ghioceilor, la 1 Martie. Nu cred că micii intreprinzători sunt cei care trebuiesc jumuliți, doar pentru simplu fapt că guvernul nu are bani și nu poate onora promisiunile făcute către populație.

Aș avea o mare întrebare. De ce nu-i văd pe acești mari agenți ANAF efectuând descinderi la marile lanțuri de magazine cum ar fi; Kaufland, Lidl,Cora, Billa…etc? De ce nu sunt verificați marii importatori care aprovizionează aceste hypermarketuri cu alimente, acei importatori de legume și fructe? De ce oare? Aș putea să vă răspund, dar îmi este teamă să nu cumva să-i deturnez pe domnii de la ANAF, de la marea lor escapadă în a distruge micii intreprinzători.

Domnilor mai marii, guvernanți plătiți ca să ne furați banii, de ce nu sunteți preocupați să-i ajutați pe acești mici intreprinzători, să elaborați un cod fiscal care să-i ajute să se dezvolte, să angajeze oameni, să aibă acces la surse de finanțare? Cer prea mult, nu?

Poate că ar trebui să le oferim niște mir folosit de hoți ca Șova sau Vozganian, că poate așa ANAF-ul nu le va mai trece pragul acestor oropsiți.

Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă!

scris de Dan Coita

Dacă tot e de actualitate acest subiect, pe toate canalele de televiziune, ziare, etc mi-am permis și eu să-mi dau cu părerea, chiar dacă unii, poate nu sunt de accord cu mine. Dreptul la liberă exprimare.

Eu sunt de părere că ce s-a întâmplat la Paris nu a fost un act de terorism. A fost mai de grabă o execuție în masă. Dacă stăm să judecăm la rece, adevărata blasfemie nu sunt acele caricaturi apărute în paginile ziarului Charlie Hebdo. Folosirea religiei islamice ca o acoperire pentru astfel de crime odioase, poate fi considerată o mai mare blasfemie

Desigur, solutiile cele mai simple sunt radicale si la fel de criminale ca și gestul din capitala Franței, în sine. Mă intreb dacă mai există alte soluții. Pe zi ce trece mă îngrozesc văzând cum rațiunea și toleranța pierd adepți și sprijin. Dar nu știu de ce oare ar trebui să mă mir, când tot ele dau greș în apărarea propriilor practicanti.

Din păcate s-a încercat, dar totul a eșuat. Și repet, din păcate s-a ajuns aici. A venit cu siguranță vremea să se tragă linie și să se schimbe complet tehnica de abordare. In primul rând europenii ar trebui să treacă la persoana întâi singular, prin schimbarea relației, iar în al doilea rând comunitățile islamice să-și asume un rol de lider în acțiunile de combatere a cauzelor extremismului. Eu cred că soluția ar trebui să vină dintr-o mai mare implicare a europenilor, dar mai ales a musulmanilor europeni. Poate e greu, dar nu cred că ar fi imposibil.

Dacă toată Europa va da dovadă de intoleranță, atunci cu siguranță se va da naștere tot la intoleranță. Dacă nu se vor creea oportunități de ordin social și economic se vor naște frustrări și cu siguranță se va generea o baza de recrutare pentru extremiști, fundamentaliști, indiferent de religia din care fac parte. Însă, atunci când faci parte dintr-o societate, vei avea obligația de a te supune cutumelor și legilor scrise ale acelei societăți. Așa cum femeile vestice au bunul simț și își acoperă fața când merg în Arabia Saudită, din respect pentru valorile statului Islamic, așa și musulmanii trebuie să accepte că „burqa” nu poate fi compatibilă cu valorile statului laic francez. Până la urma, totul se rezumă la respect pentru țara gazdă și la obligația de a respecta legile ei. Daca alegi să sfidezi aceste norme, devii în cel mai bun caz un marginal și în cel mai rău caz, un criminal de drept comun.

scris de: Dan Coita

Am putea spune că alegerile prezidenţiale din acest an vor fi decise de electoratul băsist? Va decide acel electorat care îşi face temele la fiecare competiţie electorală? Acel electorat anti-Ponta, anti-PSD, electoratul care susţine statul de drept şi acţiunile desfăşurate în ultima vreme de către DNA?

Dacă ar fi să ne luăm după ultimele sondje de opinie, nu cred că putem afirma că Victor Viorel Ponta este deja preşedintele României. Se află la doar câteva procente în faţa candidatului dreptei(cam zece procente), Klaus Iohannis. Cred şi susţin cu tărie că această diferenţă, nu-i poate da speranţe prea mari, în cel de-al doilea tur de scrutin, actualului premier Victor Viorel Ponta. Sunt de părere că miza cea mare va fi direcţia în care se va orienta electoratul între cele două tururi, adică votanţii lui Teodor Meleşcanu, Monica Macovei sau Elena Udrea, mai bine zis cu cine vor vota cei care în primul tur au ales să voteze contra lui Ponta sau Iohannis. După toate calculele, aceştia ar putea aduce un procent de 15% lui Iohannis. Deloc de neglijat ar fi şi acel 5% din partea ungurilor, deci aproape 20%. Înspre Ponta ar putea să se îndrepte voturile susţinătorilor lui Tăriceanu, dar cred că nu mai mult de 7-8%, cu indulgenţă spus, dacă un mic procent vine şi de la Meleşcanu. În concluzie Ponta nu este încă preşedinte, iar după cum decurg lucrurile ar mai putea scădea în sondaje, da cu siguranţă va fi o luptă dârză, la o diferenţă foarte mică de voturi.

Normal că aceste calcule ar putea fi date peste cap, dacă aceşti votanţi din primul tur, votanţii anti-Ponta vor refuza să se mai prezinte la vot în turul doi, pe 16 noiembrie. Dacă ar fi să ne luăm după sondaje, doar 66% din cei care au votat un alt candidat, nu Ponta sau Iohannis, îşi vor exprima opţiunea şi în cel de-al doilea tur.

Sondajul, de unde am luat aceste procente (INSCOP) a fost realizat înainte de a face dezvăluiri despre Ponta, preşedintele Băsescu. Nu ştim cât va schimba opţiunile electoratului aeste dezvăluiri, venind în completare şi  anchetele DNA asupra „creierelor” din PSD, dar eu am convingerea că românii se vor trezi la realitate chiar dacă în cel de-al 12-lea ceas.

Preşedintele Băsescu bagă beţe în roate continu, afirmând chiar că ar fi în stare să boicoteze turul doi al alegerilor, dacă „Nuţi” nu va câştiga alegerile. Dar vorba aceea „Femeia te ridică, femeia te coboară”.  Există, totuşi dacă stăm să ne gândim o difereţă, putem spune diferenţă morală între acest Ponta, plagiator, ofiţer sub acoperire ( ascuns de Meleşcanu, fost şef SIE), ginere lui Ilie Sârbu, acesta din urmă în vizorul DNA şi primarul Sibiului care ce e drept are o bilă neagră pentru că deţine şase case.

Pe 16 noiembrie electoratul din România va trebui să se gândească bine ce vor pentru următorii 10 ani. Vor să se încheie era PSD, în care am şi uitat numărul de miniştrii, parlamentari, primari, preşedinţi de Consilii Judeţene anchetaţi pentru fapte de corupţie, trafic de influenţă…etc. Vor să scape de continuitatea erei băsiste, de boicotul făcut pentru Elena Udrea. Nu va vrea să se ghideze după justiţiara Monica Macovei cu reacţiile ei câteodată chiar ambigue. Eu cred că românii vor o ţară în care soarta pe următorii 10 ani să nu fie decisă de cei cumpăraţi cu găleţi, ulei, zahăr sau ajutoare sociale. Să fie decisă de tinerii cu potenţial, cu idei liberale, care vor un viitor în ţara lor, de cei cu vârsta mijlocie, de cei care vor în continuare să fie pedepsiţi corupţii, de cei care nu se vor lăsa orbiţi de promisiuni politice şi nu-i vor lăsa pe alţii să decidă în locul lor. Va trebui să decidă cei care vor vrea un învăţământ la un nivel ridicat, cu şcoli de renume, cu facultăţi de talie mondială, cu recompense pentru olimpicii noştri, în niciun caz să continue modelul parvenitului plagiator.

Voi, tinerii vă puteţi hotărî propria soartă, pe 16 Noiembrie! Nu ezitaţi şi ieşiţi la vot!

scris de Dan Coita

De multe ori mi-am pus o întrebare! Merită oare ca românii să muncească în ţări străine, să suporte umilinţa, să se chinuie departe de casă, departe de părinţi, departe de copii? Cred că principalul motiv ar fi banul. De acord! Dar pe de altă parte mă întreb, copiii cui sunt lăsaţi? Cum cresc fără părinţi, aceştia lipsind din viaţa lor exact atunci când poate ar avea cea mai mare nevoie să fie lângă ei. Crescuţi de bunici, rude sau în cel mai bun caz prin telefon. Am întâlnit cazuri în care părinţii erau plecaţi să şteargă la fund bătrânii occidentali sau să le culeagă căpşunii, toate acestea doar pentru a câştiga un ban cu care să-şi ţină copiii în şcoală, să le asigure un învăţământ specializat. Să le asigure nişte studii superioare la o “fabrică de studenţi”, într-un cuvânt să le asigure un viitor. Oare merită tot acest sacrificiu? Din prisma unui părinte, normal că nici un sacrificiu nu este mare. Dar din păcate mulţi părinţi, care au trudit în ţări străine au rămas dezamăgiţi de soarta copiilor  lor, în ciuda tuturor eforturilor făcute de ei. Nu pentru că aceştia au luat-o pe căi greşite, problema fiind alta. După finalizarea studiilor, problema găsirii unui job este una imposibilă. Cum poţi respecta cerinţele “marilor patroni” de a avea minim trei ani de experienţă, dacă tu acuma ai ieşit de pe băncile şcolii? Nu ştiu dacă cineva o să-mi poată da o explicaţie. Ce alternativă mai au aceşti absolvenţi de drept, management, afaceri sau ingineri? Una sigură, de a alege calea exilului, să muncească ca şi ospătar, zidar sau căpşunar în Anglia, Germania sau Spania. Toate acestea după ce au fost privaţi de prezenţa părinţilor, ani buni.

Citem deunăzi într-un interviu acordat de către domnul Valer Blidar (patron Astra Vagoane Călători Arad) unei publicaţii naţionale, unde punea tinerii la zid. Afirma că sunt slabi pregătiţi, fără să ştie carte şi cu pretenţii financiare exagerate, pentru simplul fapt că au o diplomă în mână. Să ştiţi domnule patron că aceşti tineri pe care dumneavoastră îi blamaţi se simt storşi de puteri, scârbiţi de viaţa care din păcate nu le oferă ceea ce au crezut că le va oferi. Le-aţi întins vreodată o mână de ajuor celor tineri? Unde e şcoala de meserii de care ne vorbeaţi? Cu prima ocazie, aceşti tineri vor pleca slugi la străini, iar dumneavoastră o să rămâneţi cu acei angajaţi cu vârsta de peste 50 de ani de care ne vorbeaţi (80% din angajaţii firmelor deţinute) şi cu cei peste cinci milioanele de pensionari amărâţi din această ţară.

Copiii nostri îşi vor face un viitor în Anglia, Germania, Spania…etc, vor cumpăra o casă acolo, vor face copii, care cu siguranţă vor fi mult mai fericiţi decât predecesorii lor şi un lucru este cert. Nu se vor mai întoarce niciodată în România. Nu vor mai apela la mila dumneavoastră domnule Blidar sau a altor patroni. Vă întrebaţi poate de ce? Pentru că i-aţi gonit din ţara unde s-au născut, au copilărit, s-au educat (graţie părinţilor plecaţi la muncă  în străinătate care nu fac parte din top „Forbes”). Dar un lucru să ştiţi! Aceşti copii şi părinţii lor nu vă vor ierta niciodată!