Decizia Marii Britanii și Irlandei de Nord de a părăsi Uniunea Europeană este un moment istoric care implică o nouă strategie atât pentru Uniunea Europeană cât și în ceea ce privesc relațiile bilaterela româno-britanice. Importanța unei colaborării între cele două părți este esențială atât pentru economia cât și pentru securitatea întregii Europe.

„Momentul BREXIT este poate cea mai grea încercare de până acum a Uniunii Europene. În condițiile în care până acum s-a vorbit doar despre intenția statelor de a adera la Uniunea Europeană, iată că de acum există și un prim exemplu al unui stat care a dorit retragerea din această Uniune. De acum, însă, din ziua în care Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, vorbim de o nouă strategie privind siguranța internațională, dar și de un proiect al consolidării proiectului european. Fără doar și poate, Marea Britanie rămâne partenerul strategic al României și un aliat NATO de încredere.

Aș dori să subliniez intențiile României de a dezvolta în continuare relațiile bilaterale cu Marea Britanie, dar trebuie să transmitem și un mesaj românilor din Marea Britanie. În acest moment România lucrează la modernizara Parteneriatului Strategic bilateral cu Marea Britanie, Parteneriat prin care drepturile românilor din Marea Britanie vor fi respectate. În ceea ce privește securitatea, România și Regatul Unit au cooperat intens, misiunile de poliție aeriană la Marea Neagră fiind un exemplu în acest sens”, a transmis Gheroghe FALCĂ, eurodeputat PNL.

Biroul de presă

Cabinet Europarlamentar Gheorghe Falcă

Protestele din Franța sunt o manifestare a aceleiași categorii de dinamici care au dus la Brexit și care l-au adus pe Donald Trump la putere în SUA. Violențele din aceste zile sunt ca un puseu acut de febră care indică prezența unei infecții grave în corpul pacientului. Degeaba tratăm febra, dacă nu tratăm infecția.

Aș identifica două cauze profunde pentru aceste frământări, care riscă să ducă la o perioadă de conflicte și fragmentare cu precedent doar la începutul secolului trecut.

Prima dintre cauze o constituie lipsa acută de leadership vizionar, lipsa unui plan care să inspire populația și să dea sens establishment-ului politic. Un factor care explică parțial acest fenomen este democratizarea accesului la informație, orizontalizarea diseminării de informații și apariția fake news. În aceste condiții, demitizarea clasei politice era cvasi-inevitabilă. Dar aici aș identifica și reducerea drastică a marjei de manevră a decidenților, prinși din ce în ce mai strâns într-un păienjeniș global, care i-a transformat aproape inevitabil din lideri în simpli manageri. Comunitatea internațională a fost condiționată, încă din anii 90, să se miște în sincron, ca un grup de persoane legate cu un mare scotch. Această nouă ordine nu era pregătită pentru apariția unor tendințe centrifuge.

A doua mare categorie de origini a prezentei crize o constituie încălcarea de către elite a promisiunii originare oferite maselor: prosperitate, dar mai ales egalitate de șanse. Ce egalitate de șanse poți să oferi unui muncitor dintr-o fabrică auto care e concediat după 28 de ani de muncă? Cu ce soluții poți veni pentru clasa de jos din Franța ale cărei salarii și joburi sunt amenințate de imigranții veniți din Maghreb? Bomba era deja amorsată de la începutul anilor 2000 în state ca Franța, când globalizarea are identificată din ce în ce mai mult ca o problemă pentru întregi categorii sociale. Însă ea a explodat începând cu 2007, când prăbușirea unui sistem financiar de carton a dus la o criză profundă, care a primit un răspuns rece și birocratic în Europa – austeritate. Migrație nesustenabilă social, șomaj, lipsă de oportunități pentru tineri și cei afectați de globalizare, prăbușirea sistemului financiar, toate acestea au erodat adânc încrederea maselor în establishment.

Așa se face că ordinea liberal-internaționalistă este astăzi într-un moment extrem de dificil. Personal, nu cred că naționalismul, protecționismul, xenofobia și suveranismul sunt soluții. Sper, îndrăznesc să sper că omenirea a învățat lecția eșecului primei perioade de globalizare, din perioada 1870 – 1914.

Dar ar fi iresponsabil să ignorăm disfuncționalitățile grave ale sistemului actual: de la inegalități crescânde, la șocurile sociale generate de globalizare, până la un sistem financiar corupt și la un establishment politic din ce în ce mai rupt de realitate.

Nici Salvini, nici Brexit, nici Orban nu vor livra soluții la cheie pentru problemele actuale. Ei sunt doar lideri abili care se urcă pe un val fără să știe sau să vrea să îl controleze. Soluțiile vor veni în primul rând de la recunoașterea sinceră a problemelor de către aceia care au creat-o: o clasă politică și o elită economico-financiară autosuficiente, lipsite de viziune și de forța de a accepta că au greșit.

Ceea ce am scris mai sus se aplică perfect, schimbând anumiți termeni, pentru România.