Scris de prof. Ioan Tuleu: După ce lansau torpilele aparatele japoneze virau trecând aproape de navă.

Urmărindu-le de pe platforma reflectorului său, semnalizatorul Martin se întreba ce puteau fi cele două lumini portocalii care clipeau în spatele carlingii. Dintr-o dată și-a dat seama că erau mitraliere în acțiune. S-a ascuns în spatele unui paravandin canava și acum vedea războiul cu alți ochi. Bombele și torpilele erau impersonale, dar acest tir de mitralieră era îndreptat împotriva sa. Pentru prima dată a fost într-adevăr supărat pe japonezi.

Dar existau și japonezi supărați. După ce a lansat topila, un aparat s-a întors și a zburat de-a lungul babordului navei, la o depărtare de vreo 50 de metri. În timp ce trecea, omul din spatele avionului stătea în picioare și le arăta pumnul în semn de sfidare. Dar aparatul s-a desfăcut sub o ploaie de proiectile. Toți au aclamat. Pentru Jeferson Vick, adjunctul tunarului, „a fost singura dată când am zâmbit în timpul bătăliei”.