scris de prof. Ioan Tuleu

Războiul dintre evrei și arabi, din anul 1948, a egalat al Doilea Război Mondial prin cruzimea dezlănțuită de soldați și de civili împotriva adversarilor. Totul se baza pe propaganda care urmărea să anihileze inamicul înaintea gloanțelor de pe fronturile de luptă. Între taberele aflate în conflict se aflau trupele britanice care încercau să țină ordine,  neezitând să lupte și cu partizanii evrei. Toate aceastea reies foarte bine și din următorul episod: Evreul David Shaltiel, fost deținut în lagărul german de la Dachau, a emigrat în Palestina pentru a se înrola în Haganah, armata Agenției Naționale Evreiești, care avea ca scop eliberarea unui teritoriu cât mai mare pentru viitorul stat Israel, decis a exista în Țara Sfântă de către ONU.

Dar la nici o săptămână după sosire, Shaltiel s-a confruntat cu prima criză. Un sergent major din Infanteria Ușoară Scoțiană a arestat patru oameni din Haganah într-un post implicat în frecvente schimburi de focuri cu arabii. O oră mai târziu, cei patru au fost predați unei gloate arăbești. Unul dintre ei a avut noroc: mulțimea l-a omorât cu un glonț. Ceilalți trei au fost dezbrăcați, emasculați, apoi sfârtecați în bucăți.

Furios Shaltiel a emis o proclamație spunând: patru evrei au fost asasinați cu sânge rece de către britanici. De acum începând, fiecare membru al Haganahului din Ierusalim trebuie să se opună cu armele oricărei încercări de arestare sau de percheziție din partea forțelor britanice.

scris de: prof. Ioan Tuleu

Conflictul dintre arabi și evrei din Palestina a început încă din timpul mandatului britanic (1918-1948), când s-au întâmplat lucruri oribile care au întreținut ura dintre cele două comunități.  Arabul  Kutub și-a început cariera la 15 ani, atacând autobuze primitive care făceau legătura, în Ierusalim, între orașul Nou și cel vechi. Ulterior, s-a hotărât să sărbătorească printr-o cină cumpărarea primei sale grenade britanice „Mills”. Înainte de a i se servi felul întâi, însă, Katub a apucat grenada și s-a repezit afară s-o arunce într-o cafenea evreiască din apropiere. Abia după aceea și-a putut savurat masa.  În timpul rebeliunii din 1936, se lăuda că aruncase personal cincizeci și șase de grenade în vecinii săi evrei.

Cu degetele lui neliniștite și mintea inventivă, a devenit stăpânul grenadelor de mână, concepând mereu moduri de a le face mai ucigașe și mai eficiente. Folosind o frânghie și un laț, a descoperit tehnica de a coborî grenada de pe acoperiș, făcând-o să explodeze în fereastra câte unui evreu care nu bănuia nimic. Unul din trucurile lui favorite consta în a îndesa o grenadă artizanală într-un balon de cauciuc pentru copii. Fitilul era reglat astfel încât mai întâi să ia foc balonul. Văpaia de flăcări atrăgea oamenii în fugă, să vadă ce ardea – tocmai la timp pentru ca grenada să le explodeze în față.