O întâmplare cu totul inedită, cu iz anecdotic, povestită de mitraliorul german Gunter K. Koschorek, s-a întâmplat pe frontul din Moldova într-o frumoasă zi de 28 aprilie a anului 1944.

Atunci, în nord-vestul Iașiului se afla staționat pe linia frontului Regimentul 21 Panzergrenadier german. Era liniște, pomii în floare, iar soldații stăteau și se încălzeau la soarele primăverii binecuvântate după luptele intense de la începutul lunii. La un moment dat soldații nemți observă o vânzoleală neobișnuită în tranșeele rușilor, aflate în fața lor, la mică distanță la marginea unui sat.  Rușii au început să țopăie ca nebunii în fața nemților ieșind la vedere din tranșeele lor fără să se mai ferească de inamic.

„Între timp toată unitatea se tăvălește de râs, soldații încearcă să ghicească de ce dansează rușii ca ieșiți din minți în fața satului și fac tot felul de gesturi dezarticulate. Îmi imaginez că așa trebuie să fi arătat dansurile indiene ale pieilor roșii, despre care citisem în romanele cu cowboy. Apoi câțiva soldați din adăposturile aflate în fața satului se ridică și ei pe picioare și se amestecă cu ceilalți dansatori, fluturând în același timp din mâini. Auzim până în liniile noastre strigătele lor. Ce se întâmplă? Sunt așa de beți că au intrat într-un fel de transă? Ne dăm cu părerea cam ce ar putea fi. Se vede că i-a lovit soarele în cap,  spune Warias. Dar rușii aleargă spre noi ca mânați de la spate de diavol. Și în timp ce aleargă dau din mâini în toate părțile, de parcă ar vrea să-și ia zborul.

Ce e asta – o nouă tactică rusească? Sunt deja în spatele mitralierei și îi urmăresc atent pe inamicii care se apropie, pentru orice eventualitate. Aceștia ajung curând la plutonul de pușcași din flancul nostru drept. Oberleutnantul care i-a ținut sub observație prin binoclu îmi pune încet mâna pe umăr:

-Nu trage! Nu sunt înarmați.

Iau imediat mâna de pe trăgaci și mă uit la ruși, care sar unul după altul peste adăposturile noastre și continuă să fugă. Oamenii noștri se lasă pe vine și îi lasă să treacă.

- Ce naiba se întâmplă? îl aud pe șef strigând.

-Albine! Răspunde cineva. Un roi uriaș de albine furioase!.

Unii dintre băieții noștri sar afară din adăposturi și o iau și ei la fugă după ruși.

Așadar, dezlegarea enigmei este un roi de albine! Au provocat atâta panică, încât rușii și-au aruncat armele și au năvălit peste inamic! Pentru noi a fost un spectacol interesant, amuzant deși le eram recunoscători rușilor că nu au trecut peste adăpostul nostru. Se știe că nu este deloc nostim să fii atacat de un roi de albine”.

Nemților le-a veni totuși ideea să aprindă smocuri de paie și să facă fum pentru a scăpa de albine, dar au luat astfel, cu sprijinul albinelor, 19 prizonieri ruși.

(Gunter K. Koschorrek, „Zăpada însângerată”, Editura Corint p. 271)

Prima ediţie a evenimentului A(r)picultura organizat în perioada 28 februarie – 1 martie la EXPO Arad s-a bucurat de un mare succes. Peste 2.000 de persoane din Vestul ţării dar şi din judeţe precum Dolj, Mehedinţi sau Cluj au vizitat expoziţia cu vânzare organizată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Arad, la Complexul EXPO Arad.

Cei 45 de expozanţi care şi-au prezentat produsele în cadrul evenimentului au apreciat afluxul vizitatorilor, modul de organizare precum şi iniţiativa Camerei  de Comerţ din Arad.

“Sectorul apicol vizează, pe lângă importanţa sa economică, şi o importanţă ştiinţifică, ecologică, socială și de biodiversitate a mediului. Sunt convins că sectorul apicol din România poate deveni un actor cheie pe piaţa globală a mierii de calitate superioară. În acest context, A(r)picultura a fost creată să contribuie la dezvoltarea afacerii crescătorilor de albine, de la cel mai mic, până la cel mai mare. Doresc să mulțumesc pe această cale Asociației Crescătorilor de Albine din România, parteneri de organizare, cât și tuturor celor care au contribuit la reuşita acestei manifestări”, a declarat Gheorghe Seculici, preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Arad.

Pentru perioada următoare, CCIA Arad are în pregătire târgul Confort Construct&Instal (19 – 22 martie 2015), un eveniment dedicat domeniului de construcţii şi instalaţii, cu participarea agenţilor economici din străinătate.

Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad și Asociația Crescătorilor de Albine din România lansează, în perioada 28 februarie – 1 martie 2015, la EXPO Arad, prima ediția e unui eveniment dedicat sectorului apicol.

A(r)picultura va fi gazdă pentru producătorii și comercianții principalelor produse destinate apiculturii: utilaje apicole, faguri artificiali, unelte, echipamente, stupi și accesorii, hrană și biostimulatori pentru albine, medicamente ș.a.

Pentru publicul larg, va fi expusă o gamă variată de produse ale stupului: miere, polen, propolis, ceară și cosmetice care au la bază roadele stupului.

O prioritate pentru Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad este susținerea mediului privat spre inovare și dezvoltare. Prin organizarea acestei expoziții, sprijinim valorificarea potențialului apicol al zonei, pentru modernizarea și adaptarea lui la cerințele Uniunii Europene.

A(r)picultura este un eveniment de specialitate, care îmbină latura comercială cu cea de educație, prin conferințele tematice organizate. Ne adresăm și publicului larg care poate achiziționa produse fabricate direct de la crescătorii de albine”, a declarat Gheorghe SECULICI, președintele Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad.

Evenimentul va fi deschis publicului larg de sâmbătă, 28 februarie, de la 10:00 la 18:00, până duminică, 1 martie, de la 09:00 la 16:00.

El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut. Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.

Cum se obţine şi unde găsim propolisul

Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă.

O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.

Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis.

Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).

Preparate din propolis

Tinctura

Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.

Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.

Propolisul brut

O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

Unguentul de propolis

Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).

Apă de propolis

Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

Mierea propolizată

Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.

Afecţiuni care se previn şi se tratează cu propolis

Un studiu realizat de către cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile.

Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor.

În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie.

Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.

Şi sistemul imunitar are de câştigat în urma unei cure  cu tinctură de propolis. Studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul că propolisul administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen.

Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să prevină hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.

Boli de piele vindecate de propolis

Ca tratament  extern, propolisul este eficient în distrugerea herpesului cu diferite localizări (tinctură pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi), ameliorarea eczemelor (aplicarea de comprese cu tinctură sau unguent de 2-3 ori pe zi), vindecarea arsurilor (tinctură – pentru arsurile grave, şi unguent de propolis şi tătăneasă – pentru arsurile uşoare), eliminarea coşurilor, punctelor negre şi a furunculelor (sub formă de tinctură aplicată pe zona afectată), îmbunătăţirea simptomelor de ulcer varicos de gambă (aplicaţii de tinctură şi unguent de propolis pe zona ulcerată).

Precauţii şi contraindicaţii

În anumite cazuri, propolisul poate determina reacţii alergice, motiv pentru care este recomandat a se face un test prealabil pentru a se stabili sensibilitatea. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face tratament cu propolis. Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.