scris de Ioan Tuleu

Germania și- propus în timpul celui de Al Doilea Război Mondial să construiască o  vastă fabrică de cauciuc sintetic „Buna”, în apropierea lagărului de concentrare de la Auschwitz, care să satisfacă cerințele în condițiile în care sursele de cuciuc natural au devenit inaccesibile. În același timp, nemții se confruntau cu o mare lipsă de forță de muncă  deoarece frontul din răsărit, împotriva Uniunii Sovietice, absorbea numeroși bărbați combatanți. În aceste condiții Himmler aranjează să ia, inițial, în octombrie 1941, 10.000 de prizonieri ai Armatei Roșii din mâinile Wermachtului. Hoss, comandantul lagărului de la Auschwitz, scria înainte de executarea sa pentru crime de război, că aceștia ajunseseră într-o condiție foarte proastă. „Abia dacă li se dădu-se de mâncare în timpul marșului, în timpul opririlor pe drum fiind lăsați pur și simplu pe câmpurile cele mai apropiate spunându-li-se să pască la fel ca vitele orice găsesc de mâncare”. Muncind în toiul iernii, cu haine puține și reduși uneori la acte de canibalism, toți prizonierii epuizați și bolnavi „mureau ca muștele”, explică el. „Deveniseră animale, care căutau doar hrană”. Deloc surprinzător, nu fuseseră în stare să construiască mai mult de câteva rânduri de barăci, în locul celor 28 proiectate. (După Antony Beevor, Al Doilea Război Mondial. p 531)