De la începutul anului 2017 și până în prezent în județul Arad 39 de copii au fost încredințați în vederea adopției la familii adoptatoare, iar 34 de familii au fost sau sunt în procedură de atestare.

Specialiștii în adopție din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad au primordial în vedere faptul că în momentul în care copilul este scos din mediul unui centru de plasament, din case aparținând unor ONG-uri sau de la un asistent maternal, unde copilul își creează niște legături și simte nevoia să se apropie de oricine, el trece prin trei etape. Specialiștii Serviciului Adopții atrag atenția asupra perioadelor delicate pe care le traversează un copil care urmează a fi adoptat odată cu părăsirea sistemului de protecție: etapa protestului – în care se întreabă de ce a fost scos din acel mediu, etapa disperării – când nu mai reacționează din punct de vedere emoțional și etapa de detașare – când înțelege că poate avea o viață nouă.

“Psihologii și asistenții sociali din cadrul Serviciului Adopții-DGASPC Arad au în vedere, prin specificul muncii lor, dobândirea de competențe  care vizează atât latura umană: responsabilitate, sensibilitate, empatie și  răbdare, dar și cunoașterea și abilitatea de a aplica instrumentele, tehnicile, strategiile necesare si normele legale în vigoare pentru a sprijini atât părinții adoptatori, cât și copiii, în etapa de integrare în familia permanentă în cadrul procesului de adopție.” declară Aurora Lupaș, șeful Serviciului Adopții din cadrul DGASPC Arad.

Specialiștii noștri acompaniază copilul și familia adoptatoare pentru ca aceasta să facă față acestor schimbari esențiale în viata lor și urmăresc evoluția copiilor și a familiilor adoptive pe o perioadă de doi ani de la momentul încuviințării adopției. De aceea este deosebit de important ca persoanele sau familiile care doresc să devină părinți adoptatori să fie pregătiți să facă faţă noilor provocări pe care le presupune o adopţie, să poată dărui unui copil toată dragostea şi atenția pe care o merită si de care acesta are nevoie.

„Numărul familiilor care își doresc să adopte un copil este în continuă creștere în ultimii ani, copiii din sistemul de protecție din județul Arad au nevoie și ei să crească și să se dezvolte în mijlocul unei familii adevărate. Ne bucură și faptul că treptat se schimbă și mentalitatea celor care se hotărăsc să facă acest pas, familiile adoptatoare fiind mai deschise și dispuse să își lărgească perspectivele pentru a trăi din plin bucuria de a fi părinți” declară Erika Stark, director general DGASPC Arad.

La nivel național, o situaţie aparte este constituită de cazurile copiilor greu adoptabili , adică acei copiii pentru care într-o perioadă de 9 luni de la declararea adoptabilităţii nu s-a reuşit identificarea unei familii potrivite sau, chiar dacă aceasta a fost identificată, nu s-au putut urma paşii care să conducă la finalizarea adopţiei. Pentru acești copii a fost creată în Registrul Național al Adopțiilor o secţiune specială care conţine profilul celor aflaţi în această situaţie.

DGASPC Arad invită familiile care doresc să adopte un copil sau să primească informații despre procedura adopției să se adreseze cu încredere instituției, prin Serviciul Adopții, luni-joi între orele 8-16.30, vineri între orele 8-14 și la sediul DGASPC Arad, str.1 Decembrie 1918 nr. 14.

În timpul prezentării organizate ieri de municipalitate, primarul Aradului, Gheorghe Falcă, declara că va retrage proiectul referitor la transformarea Parcului Eminescu, dar nu va renunța la idee. Prin vocea Adelei Cristea (Mișcarea Arădeană), protestatarii au anunțat că salută acest demers, dar nu se vor opri până când proiectul nu va fi retras oficial, iar licitația pentru studiul de fezabilitate, anulată.

Drept urmare, și azi peste 300 de arădeni au fost prezenți în Parcul Eminescu, pentru a-și arăta încă odată susținerea și dragostea pentru această zonă.

Un protest la început tăcut, pentru că Primăria nu le-a permis conectarea la rețeaua de electricitate a Palatului Administrativ, motivul invocat fiind lipsa autorizației pentru racordul la utilități, deși, autorizația pentru protest (în care era solicitat și acest racord) a fost aprobată.

Salvarea a venit de la un generator, iar mesajul arădenilor s-a auzit tare și clar. Susținut de către mai multe organizații civice, neafiliate politic: Alternativa Civică, Asociația Pro Urbe, Mișcarea Arădeană, Respiră Verde, Galeria Oldart, Centrul pentru Studii și Inițiativă Civică, Asociația “Miloș Cristea”, Asociația Krysallis, Sindicatul Artiștilor Interpreți din Filarmonica Arad, ULAL Arad.

„Vom continua protestele până ce vom fi siguri că proiectul a fost retras iar licitația pentru studiul de fezabilitate va fi anulată” a declarat Adela Cristea. Organizatorii au prezentat din nou proiectul propus de Primărie, au fost prezentate și soluțiile propuse de specialiștii germani pentru parcările din centru, fiind subliniată necesitatea renunțării definitive la proiectul municipalității.

S-a recitat, s-a cântat, cei mai mici protestatari au desenat, iar la final organizatorii au împărțit certificate de adopție pentru cei care au dorit să ”înfieze”, în mod simbolic un copac, fiind lansat cu această ocazie și un nou slogan „Un copac adoptat, un copac salvat”. Un îndemn care poate fi urmat de cât mai mulți arădeni, în toate zonele verzi ale orașului.

[nggallery id=273]

Iohannis trebuie să explice informațiile care demonstrează că a făcut parte din rețelele adopțiilor de copii. Scandalul traficului de copii din anii 90 reprezintă o pată rușinoasă pe obrazul României. Țara noastră nu poate fi condusă de cineva care a participat la aceste afaceri cu copii.

Domnul Iohannis a admis că a fost implicat în acest caz și a avut cunoștință de traficul de copii. Iohannis a admis că a fost șoferul familiilor care cumpărau copii din România. Iohannis nu a explicat cât a câștigat din aceste afaceri și dacă acești bani au fost folosiți pentru achiziționarea caselor domniei sale.

 „Dl. Iohannis spune că, personal, a fost şofer, iar soţia domniei sale a făcut doar traduceri, dar asta nu exclude fondul problemei: faptul că a cunoscut fenomenul, faptul că a fost în proximitatea unor copii în nevoie şi faptul că a închis ochii şi a mers mai departe după ce misiunea de şofer / traducător a fost îndeplinită. Dacă tot a cunoscut, din postura activităţii de şofer / traducător pentru familiile venite în România pentru adopţii, cazuri de copii aflaţi într-o stare precară, de ce nu a acţionat într-un sens care să fi făcut astăzi subiectul respectiv unul stins? Domnul Iohannis trebuie să spună ce s-a întâmplat de fapt în 1990 cu cei trei copii ai familiei Iliuţ şi poate va spune şi în ce a constat remuneraţia domniei sale pentru serviciile sale! Din CV-ul său de posibil preşedinte al României ar fi păcat să lipsească această calificare, şofer al familiilor de străini venite în România după copii de adoptat” a spus Florin Tripa, secretarul executiv al PSD Arad.

Informaţie suplimentară:

CAZUL ILIUȚ

11 iunie 1990  – Elena Iliuţ, mamă a trei copii, este ucisă de soţul său care apoi s-a sinucis.

Iunie 1990 – la 3 zile după tragedie, după ce soţii Iliuţ au fost îngropaţi, Carmen și Klaus Johannis, împreună cu o familie de canadieni, Lelande Alain Roger și Lelande Arlens Dianne, s-au prezentat la poarta Mioarei Iliuț, mătușa celor trei copii.

Iunie-august 1990 – Conform relatărilor Mariei Iliuţ, bunica celor trei copii, aceasta a cedat și și-a dat consimțământul pentru adopție, în contextul în care dl. Klaus Iohannis a făcut presiuni la adresa ei în vederea obţinerii acestui consimţământ.

8 august 1990 – Fam. Lelande, domiciliați în Canada, solicită ca prin hotărâre judecătorească să fie admisă cererea privind înfierea cu efecte depline a minorilor. Din sentinţa judecătorească rezultă că această familie a mai adoptat, pe lângă cei trei fraţi ai Fam. Iliuţ, un o fetiţă de 4 luni – Scultelnicu Anda Maria din Sibiu.

14 august 1990 – este data sentința definitivă pentru adopție.

1992 – soţii Iohannis şi-au cumpărat, în anul 1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numărul 29. Au plătit fostului proprietar suma de 75.000 mărci germane.

Anul 1997 – ziaristul Dan Tapalagă scria în „Ziua de Ardeal” despre implicarea cuplului de profesori Iohannis în adopţii de copii din comuna Răşinari, judeţul Sibiu, pentru cetăţeni canadieni şi era emisă ipoteza că aceşti copii au devenit „piese de schimb” în bănci de organe.

Anul 2000 – Klaus Iohannnis a recunoscut, într-o conferinţă de presă realizată în campania electorală pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană şi că familia de canadieni s-a cazat la el acasă.

Anul 2000 – fam. Iliuț a sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din cadrul Camerei Deputaților.

Anul 2004 – in acest an a fost audiata Iliut Maria, bunica celor trei frati adoptati. Solicitat de comisia respectiva sa se prezinte la audiere, Klaus Iohannis a refuzat.

Iulie 2013 – Bunica Maria Iliuţ a decedat. Mioara Iliuţ, mătuşa copiilor, continuă lupta.

Scandalurile legate de traficul internaţional de copii de la începutul anilor 90 reprezintă o pată ruşinoasă pe obrazul României contemporane.