„Si vis pacem, evita bellum” („dacă vrei pace, evită războiul”)

scris de: Dan Coita

De multe ori am încercat să-i înţeleg pe cei cărora le place să jignească de aceea i-am studiat foarte atent. Sincer le-am detestat dorinţa, de a leza, de a răni, de a înjosi și am văzut cu ochii mei că nu poate exista agresor fără ca acesta să aibă o victimă. Impactul asupra celor vizați, cărora li se aduc jigniri este de multe ori devastator. Există oameni care s-au îmbolnăvit destul de grav, de la impactul emoțional la început, ajuns în cele din urmă ca această boală să degenereze și să creeze chiar afecțiuni de ordin fizic. Și toate acestea pornind de la jigniri nemeritate și care s-au repetat de-a lungul timpului. Cu siguranță atunci când nu ai argumente, ce faci? Treci la jigniri.

Cred că jignirea nu este doar o insultă, o lezare, o calomnie sau o înjosire, este mult mai mult, agresorii, că putem să-i numim așa, optează pentru varianta verbală, poate vă întrebați de ce? Răspunsul este simplu! Astfel de oameni își închipuie că în acest fel sunt mult mai eficienţi și mai rapizi.

Sunt copii marcați pe tot restul vieții deoarece în copilărie au suportat jigniri repetate și astea pentru unele motive, poate pentru noi banale, spre exemplu că nu-i place matematica iar profu l-a jignit și înjosit de nenumărate ori în fața întregii clase și asta într-o perioadă îndelungată de timp. Acest copil, practic a dobândit aceea frică de a mai merge la școală, la ora de matematică, frica de a apărea în fața clasei. Cu timpul ajungând să se închidă în el, să sufere în taină iar toate acestea afectându-i în timp mentalul și poate chiar alte funcții ale organismului. Acest copil va suferi și nu va putea uita asta pentru tot restul vieții. Cred că este foarte greu să-ți menții liniștea sufletească atunci când ești o ființă umană și ești jignit tot timpul.

Acești agresori, jignind, îşi afişează starea lor interioară, scot afară ce nu mai are loc înăuntru, jignirea este manifestarea unor frustrări, pe care acești indivizi nu mai pot să le ascundă sub masca socială.

Nu îmi amintesc, sincer unde am citit asta dar cred că se potrivește perfect la ceea ce am redat mai sus, era o discuție între un tată și fiul său care stăteau pe prispa casei;

„Într-o zi frumoasă de toamnă, un tată stătea pe prispa casei de la țară de vorbă cu fiul său. De-odată pe drumul pietruit, un drum de țară, se aude zgomotul unei căruţe. Tatăl îi spune fiului său că prin faţa casei lor va trece o căruţă goală. Contrariat fiul și-a întrebat tatăl:

– De unde ştii tu că este goală?

– E foarte uşor de intuit când trece o căruţă goală. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot. Aşa se întâmplă şi cu oamenii… Uneori, fac mult zgomot pentru că sunt goi pe dinăuntru…” . E o pildă care mi-a plăcut foarte mult!

Am și un proverb pentru cei care și-au făcut un obicei din a jigni, un proverb latin care spune cam așa; „Si vis pacem, evita bellum” („dacă vrei pace, evită războiul”)