Cu siguranţă, acest refren al unui vechi colind ne-a animat sufletele, când am pornit să vestim Spiritul Crăciunului la românii din Banatul orfan, din ţinutul provinciei Voivodina. De aceea, împreună cu un grup de cântăreţi bisericeşti de strană din Macea, la care s-a alăturat Casa Doinelor din Orţişoara, prin Delia Rădmănăştean, rapsod popular, Emilian Madoşa, colecţionar, din Timişoara, prof. Mădălina Motorca din Arad, Liceul de Artă Sabin Drăgoi, Radu Plotuna, rapsod, ing. Stelian Groza din Voiteg, Mircea Boran, preşedinte Foto Club Arad, cu toţii mai vechi prieteni şi cunoscători ai acestor ţinuturi, am deschis porţile sufletelor credincioşilor şi am făcut să răsune vechi colinde româneşti din minunate voci.
Primul popas a fost la Excelenţa Sa, Domnul Consul, Gheorghe Dinu, care, înfăşurat în Tricolor,a spus: ”Mărturisesc, de treizeci de ani nu am ascultat astfel de colinde străbune, mai cu seamă că în zona de unde vin eu, din sudul ţării,n se cântă altfel. Sunt convins că veţi duce, acasă, gândul meu de bine comunităţii, la care se adaugă mulţumiri şi felicitări. Sunt aici, la Vârşeţ, să reprezint românii din toate provinciile şi, cu bucurie, să şi primesc pe românii mei, de acasă. O primire şi o goştie specific bănăţeană, a umplut inimile cântăreţilor, iar gazda a plătit cum cere datina, glasurile vestind Marele Praznic.
Al doilea popas a fost la Biserica Greco-Catolică din Vârşeţ, o biserică relativ nouă, în sensul reabilitării şi al redistribuirii. Colindatul a urmat Sfintei Liturghii duminicale când, exact la orele amiezii, izvoanele băteau a sărbătoare. Părintele preot, Mihai Gherghel, de origine din Blaj, abia şi-a putut stăpâni ploaia emoţiilor şi a răsplătit, la rându-i, dimpreună cu credincioşii, jertfelnicia, prin colind, a măcenilor, poftindu-i şi cu alte prilejuri.
Al treilea popas, a fost la Biserica Ortodoxă din Mesici, în vecinătatea Vârşeţului, un sat populat in extremis, de români. De fapt, şi comuniunea de suflete a fost una la jar aprins, deoarece unii dintre noi ne cunoşteam cu prof. dr. Teodor Groza Delacodru, cel care ne-a însoţit pe tot parcursul zilei, dar şi cu părintele paroh, Cornel Juică, un nume cunoscut de arădeni, timişoreni şi nu numai. Aici, un grup de arădeni a donat o troiţă, în urmă cu cinci ani, fapt ce a înrâurit emoţional prezenţa noastră.
Măcenii cu glasuri
Indiferent că au cântat la un glas ori la mai multe glasuri (voci), prestaţia coriştilor a fost una de adevărat Concert de Crăciun.
Indiferent că au cântat Din Ţara Moţilor: „Noi am venit”, sau că au precedat farmecul colindelor cu suave Pricesne - „Sfinte Dumnezeule”, „Doamne, Dumnezeul meu”, acest fapt nu a făcut decât să întregească dorinţa de a readuce pe feţele românilor din biserici, zâmbetul şi voia bună în prag de sărbători.
Dar se cuvine să spunem cine sunt aceştia, ce dor i-a mânat, deci iată, Tolan Traian, 88 de ani, Şiclovan Pavel, Şiclovan Ioan, Moţ Ioan, Feldi Gheorghe, Vuin Cristian Silviu, Muler Valer (acompaniament acordeon), Ioan Ardelean Alexandru, Bogdan Florin Ardelean, Chişeuan Ioan, Nistor Vasile.
Un potpuriu de colinde strămoşeşti a răsunat peste Cula vârşeţeană şi în toate bisericile, iată doar câteva din bogatul repertoriu: „Noi merem a corinda”, „Din an în an”, „Trei păstori”, „Moş Crăciun”, „Sus la Poarta Raiului”, astfel că, măcenii prin refrene de „O, ce Veste Minunată”, au rostit că ne pregătim cu toţii, români, oriunde ne-am afla de Praznic Luminos! Cu atât mai mult Acolo unde Acasă nu e Acasă! Deocamdată! Iar noi dimpreună cu reprezentantul, pe mai departe al Excelenţei Sale Domnul Consul, şi reprezentanta ProArtis Vârşeţ, distinsa doamnă Aurora Gaița, care ne-au însoţit, am corindat, am ascultat, am consemnat, am fotografiat şi am participat la Agapa Creştin frăţească când ziua se-ngâna cu noaptea într-un ritm de serenitate şi divină pace la Mesici, Serbia.
No Comments
Comments for Popasuri şi glasuri are now closed.