O(poziție) (ne)firească! Cu Aradul n-au reușit, poate cu Araratul!

UTA a plecat cu speranțe pe Someș și și-a păstrat invincibilitatea în fața „șepcilor roșii”, revenind acasă cu un punct muncit și meritat. Puteau fi chiar trei, cu un plus de atenție și concentrare, of-of Tzionis.

Dar, impresia generală rămâne una pozitivă, acest 1-1 fiind obținut în fața unei echipe care, la fel ca și Universitatea Craiova, va evolua în cupele europene și se anunță una dintre protagonistele noii ediții de campionat. O echipă care, și cu sprijinul primăriei, se bazează pe un buget respectabil. Acesta i-a permis câteva achiziții interesante, care așteaptă grefarea pe scheletul deja consacrat, cu Chipciu, Nistor, Bic sau Thiam în primplan.

UTA a dat o replica curajoasă și consistentă, și – lucru deloc de neglijat – a abordat partituri diferite, de-alungul celor 90 de minute. De la 4-2-3-1, cu miza pe o tranziție rapidă și contraatacuri în viteză, la un ermetic 5-4-1, pentru conservarea rezultatului de pe tabelă, în final.

Pusă, așa cum era de așteptat, sub o mare presiune, UTA a rezistat în general bine, exceptând cele câteva sincope, care au adus ocaziile clujenilor și golul prin care au egalat.

Dincolo de luminile și umbrele din joc, inerente unei perioade de acumulări tactice și fizice și a unei necesare omogenizări, semnele sunt bune. Așteptăm sudarea relațiilor de joc și integrarea noilor veniți, în special a lui Abdallah, așteptat cu mari speranțe.

Din nou nu mă pot răbda! Ca de obicei, televiziunea aservită total lui „il ciobandante” și-a dat din nou în petic. Declarațiile de la finalul partidei de la Cluj, din ambele tabere, au fost un fel de „ghiveci”, pe repede înainte. Intrați în fibrilație, pentru că urma FCSB-ul la Ploiești, chiar i-au tăiat microfonul lui Poulolo, cu o crasă lipsă de respect pentru unul dintre protagoniștii duelului de la Cluj. Declarația lui Neluțu Sabău au strecurat-o printre „primele impresii” de la Ploiești, acolo unde mai era o jumătate de oră până să înceapă meciul, iar pe stadion chiar nu se întâmpla încă nimic. Era însă nevoie să îi vedem obsedant pe alde Tănase, Șut și Olaru, parcă nu i-am văzut săptămâna trecută, năuciți în Pirinei, de niște băieți serioși și modești. Hai, sictir!

Fanu’