O tură de infrastructură

Written by admin. Posted in Editorial

Tagged: , , , ,

Published on noiembrie 27, 2015 with No Comments

reportaj 1

-reportaj preluat din publicația ,,Țara Zărandului” -

scris de: Cristian Țițca

Există ceva nedefinit în interiorul fiecărui om, care îl face să se simtă mândru de țara sa. Dacă stai de vorbă cu un neamț, îți va explica de îndată cât de performantă e industria auto germană. Un francez se va mândri cu istoria națiunii sale, cu bucătăria din hexagon și cu inegalabilele vinuri de Provence. Italianul îți va spune, poate, de moștenirea romană, de renaștere, de Leonardo da Vinci sau Michelangelo. Noi, românii, scoatem la înaintare ospitalitatea și frumusețea peisajelor din țara noastră. Da, avem cu ce scoate capul în lume. Locuim într-una dintre cele mai frumoase țări ale Europei! Dar ce folos, dacă cel venit la noi în vizită ajunge greu, sau deloc, la locurile de basm ale țării noastre?

Cratere și caractere

Valea Crișului nu face nici ea excepție. Suntem convinși că nici măcar cei care locuiesc în municipiu nu știu ce nestemate ascunde Țara Zărandului. Dar și dacă ar știi, oare cine ar fi dispus să își rupă mașina pe drumurile medievale de pe la noi? Căci, oricât de îngăduitori am fi, nu putem să nu realizăm faptul că strămoșii noștri romani le construiau mai bine și erau mai trainice. Ca să pleci la drum din municipiu trebuie să treci peste porțiunea de drum Arad-Șiria-Ineu. De ani de zile autoritățile ne promit reabilitarea acesteia. Dar fără nici un rezultat. Pisica moartă se aruncă ba la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) ba la Consiliul Județean Arad. Nimeni nu își asumă responsabilitatea refacerii acestui drum, sub pretextul că ar fi prea scump. De parcă ar face legătura între Lisabona și Moscova, nu între Arad și Ineu! În ultima perioadă au fost ,,plombate” gropile din astfalt, dar cu toții știm că aceasta nu este o soluție. Peste iarnă, șoseaua va fi tot așa cum o știm. Plină de cratere și denivelări.

reportaj 2

Căsoaia – un resort prea îndepărtat

Anul trecut, Consiliul Județean Arad, în înțelepciunea sa nemărginită, s-a pus pe investit bani în tabăra de la Căsoaia. Printr-un proiect transfrontalier a fost investit jumătate de milion de euro în Casa Verde de la Căsoaia. Cota de cofinanțare a Aradului a fost 10 000 de euro. Conform proiectului, Casa Verde poate găzdui congrese internaționale la cel mai înal nivel, schimburi de experiență, manifestări culturale și sportive. Chiar și prima întâlnire cu extratereștrii poate avea loc acolo! Doar că noi, pământenii, s-ar putea să întârziem puțin la întâlnire. Știți cum e… ei vin cu farfuriile lor zburătoare, în timp ce noi ajungem la destinație cu mașinile noastre, pe drumurile noastre. Ori, cine a fost în ultimii ani la Căsoaia știe cum arată drumul spre acest resort. Cam așa cum arată suprafața Lunii după o ploaie de meteoriți!

Kilometri de panglici

Dacă ești arădean get-beget și nu îți miști superbitatea prin județ mai departe de balta de la Ghioroc, citind ziarele locale din ultimii ani ajungi la concluzia pe Valea Crișului este, nu o oază de verdeață, ci o oază de asfalt! Au fost inaugurate țâșpe mii de drumuri prin vechea țară a Zărandului. Unele dintre ele chiar de două sau trei ori! Alaiuri cu președinți de consiliu de județ, primari, preoți, consilieri locali, ziariști, etc. au străbătut de la nord la sud și de la est la vest Munții Zărand pentru a crea uniuni de asfalt între localități izolate. Doar că la noi e ca la nimenea. Drumurile sunt făcute să dureze doar până ce se taie panglica și toată protipendada s-a întors la birouri. Șosele date în folosință acum doi ani arată de parcă ar fi vestigii dacice din războiul cu Imperiul Roman. Iar motivele le știm cu toții. S-a furat cât s-a putut, a fost folosit asfalt de cea mai slabă calitate, nu au fost îndeplinite minimul de norme necesare în domeniu.  Nu avem o statistică legată de numărul de incidente sau accidente rutiere cauzate de calitatea proastă a infrastructurii în această zonă. Motivul e simplu. Cine și-a pierdut o roată pe drumurile patriei le-a transmis niște urări de bineprintre dinți cinsților conducători după care s-a pus pe economisit bani pentru achitarea reparațiilor. Nimeni nu dă în judecată autoritățile care au obligația întreținerii infrastructurii rutiere. Și uite așa, în loc să vizităm Casa Verde de la Căsoaia, vizităm atelierele auto și îi înjurăm pe domnii mari din birouri care visează cai verzi pe pereți.

Breaking News!

Acum, la conducerea Consiliului Județean Arad a venit o nouă echipă la conducere. Iar printre primele lucruri pe care s-a apucat să le facă a fost … să taie panglici. Și să promită construirea de noi drumuri, șosele, betoane și cantoane. Dar, stând strâmb și judecând drept, ne întrebăm dacă nu cumva acestea vor fi construite la fel de prost, dacă se va fura la fel de mult și dacă vor fi folosite din nou doar piese Lego, în loc de materiale adecvate? Pe vremuri, în situațiile în care vinovații unei acțiuni erau greu de întrezărit, latinii se întrebau: ,,Qui prodest?”. Cui folosește aceasta? Acum, la peste o mie de ani distanță, noi ar trebui să ne întrebăm: ,,Cine plătește?”. Pentru că au fost întocmite proiecte, au fost alocate fonduri, au fost gestionate bugete și au fost semnate recepții de lucrări. Iar acestea nu au fost făcute de roboți. Ci de oameni spălați, cu birouri aerisite și cu mașini scumpe. Mașini cu care își fac concediile în străinătate. Nu din lipsă de patriotism. Ci din lipsă de infrastructură.

 

No Comments

Comments for O tură de infrastructură are now closed.