Macea. Înscrisuri monografice. Frânturi ale unei lansări de sărbătoare…

De curând, a ieșit de la tipar, după o lungă așteptare, volumul Macea. Înscrisuri monografice, semnat de Floare Ranta Cândea.

Un asemenea volum, de peste 600 de pagini sepia, cu sute de fotografii, cu nenumărate însemne și însemnări, care au menirea de a păstra în memoria măcenilor ceea ce a fost Macea acum o bună bucată de vreme, merita o lansare pe măsură. Astfel că, în 8 decembrie 2018, de Ziua Constituției, a avut loc botezul monografiei…

Moderatorul, un vorbitor extrem de talentat, care știe a îmbina delicatețea cuvântului cu jovialitatea și farmecul expresiei populare, Gheorghe Hodrea, cunoscut prin brandul Bace Toghiere, a spus: „O carte grea și la propriu și la figurat, prin care autorul se întoarce acasă, de parcă ar îngâna un canon… Ale tale dintru ale tale...”

Primarul comunei Macea,  Ciprian Oltăcan, a luat cu emoție cuvântul, considerând că: „Floare Ranta Cândea este o fiică a satului care nu își uită locurile de baștină și promovează valori perene, preluate din trecut, filtrate prin prezent, pentru viitor…”

Preotul Gheorghe Morar afirmă, în același ton, că: „De aproape treizeci de ani păstoresc la Macea și este o cinste pentru noi acest nou produs cultural, adus acasă de autor.”

Horia Truță, în calitate de consultant-redactor cultural al volumului, crede că: „Noua carte, scrisă de un copil plecat din sat, unde umbla desculț, un copil care nu a fost unul privilegiat, este o carte cât o pagină de iubire. Pic cu pic, strop cu strop, înscrisurile dau veșnicie rânduielilor, spațiilor sacre, limbii îndulcite, legendelor, urmare a unor studii minuțioase și prețioase.”

Prof. dr. Anton Ilica e de părere că „această a șaptea carte despre Macea este o monografie afectiv-beletristică, un roman al satului, o mărturisire cu foarte multe fotografii ca niște dulcețuri pe rafturile sufletului de autor”.

Prof. dr. Augustin Mureșan, ținând isonul antevorbitorilor, consideră: „Castelul, pădurea, satul, oamenii, bisericile, spații de locuit și multe alte iconografii situează cartea ca pe una de raft întâi (…) Macea are, de acum, o monografie lirică pe care autorul n-a îndrăznit s-o definească decât timid Înscrisuri…

Eugeniu Criste, privește monografia din punctul de vedere al istoricului: „Cartea redă, cronologic, evoluția comunei, autorul plecat la oraș, din sat, se întoarce. Cartea are lirism, pasaje care se citesc ușor, însă nu sunt de neglijat documentele originale, unice, pe care, cu microb de cercetător, autorul le-a preluat, din Arhivele de la Arad, și le-a prelucrat.”

Iuliana Pintea, profesor: „Această zi poartă o mare pecete, omul și locul, locul și oamenii, cartea și autorul, adult, precum nu (o) Creangă răspus de o frumoasă împlinire.”

Cristian Vuin, rapsod și cărturar local, crede că: „Această carte este un elogiu adus satului, căruia autorul i-a dedicat în urmă cu zece ani Baladă măcenilor  care s-or pierdut de șireglă, o baldaă cu umor fin, ironic, dar plăcută auzului și vederii. În fiecare dintre noi, se păstrează țărâna satului, dar autorul, spre a-și stopa regretul părăsirii acestuia, scrie, fotografiază, face stenograme pe capitole și paragrafe.”

Bogdan Ban, primarul orașului Curtici, își reamintește anii în care autorul s-a ocupat de tinerele talente ale orașului Curtici: „Mai întâi reprezint comunitatea orașului Curtici, unde doamna profesor a condus destinele culturale vreme de peste zece ani. Apoi mă reprezint, adolescent fiind, elev, i-am cercetat casa și i-am cerut sfaturi spre a răzbate frumos prin viață.”

Concluzionând:

Lansarea a avut loc la Macea, la o Sală de evenimente, plină ochi, pe o vreme cu stropi și cer înnorat, printre asistența selectă, formată din săteni, cei care populează pagini întregi cu fotografii și cronici, prieteni cercetători, familie, preasfinte fețe bisericești.

Vocea sălii, a măcenilor, a fost auzită prin Baci Ghiuri, care a exprimat bucuria venirii goștilor, vestind Marea Sărbătoare a Crăciunului.

Praznicul luminos, de fapt, a fost vestit prin Cartea, ca un sfânt corind, care s-a întors, odată  cu autorul, acasă. Și nu singură, întru mărturisire, ci prin glasuri de preoți, Gheorghe Morar, Adrian Bara, Cristian Prună, Gheorghe Hodrea – care au încântat auditoriul cu un mănunchi de străbune corinde, la care s-au adăugat reprezentanți ai tuturor confesiunilor și etniilor de pe raza localității, precum și alți fii ai satelor: Delia Chevereșan, Bodrog, Delia Rădmănăștean, Casa Doinelor, Orțișoara. Un rând cât o mulțmire pentru fiii satului, Elena Stoian și Cristian Vuin, care au făcut oficiile de gazdă.

Așadar, o lansare de sărbătoare. O monografie care s-a scris vreme de șase ani, cu șase sute de pagini și cu o valorare documentară prețioasă.

Carina A. Baba