Flăcări, rock și lacrimi (editorial)

Written by admin. Posted in Editorial

Tagged: , ,

Published on noiembrie 01, 2015 with No Comments

titca
scris de: Cristian Țițca
După tragedia petrecută la București, tu, ziarist cu ani de experiență în spate, stai și te întrebi cum ai putea să deschizi acest articol? Și îți dai seama că oricât de multe cuvinte și expresii ar avea limba română, ele nu îți pot fi de folos pentru a exprima ceea ce simți în momentele astea tragice. Cu atât mai mult cu cât ești și tu parte a culturii rock. O cultură frumoasă, imensă, elitistă, dar pe deplin neînțeleasă de restul lumii.
Un concert de muzică rock într-unul din multele cluburi ale capitalei. Până aici, nimic anormal. Am avut după aceea un eveniment tragic, soldat cu zeci de morți și sute de răniți. Am văzut tragedia pe ecranele televizoarelor, ne-am exprimat durerea pe Facebook și am rămas șocați de răspunsul unei părți a societății românești la durerea noastră.
Începând de ieri seară, parcă la comandă, s-au înmulțit mesajele imbecil-ortodoxe pe rețelele de socializare. Toată lumea știe povestea tragediei și de aceea nu are rost să o reamintim. Au murit oameni. Au murit tineri. Au murit copii. Și vor mai pleca în ceruri mai bune o mare parte dintre cei arși în clubul Colectiv. Dumnezeu să îi ierte!
Dar cum poți veni tu, bloger ortodox, să spui că oamenii ăia meritau să ardă pentru că erau, după mintea ta scurtă, sataniști? De când ești tu, Gigi Becali, expertiză teologică să ne faci anti-creștini? Cu ce ți-a greșit cineva ție, Ozana Barabancea,  să spui o tâmpenie ca asta: ,,Ce lansare de CD a fost azinoapte în club Colectiv? Ce versuri promovau artiștii aceia? Ce promovau ei? o schizofrenie mentală…săvibreze nenorocirile și gândurile negative. Nu vindeca nimic, dincontra. Sper să nu ajungă pe piață asemenea chemări negative și să fie un semnal de alarmă pentru noi toți. Farell a compus Happy și noi compune invitații la ură și uitarea sinelui. Mantra este o rugă sfântă. Titlul albumului este o jignire la adresa spiritualității. Din păcate, ce au scos pe gură, aia s-a întâmplat. Suntem în a 5-a dimensiune. Tot ce gândim se materializează mult mai repede ca înainte. Avem o demonstrație tristă făcută azi noapte în clubul Colectiv. S-a murit în colectiv. Cui îi face bine să meargă noaptea în locuri obscure și să bea, să și-o tragă prin WC-uri și să vomite apoi în taxi? Doar pentru că e…cool?”. Citatul păstrează grafia originală a starletei de la trustul Intact. 
Sute, dacă nu mii, de mesaje de acest gen au inundat internetul seara trecută. Într-o zi în care România își plânge morții, niște presupuși creștini-ortodocși dansează țonțoroiul pe capul lor. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Nu am absolut nimic cu Biserica Ortodoxă Română. Dar s-a ajuns prea departe. La tragedia din București a fost prezent un singur preot. Un preot militar (atenție!) chemat de pompieri pentru a spune câteva cuvinte la căpătâiul zecilor de cadavre mutilate întinse pe caldarâm… Un preot militar chemat de pompieri…
În tot acel ocean de solidaritate, când personalul medical, studenții la medicină, psihologii, psihiatrii, șoferii luptau pentru a da o rază de speranță… un singur preot a fost prezent. Iar acela nu a venit din proprie inițiativă. Ci la ordin! 
A doua zi românii de toate felurile au făcut cozi la centrele de donare a sângelui. Marile companii capitaliste, alea pe care le înjurați voi, habotnicii ortodocși, au oferit gratis produsele medicale necesare. Medici de top din țări străine au venit aici să pună umărul și să ajute la ameliorarea stării de sănătate a victimelor. Peste o sută de muribunzi au avut parte de tot ce poate să ofere solidaritatea mai bun. Mai puțin un preot la căpătâi! Pentru că în țara pupătorilor de moaște cetățeanul valorează mai mult mort, decât viu.
Nu am să învinovățesc deloc BOR. Dar doresc să îi spun ceva, așa, de la suflet de om, la instituție religioasă. Cum te simți dragă BOR, atunci când îți mor fii și ficele, iar alții jubilează în numele credinței pe care TU o reprezinți? De ce nu reacționezi? De ce nu te delimitezi de talibanii din sânul tău? 
Sunt oi păstorite de tine cei ce se bucură de moartea a zeci de copii. Copii care poate ar fi ajuns ingineri, arhitecți, medici sau chiar preoți. Dar, tu, dragă BOR, taci! Și tăcerea ta înseamnă multe. Tăcerea ta înseamnă chiar vinovăție. Pentru că ai lăsat mieii tăi, singuri, în calea lupilor, iar mai apoi te-ai făcut că nu sunt din turma ta. Pentru că tu nu ești legea, ci afacerea. Nu ești calea, ci profitul. Un singur cuvânt din partea ta ar fi tăiat elanul imbecililor. Dar ai tăcut.
Rockul nu înseamnă doar un gen muzical. Rockul e atitudine. E filosofie. E un mod de viață. Puteți fi de acord cu noi sau nu. 
Știți de ce primii oameni împușcați la Revoluție au fost rockeri? Pentru că filosofia noastră de viață ne obligă să rămânem în picioare atunci când restul lumii cade în genunchi! De aceea peste 12 000 de persoane au ales azi să participe la un marș al tăcerii decât să umple bisericile construite din bani publici.

 

No Comments

Comments for Flăcări, rock și lacrimi (editorial) are now closed.